Pe aceeași temă
către
Domnul Titus CORLĂŢEAN, Ministrul Afacerilor Externe
Domnul Puiu HAŞOTTI, Ministrul Culturii şi Patrimoniului Naţional
Domnul Andrei MARGA, Preşedintele Institutului Cultural Român
În urma apariţiei unei înştiinţări de presă pe pagina ICR Bucureşti, în care se menţionează desemnarea unei noi persoane în postul de director al Institutului Cultural Român de la Varşovia, aş dori să fac câteva precizări privind propria persoană, postul pe care îl deţin şi activitatea instituţiei româneşti pe care o conduc în capitala poloneză.
Numirea mea în funcţia de director a fost făcută în iunie 2011, exclusiv pe criterii de competenţă în domeniul managementului cultural. Nu am nici o implicare sau apartenenţă politică, nu fac parte din nici un grup de interese. Desemnarea mea a fost fundamentată pe experienţa acumulată în proiecte culturale româno-polone, pe cunoştinţele lingvistice şi stăpânirea la un nivel meritoriu şi elevat a limbii polone, pe instruire şi capacitatea de a funcţiona în mediul polonez.
M-am pregătit permanent pentru o asemenea activitate, iar întregul parcurs academic, încheiat cu doctoratul la Universitatea Jagiellonă din Cracovia – cea mai prestigioasă universitate poloneză şi a doua cea mai veche din Europa (1364) – l-am conceput pentru aprofundarea şi raportarea celor două culturi, română şi polonă.
După încheierea doctoratului, timp de şase ani am lucrat la Institutul Polonez din Bucureşti, în poziţia de expert în programe culturale. Cunosc activitatea şi menirea unui institut cultural în toată complexitatea lor, iar Institutul Polonez este unul dintre modelele de activitate din reţeaua EUNIC Bucureşti.
În paralel cu activitatea instituţională am realizat numeroase traduceri din mari scriitori şi gânditori polonezi (Leszek Kołakowski, Jerzy Giedroyć, Czesław Miłosz) publicate în reviste culturale româneşti, piese de teatru contemporan polonez, publicate în două antologii la Editura Art: Made in Poland, 2008, şi Psihoterapolitica, 2011, filme şi cărţi pentru copii. Sunt traducător în limba română al scrierilor cunoscutului istoric şi disident polonez Adam Michnik (vol. Mărturisirile unui disident convertit, apărut la Ed. Polirom, 2009, numeroase eseuri şi texte publicate în revista „Lettre Internationale”, 2005-2012). Am fost, de asemenea, translator-traducător la importante manifestări culturale organizate în România şi Polonia (ex. traducerea conferinţei-dialog susţinută de Adam Michnik şi Andrei Pleşu, în cadrul Conferinţelor Ateneului, febr. 2011), translator la vizitele în România ale preşedinţilor polonezi Lech Wałęsa (18.12.2006) şi Lech Kaczyński (2.02.2007), precum şi la cea a premierului polonez Tadeusz Mazowiecki (22-23 nov. 2010).
Institutul Cultural Român de la Varşovia s-a remarcat pe parcursul anilor 2011 şi 2012, până în prezent, prin evenimente deosebite, care i-au consolidat imaginea, au atras noi segmente de public şi l-au făcut remarcat în presa poloneză şi românească. Festivalul Culturii Române la Cracovia, manifestare prodigioasă, emblematică pentru ICR Varşovia, aşteptată mereu, cu mare interes, de publicul polonez, apoi remarcabila expoziţie Titian, Veronese, da Messina. Capodopere ale picturii italiene şi Comorile Ardealului. Argintărie din colecţia Muzeului Naţional Brukenthal din Sibiu prezentată la Muzeul Naţional din Gdańsk, Festivalul „Luna teatrului românesc” la Varşovia şi numeroasele participări la importante manifestări teatrale poloneze, concertele reuşite de muzică clasică şi jazz, programul „România plurală”, cu evenimente multidisciplinare dedicate minorităţilor naţionale din România, încheiat cu vizita scriitorului Eginald Schlattner, expoziţiile de artă contemporană, minunata prezentare „Art Nouveau în România” la Muzeul de Arhitectură din Wrocław sunt numai câteva dintre reuşitele noastre din ultima perioadă. De la preluarea mandatului, în iunie 2011, am elaborat şi pornit o diversificare a domeniilor de promovare, înglobând în strategie şi domenii tehnice, urmărind, de asemenea, planificarea unei serii de dezbateri cu invitaţi de marcă ai culturii române, în dialog cu intelectuali şi gânditori polonezi. Schimbările survenite la nivelul bugetului din acest an ne-au forţat să renunţăm la o parte din aceste acţiuni, pe care dorim însă să le programăm în perioada următoare.
