Pe aceeași temă
Piata cartii in Occident este mult diferita. As spune ca acolo este normalitatea, iar aici incercarea de normalizare a unei industrii care nu are numai o valoare comerciala, dar are in primul rand o valoare culturala. Nu e vorba numai de a lua in considerare numarul foarte mare de edituri importante care exista in Vest, dar interesanta este diversificarea pe care o poti observa in cadrul fiecarei mari edituri occidentale. Noi nu avem in acest moment o editura care sa se poata compara cu o editura mare occidentala. Nu am capitalizat suficient, resursele noastre sunt inca limitate, pentru a putea investi mai mult in cadrul fiecarui compartiment al fluxului editorial.
Editura inseamna o munca profesionista, inseamna oameni dedicati, specializati pe care nu-i gasesti la tot pasul. Din aceasta cauza, probabil, foarte multe edituri au disparut sau si-au micsorat drastic productia editoriala, incat edituri care acum 8-9-10 ani pareau a fi foarte mari, astazi aproape ca nici nu mai auzim de ele.
Logistica editoriala se creeaza in timp indelungat, ea poate fi rezolvata printr-un efort de organizare permanent, printr-o conceptie anume, prin atragerea de oameni de cultura specializati, prin atragerea de specialisti din domeniul contabilitatii, al distributiei, al marketingului, al vanzarilor, o serie de aspecte putin vizibile pentru cumparator. De fapt, cartea este ca o particica a aisbergului, cea care se vede. Dedesubt este un efort foarte mare si o munca extrem de laborioasa. Editurile romanesti in momentul acesta tind catre o organizare similara cu cea a marilor edituri din Vest. A merge la un salon de carte, cum este cel de la Paris, sau la alte saloane internationale care au loc in Vest este o obligatie pentru editorul roman, pentru ca se ofera posibilitatea foarte generoasa de a te compara, de a sti exact unde esti si bineinteles de a te sincroniza. Ideal ar fi daca am reusi sa devenim si exportatori, nu doar importatori de licente.
Ceea ce m-a frapat anul acesta la targurile internationale de carte unde au fost prezente si edituri romanesti in standul nostru national, a fost faptul ca aspectul exterior, designul copertelor mi s-a parut a fi compatibil cu cel al editurilor din Vest. Nu mai frapeaza prostul gust, proasta executie a obiectului carte, asa cum se intampla in urma cu cativa ani buni. Editurile romanesti prestigioase, mai mari sau mai mici, incearca sa creeze un aspect placut obiectului carte si acest lucru s-a vazut foarte bine acolo, cum cred ca se vede la orice targ in tara si cum se vede in fiecare zi in librarii.
Sigur ca suntem inca departe de standarde. Daca ar fi sa ne comparam cu Grecia, care la Paris era vizavi de standul romanesc, suntem departe de Grecia editoriala, dar aici nu sunt probleme care tin exclusiv de editori, ci mai degraba sunt probleme care tin de politica culturala nationala pe care ar trebui s-o impuna guvernul prin Ministerul Culturii. Eu as fi de parere ca la aceste mari targuri internationale, unde practic se deruleaza un anumit aspect al imaginii Romaniei, aceasta imagine despre care se vorbeste mereu de atatia ani de zile, incat uneori nu mai intelegi nimic, cred ca politica guvernamentala ar trebui sa fie mult mai agresiva.
Acum doi ani, la Paris, standul era de aproape patru ori mai mare decat cel din acest an. Nu cred ca ar trebui sa ne zgarcim atunci cand este vorba de prezenta Romaniei la un targ de o atat de mare anvergura cum este acesta de la Paris. Cred ca aici ar fi trebuit ca ministerul sa aloce mai mari fonduri, sa lase putin demagogia si sa treaca efectiv la fapte. Ar fi foarte frumos ca Romania sa semene cu Grecia editoriala, cu Slovenia editoriala, ca sa nu mai vorbesc de Polonia, Cehia sau Ungaria.
Pe langa toate acestea, este insa nevoie de o anumita structura legislativa stimulatoare, care, din pacate, lipseste in Romania. Situatia actuala defavorizeaza semnificativ piata romaneasca de carte.
Este investitia in carti, inclusiv reclama si strategia de imagine, o afacere rentabila in Romania astazi?
