Pe aceeași temă
O ecranizare, dar nu ca oricare alta, e Oliver Twist (2005). Numele lui Roman Polanski spune tot si cei care-i cunosc angoasele, cu origini in copilaria petrecuta in ghetoul varsovian din al II-lea razboi mondial, ar trebui sa inteleaga totul din start. Caci Oliver Twist e genul de film (asa cum sunt aproape toate filmele lui Polanski) foarte usor psihanalizabil si-n care-i recunosti obsesiile dintotdeauna. Polanski gaseste in romanul lui Dickens un teren fertil pentru a-si transpune traumele din copilarie, in personajul copilului persecutat, victima a tot felul de intamplari potrivnice. E exact genul de om care se-ntampla sa fie intotdeauna in locul nepotrivit la momentul nepotrivit, iar toate aceste coincidente nefaste se-ntorc impotriva-i si e acuzat de lucruri pe care nici macar nu le-a gandit. Atmosfera e coplesitoare, amestecul de revolta si neputinta sufocant. Un univers din care de-abia astepti sa iesi, un cosmar din care de-abia astepti sa te trezesti. Mana de maestru a lui Polanski nu mai avea nevoie de prea mult efort pentru a reusi un film de prima clasa.
O alta ecranizare e Pride & Prejudice/Mandrie si prejudecata (2005), de Joe Wright. Destul de comuna, dar eficienta, fara gaselnite spectaculoase, dar bine tinuta in mana - un film care se urmareste cu placere si-n care tensiunea e bine gradata, astfel ca nu ai senzatia de prea lung. Fastuos ca decoruri si costume. A fost nominalizat la 4 Oscaruri, printre care pentru cel mai bun rol feminin principal (Keira Knightley).
Cum la fel de impresionant vizual e The Brothers Grimm/Fratii Grimm (2005), de Terry Gilliam. E (vag) inspirat din viata fratilor povestitori, plin, evident, cu elemente din povestile lor. De fapt, realul se imbina cu fantasticul in stilul caracteristic al lui Gilliam, iar povestile din mintile fratilor Grimm coboara foarte firesc in viata de zi cu zi. Matt Damon, Heath Ledger si Monica Bellucci in rolurile principale, aceasta din urma adorabila ca vrajitoare.
Despre Brokeback Mountain/O iubire secreta (2005), regia Ang Lee, si despre Good Night, and Good Luck/Noapte buna si noroc (2005), regia George Clooney, am mai scris dupa Festivalul de la Venetia, unde primul obtinuse Leul de Aur, iar al doilea a obtinut alte cateva, printre care FIPRESCI si pentru scenariu. Intre timp, Brokeback Mountain a obtinut mai multe Globuri de Aur si (din pacate doar) 3 Oscaruri (printre care pentru regie), dupa ce fusese nominalizat la 8 categorii! Un film de exceptie, care sparge un tabu, indraznet, provocator si foarte sensibil in egala masura. Pot fi vazute acum si-n cinematografe si ambele se vor regasi, cu siguranta, printre cele mai bune filme distribuite in Romania in anul in curs.
Pe de alta parte, Clooney a obtinut Oscarul pentru rolul din Syriana (2005), regia Stephen Gaghan, thriller oarecare plasat in lumea petrolului.
Munich/München (2005), de Steven Spielberg, a fost nominalizat si el la 5 Oscaruri. Munich nu e in nici un caz un film prost - spune povestea asasinarii arabilor care au pus la cale atentatele de la Olimpiada din 1972 impotriva echipei Israelului, de catre MoSad. Are tensiune, e bine echilibrat, are meritul de a nu fi partinitor, dar de la Spielberg ai fi asteptat mai mult decat un thriller politic reusit...
Dar cea mai mare dezamagire la Oscaruri e probabil Walk the Line/Povestea lui Johnny Cash (2005), regia James Mangold, cu Joaquin Phoenix in rolul cantaretului de country. Plicticos si lung, fara absolut nimic care sa-l individualizeze. Oscar pentru actrita in rol principal (Reese Witherspoon), dupa ce a avut 5 nominalizari.
Pe de alta parte, merita Oscarul pentru rol principal Rachel Weisz (si chiar l-a obtinut) pentru TeSa Quayle, din The Constant Gardener/Prietenie absoluta, iesit in salile romanesti la sfarsitul anului trecut.
In mod sigur va fi printre cele mai bune ale anului 2006 De battre mon coeur s’est arrêtée/Si inima mi se opri in loc (2005), al unuia din cei mai speciali regizori francezi - Jacques Audiard. Filmul a obtinut 8 Césaruri, printre care pentru film si regie. Audiard se facuse remarcat cu Sur mes lèvres, film de o inventivitate aparte, cu o Emmanuelle Devos exceptionala in rolul unei surdo-mute (ea apare episodic si-n filmul de fata). Nu a facut multe filme - 4 lung metraje pana acum si nu filmeaza prea des. De battre mon coeur s’est arrêtée a fost catalogat drept unul din cele mai bune filme ale anului trecut de catre critica din Franta si, pe langa Césaruri, a primit o multime de alte premii. N-a luat, din pacate, Césarul pe care l-ar fi meritat cel mai mult - pentru rolul lui Romain Duris. Un film care trebuie vazut neaparat!