Convingerea că activitatea ICR Varşovia din ultimul an a fost apreciată şi remarcată îmi este întărită de calificativul excepţional, primit în urma evaluării anuale efectuate de reprezentanţii Institutului Cultural Român şi ai Ministerului Afacerilor Externe.
Planurile pe care ni le-am propus pentru anul 2013, având în centru muzica românească în toată diversitatea ei, cuprind evenimente majore, realizate în parteneriat cu unele dintre cele mai marcante instituţii poloneze. Dacă ne referim la domeniul muzical, dorim să fim prezenţi prin interpreţi, dirijori, ansambluri şi coruri în filarmonicile din Varşovia, Cracovia şi Poznań, la marile festivaluri de muzică clasică şi jazz, să iniţiem prime participări şi colaborări cu operatori culturali puternici, capabili să asigure muzicii româneşti o vizibilitate majoră. Unul dintre aceştia este Centrul European pentru Artă din Białystok, proaspăt înfiinţat în toamna acestui an, un spaţiu încă nepereche în această parte a Europei, dotat cu cele mai avansate tehnologii audio-video. Institutul Cultural Român de la Varşovia va fi onorat să fie prima instituţie străină care va colabora cu Centrul, prin organizarea unui spectacol de prezentare a marii şcoli româneşti de compoziţie a secolului XX, cu lucrări de Anatol Vieru, Tiberiu Olah, Ştefan Niculescu, Aurel Stroe, Octavian Nemescu, dublate de o componentă de muzică de film, domeniu încă neexplorat în promovarea noastră. Vom continua colaborarea cu Muzeul Brukenthal din Sibiu, am iniţiat cicluri de expoziţii de artă românească în galerii din mai multe oraşe poloneze, vom derula un complex proiect de prezentare a arhitecturii româneşti la Muzeul Arhitecturii din Wrocław, viitoare capitală culturală europeană în 2016. O acţiune care merită menţionată în mod special este proiectul de diplomaţie publică intitulat „Introducere în cultura, istoria şi limba română”, derulat, sub formă de curs săptămânal, în liceele poloneze, începând chiar din anul şcolar 2012/2013. Am iniţiat şi consolidat personal o parte din aceste contacte şi parteneriate, pe care le consider reuşite cu adevărat remarcabile, ţinând cont de complexitatea şi caracterul cosmopolit al pieţei poloneze şi de resursele noastre bugetare.
De la începutul mandatului am avut în vedere elaborarea şi urmărirea unor strategii pe termen lung, care să ne aducă accesul mult dorit la instituţii şi spaţii cotate ca cele mai mari şi mai valoroase din Polonia. Este un privilegiu să reuşim să colaborăm cu ele şi, pentru a nu transforma această stare de lucruri în deziderat, trebuie să ne menţinem poziţia şi imaginea pozitivă din prezent.