Investitia in carte poate sa fie o afacere, bineinteles. Sa nu va imaginati ca exista vreun editor care tipareste carti numai de dragul de a tipari carti si care ar accepta de la bun inceput sa functioneze in pierdere financiara. E chiar benefic ca un editor sa-si planifice un buget. Singure profiturile ii asigura autonomia financiara si culturala. Dimpotriva, a sta numai cu mana intinsa la sponsorizari sau la alte forme de mecenat este pagubos. Cred ca un editor trebuie sa stie, oricat de rafinat cultural ar fi, ca in fond conduce o afacere comerciala.
Cartea este si opera, dar si marfa in acelasi timp. Sunt edituri care au acumulat, au capitalizat in acesti 13 ani, altele care n-au reusit acest lucru. Cauza probabil se regaseste in motivatiile editorilor, in strategiile pe care le-au ales, in modul de organizare si conducere, in tipul de marketing, deci in tot ceea ce ar insemna activitate comerciala. Nu poti sa omiti nici un aspect din ceea ce inseamna sistem comercial intr-o afacere editoriala. Si-apoi concurenta este cea care ne indruma catre un anumit aspect, catre o anumita strategie.
A investi in imaginea unei edituri este o necesitate, asa cum a investi in imaginea unui nou model de autoturism implica o anumita obligativitate dictata de legile comerciale. Nu este dorinta vreunui editor anume. O buna editura are un bun serviciu de marketing, are un bun serviciu de public relations, de gestiune, are un bun serviciu financiar-contabil, informational, adica ea functioneaza ca un tot, ca un organism comercial care se supune unor reguli foarte precise.
Ne simtim obligati sa impunem si literatura contemporana
Aveti deja o politica de promovare a literaturii romane, de fapt cu aceasta ati si pornit la drum. Cum se vinde literatura romana la noi astazi si de ce depinde succesul ei?
De la bun inceput, Editura Paralela 45 si-a propus cu precadere promovarea literaturii romane contemporane. Fiind o editura romaneasca, era normal sa fi dat intaietate literaturii romane.
Paralela 45 a mai avut si un alt motiv. Primele colectii au fost dedicate generatiei ‘80, pentru ca atat eu, cat si Gheorghe Craciun (pe atunci eram numai noi doi in board-ul editurii), fiind implicati in acest fenomen, am gasit de cuviinta ca este normal sa facem mai bine cunoscuta aceasta literatura. Daca eram saizecisti, sigur am fi gandit colectii dedicate in primul rand literaturii anilor ‘60. Cativa ani, din 1998, nu am facut decat sa promovam aceasta literatura, insa nu am putut sa ramanem exclusivisti, adica sa omitem intreaga literatura romana contemporana - ma refer in special la cea postbelica -, incat in timp colectiile s-au diversificat. In momentul acesta, practic, cam toate seriile, cam toate generatiile antebelice si postbelice sunt prezente printr-o colectie in editura noastra. In fond, noi am plecat dintr-un loc care ni se parea locul nostru spiritual, insa ar fi insemnat o imensa pierdere daca noi ramaneam interesati numai de un anumit segment istoric al literaturii. Desigur, venirea in editura a saizecistului Mircea Martin a insemnat enorm in acest sens.
Din pacate, insa, literatura romana contemporana nu inregistreaza aceeasi vandabilitate ca si literatura romana clasica si moderna. Intr-un fel se vinde Eminescu si alaturi de el marii nostri moderni si intr-un fel se vand autorii de astazi, chiar daca ei fac parte din generatii mai vechi. Probabil e firesc sa se intample asa, pentru ca procesul de recunostere a valorilor e foarte indelungat. Trebuie sa treaca timp, trebuie sa existe o scoala care sa faca cunoscute noile generatii si literatura mai noua. Trebuie sa lucreze mult critica literara, istoria literara, dictionarele, invatamantul pana cand nume care inseamna valoare sa atinga o cota de popularitate suficienta pentru a influenta pozitiv vanzarile. Scriitori care sunt foarte importanti, foarte cunoscuti, foarte valorosi - si am sa-l amintesc doar pe Gellu Naum - se vand mult mai bine.
Probabil ca vanzarea depinde nu numai de cat de cunoscut este autorul, dar depinde foarte mult si de literatura pe care o scrie autorul respectiv, depinde foarte mult de promovarea pe care o face editura respectiva. Iata, noi am avut cateva debuturi acum un an si acum doi ani, deci autori aproape cvasinecunoscuti, dar care bine promovati s-au vandut foarte bine.
