Parteneriat 2.0: WikiLeaks şi Anonymous

În timp ce România este printre ţările cele mai vulnerabile la atacuri informative, WikiLeaks şi Anonymous şi-au unit eforturile, pentru „transparenţă şi eliminarea cenzurii“, după cum susţine gruparea hackerilor.

Fondatorul WikiLeaks, Julian Assange, a anunţat că, în colaborare cu gruparea de hackeri activişti Anonymous, a publicat online 5 milioane de e-mail-uri ale Stratfor, think-tank-ul american care furnizează unele dintre cele mai solide analize geopolitice ale prezentului. E-mail-urile datează din iunie 2004 până în decembrie 2011 şi arată că Stratfor furniza informaţii secrete sau greu accesibile pentru mari corporaţii precum Lockheed Martin, Northrop Grumman şi chiar pentru structuri guvernamentale, precum US Department of Homeland Security sau US Defence Intelligence Agency şi că are o reţea internaţională de informatori plătiţi prin conturi elveţiene pentru a obţine date secrete prin orice mijloace („mită, reţele de informatori, tehnici de spălare a banilor şi metode de violenţă psihologică“).

Gruparea de hackeri Anonymous a confirmat colaborarea cu WikiLeaks prin intermediul platformei de socializare Twitter. Se admit, astfel, suspiciunile potrivit cărora cele două organizaţii lucrează împreună de câţiva ani buni. Care ar fi motivul pentru care aceste două „scurgătoare de informaţii“ ar recunoaşte acest parteneriat abia acum?

Cei de la Anonymous blochează site-uri guvernamentale, sparg conturi bancare, împânzesc Internetul cu mesaje instigatoare la revoltă. În România, „scurg“ baze de date ale poliţiei locale, ale primăriilor sau ale Institutului Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Optoelectronică. De curând, se pare că „hacktiviştii“ au reuşit să blocheze site-ul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism (DIICOT). Acţiunea subliniază faptul că sumele importante de bani ale statului destinate diverselor sisteme informatice, site-uri şi soluţii de securitate s-au alocat degeaba, mai ales în contextul ultimelor informaţii privind unul dintre sistemele informatice finanţate de stat (Sistemul Informatic Unic Integrat al Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate în valoare de peste 120 de milioane de euro), care s-a dovedit a fi un soft defect.

WikiLeaks, în schimb, şi-a câştigat reputaţia lăsând să se „scurgă“ mii de documente secrete despre războaiele din Irak şi Afganistan, afacerile necurate ale unor diplomaţi americani, dar şi diverse parteneriate corupte dintre guvernele anumitor state. A fost un fenomen social şi era considerat pilonul de referinţă pentru imaginea luptătorul online anticorupţie. În 2010, organizaţia a fost zdruncinată când fondatorul ei a fost reţinut şi acuzat de viol şi molestare a două suedeze. Procesul lui Assange este încă în derulare, în Anglia, având ca miză extrădarea în Suedia, pentru a continua demersurile juridice cu autorităţile de acolo.

Cele 5 milioane de e-mail-uri „scurse“ acum de WikiLeaks conţin „informaţii privilegiate despre atacurile guvernului SUA împotriva Julian Assange şi WikiLeaks şi despre tentativele proprii ale Stratfor de a distruge WikiLeaks“, susţine organizaţia lui Assange, în timp ce reprezentanţii Stratfor spun că „nu vom explica logica care a stat în spatele acestor mesaje. Odată ce proprietatea noastră a fost furată, nu o să ne victimizăm a doua oară răspunzând la întrebări despre ea“.

În martie 2010, Guvernul României a publicat Hotărârea de înfiinţare, organizare şi funcţionare a „Centrului Naţional de Supercomputing“, proiect al Ministerului Comunicaţiilor, pentru a ajuta infrastructura informatică printr-un organ de specialitate al administraţiei publice centrale, despre care nu s-a mai auzit nimic şi ale cărui prime licitaţii ajunseseră la o sumă totală de peste 3 milioane de euro. În octombrie 2011, Ministerul Comunicaţiilor a primit, din fonduri europene, 411.000 de euro pentru a implementa un proiect de „importanţă naţională şi europeană ce vizează îmbunătăţirea securităţii cibernetice la nivel naţional“, care va fi implementat în 20 de luni şi trebuie să prevină şi să coordoneze apărarea împotriva unor atacuri cibernetice.

Un raport al Security and Defence Agenda (SDA) asupra securităţii cibernetice la nivel global, publicat în ianuarie 2012, arată că România este printre ţările cele mai vulnerabile la capitolul atacurilor informatice, fiindcă nu a instituit sistemele corecte şi procedurile necesare pentru a se apăra. //