Romania familiara

Amos Oz | 07.11.2004

Pe aceeași temă

Intre 17-23 septembrie a.c., la festivalul international Zile si nopti de literatura (a III-a editie, organizata, la Neptun, de catre Uniunea Scriitorilor), au participat peste o suta de autori romani si straini. Cativa dintre acestia din urma au acordat, in perioada amintita, interviuri pe marginea operei lor si au participat la colocvii si lansari ale cartilor proprii aparute in versiune romaneasca. Prezentam in continuare un interviu realizat cu scriitorul israelian Amos Oz (laureatul Premiului Ovidius de anul acesta), alaturi de fragmente din lansarea cartii acestuia, Sa cunosti o femeie (editura Polirom, 2004) - eveniment care a avut loc, pe 23 septembrie, la Uniunea Scriitorilor din Bucuresti si la care au luat cuvantul Eugen Uricaru, presedintele Uniunii Scriitorilor, Denisa Comanescu, director editorial Polirom, Antoaneta Ralian, traducatoarea cartii si scriitorii Mircea Cartarescu si Amos Oz. In numerele urmatoare vom prezenta un interviu cu Jonathan Coe si o lansare de carte a lui Antonio Lobo Antunes, alti doi participanti la festivalul de la Neptun.

Cum va simtiti in Romania? Sunt entuziast pentru ca sunt inconjurat de entuziasm. Intensitatea, entuziasmul si caldura vietii literare de aici au fost o revelatie pentru mine. Doresc in mod special sa exprim sentimentele mele de recunostinta, bucurie si fascinatie fata de comunitatea literara romana si de Premiul Ovidius care mi s-a acordat. Il primesc ca pe o mare onoare pentru ca e Ovidius, pentru ca e romanesc.
Venind in Romania, aveti sentimentul de a reintalni ceva din propriile traditii?
Pentru mine, Romania nu e o tara straina, cum ar fi, sa zicem, Islanda. Exista o familiaritate. Nu-mi sunt straine melodiile, dansurile, costumele traditionale. Am vazut versiuni diferite, transilvanene, basarabene, bucovinene, am fost acolo si am mai vazut aceste traditii. Imi sunt familiare chiar si sunetele limbii romane pentru ca, atunci cand eram copil, cam 10% din populatia Israelului vorbea romaneste. Un mare cotidian de care-mi aduc aminte se numea Viata noastra. Imi mai amintesc acest ziar. La radio si la restaurante, pe strazi, in cafenele, auzeai de multe ori romaneste. Astfel ca pana si limba de baza a oamenilor din Romania imi e familiara. Calatorind in aceste zile prin micile sate de la poalele muntilor Carpati, ma gandeam ca, cine stie, unii dintre stramosii mei au trait acolo multe secole. Intr-un fel, spiritul lor mai este in aceste locuri...
Critici ai dvs. au observat un raport interesant intre vis si realitate in proza pe care o scrieti. Dvs. cum resimtiti acest raport?
Viata m-a invatat ca singurul mod de a mentine frumusetea, perfectiunea unui vis este sa nu incerci niciodata sa-l implinesti. Odata implinit, visul se uzeaza putin, pe la margini, tinde sa devina gri si capata gustul dezamagirii. De exemplu, Israelul. Israelul este un vis devenit realitate si, ca atare, e putin dezamagitor. Dar acest lucru e valabil nu numai in construirea unei noi natiuni sau a unei noi tari, ci si in scrierea unui roman, in plantarea unei gradini, chiar si in indeplinirea unei fantezii sexuale. Daca ajungi sa-ti traiesti visul, vei avea de platit.
Ce semnificatie are in scrisul dvs. imbinarea prozei cu poezia?
Cand spuneti imbinare, presupuneti ca acestea sunt doua elemente diferite, ca uleiul si apa. Cred ca aceasta granita e artificiala, la fel cum granita dintre fapte si imaginatie e artificiala. Pentru mine poezia este o proza mai condensata si mai concisa. Proza este o poezie mai ampla, mai lenta. Nu ma intreb unde e granita, sunt atatea nuante intre ele.
Scriind in acest mod, va considerati un autor racordat la moda zilei?
Unii dintre colegii mei si dintre critici ma numesc postmodern. Nu cred ca sunt postmodern. Cred ca sunt "pre-arhaic". Cand librarii ma intreaba carui gen ii apartine un volum al meu, romanului sau poeziei, autobiografiei sau calatoriei, le spun sa lase cartile mele sa doarma pe un alt raft in fiecare noapte. La inceputurile romanului, trubadurii, cand isi spuneau povesti, pe la mijlocul naratiunii incepeau sa cante. Amestecau propria experienta cu inventia si fantezia, uneori amestecau muzica si povestea. Toate aceste granite - proza/poezie, muzica/literatura - sunt bune pentru universitati, nu pentru mine.
Oamenii va percep ca pe un raisonneur, un intelept la care ajung sa apeleze chiar pentru sfaturi. Sunteti un intelept?
Imi place foarte mult ca oamenii ma considera intelept. Insa eu ma bazez nu atat pe o adancime intelectuala, cat pe bun-simt. Si pe un fel de gandire practicata la spital: ce se poate face in fiecare situatie data? Daca ne ratacim si lumea incepe sa dispute a cui e vina, daca trebuia sa o luam la stanga sau la dreapta… tu ai gresit, unde ti-era capul... Ei, la asemenea situatii, raspunsul meu e sa vad unde ma aflu si sa repar lucrurile din acel punct. E elementar si uneori ma simt jenat cat de multi oameni, mai ales intelectuali, nu au practica de baza, sa priveasca lucrurile in fata si sa faca, simplu, ce e de facut. Un adevarat iad s-a dezlantuit pe tema problemelor Americii in Irak. E o pierdere de vreme sa tot stam si sa-l acuzam pe Bush, de acum pana in vecii vecilor. Intrebarea este ce trebuie facut. Evident, daca toata lumea s-ar retrage la noapte din Irak, ar fi un dezastru colosal. Totusi, problema e ca oamenii mor, tara sangereaza, intreaga lume e implicata. Unde mergem de aici? Trebuie sa ne imbracam cu halatele albe de spital si sa facem o consultatie despre tratament. S-ar putea sa nu fim de acord, dar hai sa discutam despre tratament, nu despre vinovatie, despre ideologie si despre sentimente. Cele mai proaste argumente intre sot si sotie sau intre parinte si copil sunt cele de tipul "Ti-am spus eu! Eu am fost intelept, tu ai fost prost."

