Pe aceeași temă
Sâmbăta trecută ne-am despărţit de profesorul Petre Alexandrescu, eminent arheolog şi elenist. Vestea dispariţiei sale a fost primită cu adâncă durere de întreaga lume savantă.
Petre Alexandrescu s-a născut la 3 ianuarie 1930, la Paris. Oraşul de care şi-a legat însă viaţa a fost Bucureşti, locul de unde provenea şi familia sa. Aici şi-a finalizat, în 1952, studiile de filologie clasică. După un debut ştiinţific la Institutul de Lingvistică al Academiei Române, marcat, între altele, de o fructuoasă colaborare la Gramatica limbii române (1954), s-a dedicat apoi, pentru tot restul vieţii, arheologiei clasice în cadrul nou înfiinţatului Institut de Arheologie (1956), care poartă astăzi numele ilustrului Vasile Pârvan.
Participând, încă din anii studenţiei, la săpăturile de la Histria, Petre Alexandrescu începea să descifreze tainele unui domeniu pe care nu-l va mai părăsi niciodată: fascinanta lume a coloniilor greceşti din Marea Neagră. Magistru şi mentor i-a fost, timp de decenii, profesorul D.M. Pippidi, căruia i-a şi urmat, de altfel, din 1981, la conducerea şantierului. În această calitate, a coordonat o cercetare arheologică exemplară, ale cărei rezultate, publicate atât în volume din seria Histria. Les résultats des fouilles, cât şi în alte contribuţii, sunt considerate, în lumea ştiinţifică internaţională, pe drept cuvânt, repere inconturnabile pentru ansamblul fenomenului colonizării greceşti în Marea Neagră. Fie că este vorba de ceramica greacă sau de arta traco-getică, fie de alte teme, lucrările profesorului nostru au îndeplinit întotdeauna un standard pe care astăzi l-am numi european. Standardul impunea însă şi exigenţă. Or, tocmai această exigenţă nu a fost întotdeauna înţeleasă de unii dintre confraţi, atât în perioada comunismului, cât şi în vremea mai recentă. Aşa se face că Petre Alexandrescu a sfârşit prin a fi mult mai cunoscut şi recunoscut în plan internaţional decât în România.
În perioada cât a condus şantierul, Histria a devenit un centru internaţional de prim rang în cercetarea arheologică, în care au lucrat specialişti români alături de colegi din Franţa, Germania şi din alte ţări. Profesorul Alexandrescu este, fără îndoială, unul dintre fondatorii unui domeniu ce numără azi sute de specialişti din zeci de ţări, şi anume arheologia pontică. Fie-ne îngăduit să amintim doar că, din 1994, alături de eminentul medievist Șerban Papacostea, a început să editeze revista Il Mar Nero, ajunsă la al şaselea număr, că a făcut parte încă de la început din comitetul ştiinţific al revistei internaţionale Ancient West and East şi al seriei Colloquia Pontica şi că a fost vicepreşedinte al celor patru congrese internaţionale de arheologie pontică, care se desfăşoară periodic din 1997 încoace.
După decembrie ’89, a fost ales de către colegii săi director al Institutului de Arheologie „Vasile Pârvan“, funcţie pe care a onorat-o până la pensionarea sa, în 1999. În această calitate, a dat un suflu nou publicaţiilor Institutului, conducând cu competenţă revista Dacia şi activând ca membru în comitetul de redacţie al revistei Studii şi Cercetări de Istorie Veche şi Arheologie. În parteneriat cu Institutul Arheologic German (al cărui membru corespondent a fost), a fondat seria de publicaţii Archaeologia Romanica. A fost vicepreşedinte al Comisiei Naţionale de Arheologie (1997-1999) şi vicepreşedinte al Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice (1992-1993, 1997-2000). A obţinut numeroase distincţii, printre care Premiul „Gustave Mendel“, decernat de Académie des Inscriptions et Belles-Lettres (1965) şi Premiul „Vasile Pârvan“ al Academiei Române (1966). Din 1991 a devenit profesor asociat, apoi titular (1995) la Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti. Petre Alexandrescu a fost însă profesor pentru generaţii întregi încă înainte de chemarea sa la catedră: elevii săi o ştiu prea bine, însă acest lucru trebuie subliniat pentru cei mai puţin familiarizaţi cu Histria din „era Alexandrescu“.
Prin vasta sa operă, 7 volume şi peste 150 de studii şi articole, dar mai ales prin lupta permanentă pe care a dus-o pentru a organiza cercetarea arheologică din România în spirit modern, profesorul Petre Alexandrescu lasă acestei lumi un model de umanism demn de cei mai prestigioşi înaintaşi.
