Premiere si Oscaruri (II)

O ecranizare, dar nu ca oricare alta, e Oliver Twist (2005). Numele lui Roman Po­lanski spune tot si cei ca­re-i cunosc an­goa­sele, cu origini in co­pi­laria petrecuta in­ ghetoul varsovian din al II-lea razboi mon­dial, ar trebui sa inteleaga totul din start. Caci Oliver Twist e genul de film (asa cum sunt aproa­pe toate filmele lui Po­lan­ski) foar­te usor psihanalizabil si-n care-i re­cu­nosti obsesiile dintotdeauna. Po­lan­ski ga­seste in romanul lui Dickens un teren fer­til pentru a-si transpune traumele din co­pilarie, in personajul copilului per­se­cu­tat, victima a tot felul de intamplari po­triv­ni­ce. E exact genul de om care se-n­­tam­pla sa fie intotdeauna in locul nepotrivit la mo­mentul nepotrivit, iar toate aceste coincidente nefaste se-ntorc impotriva-i si e acuzat de lucruri pe care nici macar nu le-a gandit. Atmosfera e coplesitoare, ames­tecul de revolta si neputinta su­fo­cant. Un univers din care de-abia astepti sa iesi, un cosmar din care de-abia astepti sa te trezesti. Mana de maestru a lui Po­lan­ski nu mai avea nevoie de prea mult efort pentru a reusi un film de prima cla­sa.

O alta ecranizare e Pride & Pre­ju­dice/Mandrie si prejudecata (2005), de Joe Wright. Destul de comuna, dar efi­cien­ta, fara gaselnite spectaculoase, dar bine tinuta in mana - un film care se urmareste cu placere si-n care tensiunea e bine gradata, astfel ca nu ai senzatia de prea lung. Fastuos ca decoruri si costume. A fost nominalizat la 4 Oscaruri, printre care pentru cel mai bun rol feminin prin­ci­pal (Keira Knightley).

Cum la fel de impresionant vizual e The Brothers Grimm/Fratii Grimm (2005), de Terry Gilliam. E (vag) inspirat din viata fratilor povestitori, plin, evident, cu elemente din povestile lor. De fapt, rea­lul se imbina cu fantasticul in stilul ca­rac­te­ristic al lui Gilliam, iar povestile din min­tile fratilor Grimm coboara foarte firesc in viata de zi cu zi. Matt Damon, Heath Led­ger si Monica Bellucci in rolurile principale, aceasta din urma adorabila ca vrajitoare.

Despre Brokeback Mountain/O iu­bire secreta (2005), regia Ang Lee, si de­spre Good Night, and Good Luck/Noapte buna si noroc (2005), regia George Clooney, am mai scris dupa Fes­tivalul de la Venetia, unde primul ob­ti­nu­se Leul de Aur, iar al doilea a obtinut alte cateva, printre care FIPRESCI si pentru scenariu. Intre timp, Brokeback Moun­tain a obtinut mai multe Globuri de Aur si (din pacate doar) 3 Oscaruri (printre care pentru regie), dupa ce fusese no­mi­na­lizat la 8 categorii! Un film de exceptie, care sparge un tabu, indraznet, provocator si foarte sensibil in egala masura. Pot fi va­zute acum si-n cinematografe si am­be­le se vor regasi, cu siguranta, printre cele mai bune filme distribuite in Romania in anul in curs.

Pe de alta parte, Clooney a obtinut Os­ca­rul pentru rolul din Syriana (2005), re­gia Stephen Gaghan, thriller oarecare pla­sat in lumea petrolului.

Munich/München  (2005), de Steven Spielberg, a fost nominalizat si el la 5 Os­ca­ruri. Munich nu e in nici un caz un film prost - spune povestea asasinarii arabilor care au pus la cale atentatele de la Olim­pia­da din 1972 impotriva echipei Is­rae­lu­lui, de catre MoSad. Are tensiune, e bine echi­librat, are meritul de a nu fi partinitor, dar de la Spielberg ai fi asteptat mai mult de­cat un thriller politic reusit...

Dar cea mai mare dezamagire la Os­ca­ruri e probabil Walk the Line/Po­ves­tea lui Johnny Cash (2005), regia James Mangold, cu Joaquin Phoenix in ro­lul cantaretului de country. Plicticos si lung, fara absolut nimic care sa-l in­di­vi­dua­lizeze. Oscar pentru actrita in rol prin­ci­pal (Reese Witherspoon), dupa ce a avut 5 nominalizari.

Pe de alta parte, merita Oscarul pentru rol principal Rachel Weisz (si chiar l-a ob­ti­nut) pentru TeSa Quayle, din The Constant Gardener/Prietenie abso­lu­ta, iesit in salile romanesti la sfarsitul anu­lui trecut.

In mod sigur va fi printre cele mai bune ale anului 2006 De battre mon coeur s’est arrêtée/Si inima mi se opri in loc (2005), al unuia din cei mai speciali re­gizori francezi - Jacques Audiard. Fil­mul a obtinut 8 Césaruri, printre care pentru film si regie. Audiard se facuse re­mar­cat cu Sur mes lèvres, film de o in­ven­tivitate aparte, cu o Emmanuelle Devos exceptionala in rolul unei surdo-mute (ea apare episodic si-n filmul de fata). Nu a facut multe filme - 4 lung metraje pana acum si nu filmeaza prea des. De battre mon coeur s’est arrê­tée a fost catalogat drept unul din cele mai bune filme ale anului trecut de catre cri­tica din Franta si, pe langa Césaruri, a pri­mit o multime de alte premii. N-a luat, din pacate, Césarul pe care l-ar fi meritat cel mai mult - pentru rolul lui Romain Du­ris. Un film care trebuie vazut neaparat!