Interviu realizat de Ioana Ieronim

Traducere de Maria Bercea

A intelege femeia

Eugen Uricaru (presedinte, Uniunea Scriitorilor): Orice carte tradusa in romaneste, indiferent de zona de unde provine, se integreaza culturii romane. Cred ca motivatia Premiului Ovidius - acordat, in cadrul festivalului international Zile si Nopti de Literatura, lui Amos Oz pentru volumul Sa cunosti o femeie - este pe deplin acoperita. Premiul a fost decernat "pentru valoarea operei literare si pentru contributia scriitorului la afirmarea libertatii de expresie si a tolerantei interetnice". Acest mare scriitor este si un cetatean - in sensul larg al cuvantului, un om al cetatii, care se implica prin cuvantul sau in favoarea dreptatii, a libertatii, a respectului care trebuie sa existe intre persoane si intre natiuni. Amos Oz a fost si anul trecut aici, a participat la colocviul Eu, celalalt - al aceluiasi festival, cu o splendida interventie despre intoleranta, despre fanatism. Anul acesta, la Neptun, am vorbit despre singuratate, iar Amos Oz ne-a facut sa ne simtim mai putin singuri.
Denisa Comanescu (director editorial Polirom): In 1998, regretatul critic literar Laurentiu Ulici, pe atunci presedinte al Uniunii Scriitorilor, a publicat a doua editie a extraordinarului sau Nobel contra Nobel, in care propunea, in fiecare an, incepand cu 1901, cate un contracandidat laureatilor Premiului Nobel pentru literatura. Cum volumul se incheia cu anul 2000, pentru ultimii ani criticul acorda credit unor virtuali laureati. S-a nimerit sa vorbim despre posibilul castigator pentru anul urmator si amandoi am ajuns repede la acelasi nume: Amos Oz. N-a fost sa fie asa. De cativa ani buni, Amos Oz, detinatorul a numeroase premii internationale, se afla pe lista candidatilor Nobel. Cand este intrebat daca se asteapta sa castige acest premiu, Amos Oz raspunde ca de un singur lucru e foarte sigur, si anume ca Nobelul nu l-ar face mai fericit. Discutand cu el despre ce inseamna sa scrii literatura, mi-a spus: "Sa scrii un poem e ca si cum ai petrece o noapte cu o femeie. Sa scrii o povestire e ca si cum ai avea o aventura. Dar sa scrii un roman este ca o casnicie".
Amos Oz: Agentii secreti au probabil ceva in comun cu romancierii, punand laolalta detaliile, incercand sa interpreteze diferite zvonuri, semne aparent nesemnificative. Inainte de a scrie cartea aceasta, imaginam, in tacere, un dialog cu o opera literara foarte veche, tragedia lui Sofocle, Oedip Rege, dar si cu mai putin cunoscuta piesa Oedip la Colonos. Romanul Sa cunosti o femeie incepe cu dezvaluirea unor lucruri enigmatice in ochii lui Yoel, personaj care nu-si stie identitatea. El are doi tati, unul roman si unul evreu, dar nu va sti niciodata care este cel adevarat. Nu stie cine a fost sotia lui, nici de ce-si traieste viata, nu cunoaste limbajul obiectelor simple din jurul lui si nu stie nimic despre femei. Isi strange, sub acelasi acoperis, fiica, mama, soacra, fantoma sotiei moarte si noua iubita, pentru a afla ceea ce nu a stiut niciodata: cine a fost sotia lui, care este misterul mortii ei si cine este el. In cele din urma, afla ca singurul mod de a raspunde la intrebarea "Cine sunt?" trece prin raspunsul la intrebarea "Ce fac?". Si, in final, acest om, complet de gheata, care stie ca fiecare obiect ascunde o enigma, acest om, care experimenteaza momente epifanice de revelatie numai pentru a descoperi ca orice secret contine un alt secret, acest om, care cauta dragostea, care este inzestrat pentru a iubi si care ar putea fi si va fi un bun iubit, afla ca dragostea inseamna, de fapt, actiune.

A consemnat Ioana Anghelescu

TAGS:

Opinii

RECOMANDAREA EDITORILOR

Bref

Media Culpa

Vis a Vis

Opinii

Redacția

Calea Victoriei 120, Sector 1, Bucuresti, Romania
Tel: +4021 3112208
Fax: +4021 3141776
Email: redactia@revista22.ro

Revista 22 este editata de
Grupul pentru Dialog Social

Abonamente ediția tipărită

Abonamente interne cu
expediere prin poștă

45 lei pe 3 luni
80 lei pe 6 luni
150 lei pe 1 an

Abonamente interne cu
ridicare de la redacție

36 lei pe 3 luni
62 lei pe 6 luni
115 lei pe 1 an

Abonare la newsletter

© 2022 Revista 22