In general, cred ca pentru o editura literatura contemporana nu este o afacere. Noi insa ne simtim obligati sa facem acest lucru, pur si simplu pentru ca ne consideram oameni de cultura, ne consideram scriitori, cunoastem toate avatarurile pe care le intampina un scriitor, mai tanar si mai putin tanar, insa pentru aceasta am creat departamente care aduc mai multi bani, deci procedam printr-un fel de compensare financiara. Poate ca facem acest lucru si dintr-o idee mai veche pe care nu o am doar eu sau colegii mei, si anume ca literatura originala face o cultura si o literatura inainte de toate.
In ce masura publicul romanesc s-a deschis in ultimii ani spre cartea straina, pe fondul acestui interes mai slab?
Nu este suficient sa publici numai literatura romana clasica si contemporana. Cartea straina, bine tradusa, ofera cititorului roman impresia reala ca este contemporan cu intreaga literatura a lumii. Nu interesul cultural a scazut pentru cartea straina, dimpotriva statisticile ultime sunt incurajatoare, ci interesul pentru literatura straina de proasta calitate. Astazi, fata de 1990, sunt cautate mai putin cartile Sandrei Brown si mai mult carti semnate de Paul Auster, de Queneau, de autori foarte mari. Din pacate, costurile de editare si implicit preturile de vanzare sunt foarte ridicate.
Sigur ca studentii in special cumpara aceste carti si este firesc pentru ca multe dintre cartile traduse tin de anumite domenii pe care ei le studiaza, dar, pe de alta parte, sunt intelectuali de varsta a doua, a treia care doresc sa le citeasca. In fond, viata culturala in Romania nu s-a oprit niciodata. Gandirea nu a incetat niciodata si cred ca orice editura trebuie in continuare sa aiba un program foarte bine definit de traduceri, indiferent de domeniul pe care il urmareste, fie ca e vorba de carte stiintifica, fie ca e vorba de beletristica sau altceva.
Departamentul “Continent” al Editurii Paralela 45, dedicat traducerilor, condus de profesorul Mircea Martin, s-a impus intr-un timp foarte scurt si datorita cererii reale de carte straina tradusa in romaneste.
Reformele din invatamant au aspect de cosmar
In ce masura afecteaza politica Ministerului Educatiei productia dvs. de titluri educationale?
Politica actuala a Ministerului Educatiei poate sa afecteze in principal serii de elevi, serii de profesori si, desigur, si editorii. Deja o prima lovitura s-a creat anul trecut cand pentru clasele de liceu, deci pentru care nu era prevazut invatamantul obligatoriu, manualele care au fost acceptate de catre minister au fost acceptate la un pret impus, cand in realitate era vorba de o piata libera. In cursul anului trecut multi editori au avut de suferit pentru ca nu poti sa-ti faci bugetul in functie de ceea ce isi doreste un ministru sau altul sau in functie de idei care vin peste noapte intr-un minister atat de important cum este cel al Educatiei. Dupa parerea mea insa, invatamantul romanesc din ultimii 13 ani are un aspect de cosmar pentru ca an de an s-au tot schimbat programele, planurile de invatamant, incat in momentul acesta nu stiu daca exista vreun cadru didactic care sa aiba o viziune clara, precisa asupra a ceea ce s-a intamplat sau se intampla in invatamantul nostru.
Dupa parerea mea, editorii care dezvolta un departament editorial educational au foarte mult de suferit chiar daca fac manuale, chiar daca fac auxiliare scolare. Nu stiu precis ce implicatii vor fi, insa in mod sigur, daca actualele reforme pe care le anunta Ministerul Educatiei nu vor fi facute public intr-un termen rezonabil, cu siguranta invatamantul romanesc se va poticni in septembrie. Las deoparte pierderile inregistrate de edituri si ma gandesc cu groaza ce se va intampla cu atatia profesori, cu atatia elevi care nu stiu inca despre ce este vorba, despre ce se va intampla in anul scolar viitor. Aici sunt foarte multe probleme care privesc invatamantul in sine si nu stiu ce rezolvare vor avea, cunoscand modul greoi in care functioneaza la noi aceste structuri de decizie. Ma indoiesc ca in septembrie se va sti exact care vor fi manualele, care vor fi programele, care va fi planul de invatamant si, bineinteles, ceea ce vor tipari editurile.
Date fiind problemele de distributie cu care se confrunta majoritatea editurilor, este o afacere deschiderea unei librarii proprii?
O singura librarie nu stiu cat poate sa fie o afacere deosebita. In mod cert insa orice editura ar trebui sa aiba macar o mica librarie in sediul unde functioneaza. Bine ar fi insa ca editorii sa-si vada de treaba lor, adica sa editeze carti, iar librarii sa-si vada de treaba lor, adica sa difuzeze si sa distribuie carti. Editorii au incercat sa-si organizeze sisteme proprii de distributie, librarii proprii. Cu ce pierdere, cu ce castiguri, ei insisi probabil ca stiu mai bine. E imbucurator faptul ca exista cateva librarii particulare ale unor edituri si ca se dezvolta mari retele private de distributie. Un editor vrea sa aiba parteneri cu care sa deruleze contracte in termeni foarte precisi.
Din fericire, in ultimii ani au aparut foarte multe librarii particulare. Cu majoritatea se lucreaza normal, adica se respecta contractele. Din pacate au disparut foarte multe librarii, adica spatiile unor librarii foarte cunoscute, spatii care au fost vandute sau li s-a schimbat destinatia. Problema distributiei in Romania se va rezolva in momentul in care vor exista retele private de distributie sau o retea cu foarte multi librari particulari. In momentul acesta situatia la noi este cu totul si cu totul schimbata fata de cea de acum 13 ani, in sensul in care calitatea relatiilor este una care deriva din contracte foarte precise.
O situatie deloc de neglijat este urmatoarea. Sunt editori care au investit mult in baza informatica. Nu acelasi lucru s-a intamplat cu librarii, cu societatile de distributie de carte. Degeaba am eu ultimele sisteme puse la punct, deci am o baza informatica perfecta, compatibila cu ceea ce se intampla la orice editura din Vest, degeaba mi-am cumparat utilaje care-mi fac coduri de bare, care citesc coduri de bare sau nu mai stiu eu ce, deci tot ceea ce tine de un comert modern, daca partenerul tau nu face acelasi tip de investitie.
Probabil insa ca piata va regla lucrurile acestea. Librarii trebuie sa inteleaga ca in comisionul, deloc mic, pe care il percep trebuie sa ofere mai mult decat simpla activitate de vanzare de obiecte-carte, sa ofere si anumite statistici referitoare la tendintele pietei.
Editura tine si de vocatia mea de scriitor
Este scriitorul Calin Vlasie total acaparat de munca editoriala? Mai aveti timp sa scrieti, mai mizati pe literatura dvs.?
Sigur ca mizez pe literatura mea si asta am facut-o tot timpul, numai ca in ultimii ani majoritatea timpului l-am dedicat acestei edituri, in care cred foarte mult. De altfel, mi-am spus ca un scriitor isi completeaza vocatia editand si alti autori. Am scris mai putin, e adevarat, si ceea ce am scris a fost mai mult publicistica. In schimb, m-am ocupat de promovarea - ca sa zic asa - propriei mele literaturi in tara sau in afara tarii. Curand o sa-mi apara o carte intr-o editie bilingva, o selectie din poemele mele in franceza. Sper, de asemenea, ca o sa-mi apara o carte care este terminata mai demult. Se numeste Poezie si psihic. In momentul acesta lucrez - e adevarat mai greu, dar lucrez - la o carte de proza, inceputa cu ani in urma.
Timpul editorului este altul pentru mine. Cand nu faceam aceste lucruri, aveam foarte mult timp pentru poezie. Traiam intr-un alt timp, exclusiv. Cred ca de la o anumita varsta incolo, daca se iveste ocazia - si pentru mine s-a ivit aceasta extraordinara ocazie -, poti face foarte bine si alte lucruri. Or, ceea ce mi se pare cel mai apropiat de scris este editura.
Sper ca atunci cand editura aceasta va fi mai bine organizata, cand legislatia va fi stabilizata si stimulativa, sa am mai mult timp pentru propria mea literatura. Dar poate ca tocmai asta este frumusetea: sa nu ai timp pentru propria ta literatura si totusi ea sa se produca atat cat trebuie.