Parteneriatul strategic pe care România l-a semnat cu Polonia în 2009 merită şi trebuie susţinut printr-o bună colaborare culturală, ţinând cont că Polonia pune un accent deosebit pe factorul cultural. Este la fel de important ca Institutul Polonez care funcţionează la Bucureşti, aflat în subordinea Ministerului polonez al Afacerilor Externe, să simtă în omologul său de la Varşovia un partener de acelaşi calibru, prin pregătire, competenţe şi ţinută. Deschiderea şi atitudinea pozitivă pe care Polonia o are în prezent – îndrăznesc să afirm aici că Institutul Cultural Român de la Varşovia a contribuit activ la această stare de lucruri, reuşind să suscite şi să menţină o atmosferă pozitivă, să amelioreze stereotipurile negative legate de România, să creeze permanent contextul favorabil de raportare la ţara noastră – trebuie folosite la capacitatea maximă, cu beneficii pentru România.
Aşa cum ambasadorul trimis într-o ţară este privit prin prisma competenţelor, a reputaţiei, a calităţii sale umane, suma acestora traducându-se în respectul şi importanţa pe care ţara trimiţătoare o are pentru cea în care îşi numeşte reprezentantul, şi în cazul diplomaţiei culturale persoana numită este percepută şi atent observată din perspectiva pregătirii şi a valorilor pe care le reprezintă. Polonia este o ţară în care cultura este văzută ca un factor strategic de promovare, de influenţare a mediilor european şi mondial. În cultură se investeşte foarte mult, la nivel de resurse umane şi materiale. Pentru a funcţiona viabil pe această piaţă extrem de efervescentă, pentru a dobândi statutul de partener credibil şi puternic al instituţiilor poloneze, trebuie să ai indispensabil competenţe susţinute vizibil, activitate şi ţinută, să cunoşti limba şi să o foloseşti cu abilitate în contactele instituţionale, să cunoşti şi să fii permanent la curent cu realităţile culturale, cu realizările şi ţelurile propuse de structurile din ţara de activitate.
Cunoscând – din activitatea sa de secretariat la Ambasada României la Varşovia – persoana desemnată în recenta înştiinţare de presă, consider că misiunea care se doreşte a-i fi încredinţată va fi imposibil de îndeplinit. Descrierea ei ca „personalitate culturală şi diplomatică” nu are absolut nici o legătură cu realitatea, doamna Alexandra Nica-Zdaniuk neactivând şi neremarcându-se niciodată în nici unul dintre cele două domenii. Înclin să cred că acordarea acestui statut nu s-a putut face decât în baza unor informaţii furnizate eronat factorilor decizionali, însă menţinerea lui poate afecta foarte serios credibilitatea instituţională. Doamna Zdaniuk este secretara Ambasadei României la Varşovia, funcţionând ca angajat pe plan local. Nu a făcut niciodată parte din corpul diplomatic, singurele contacte cu acesta rezumându-se la fixarea întâlnirilor domnului ambasador cu omologii săi străini. Identic arată şi contactul cu mediul cultural. Doamna Zdaniuk are o competenţă strictă de secretariat, nu s-a implicat în organizarea de evenimente culturale, nu are experienţa managementului de proiect, nu cunoaşte pieţele culturale românească şi poloneză şi realităţile lor. Ambasada României la Varşovia nu organizează evenimente culturale, aşadar, în afară de contactele izolate cu reprezentanţi ai mediului instituţional şi academic polonez, în acelaşi scop al fixării unor întâlniri, al transmiterii de informaţii privind agenda domnului ambasador sau, în rare cazuri, al traducerii unor mesaje, legătura doamnei Zdaniuk cu domeniul culturii este invizibilă. Exceptând evenimentul de marcare a Zilei Naţionale, la organizarea căruia Institutul colaborează cu ambasada, primul realizând partea „artistică” (de regulă, un concert), iar cel de-al doilea partea protocolară (recepţia), doamna Zdaniuk nu a participat de-a lungul timpului la acţiunile Institutului şi nu este absolut deloc familiarizată cu bogata lui activitate. Din discuţiile purtate cu diverse prilejuri rezultă că nu se orientează în reţeaua de instituţii culturale poloneze şi străine din Varşovia şi din alte oraşe în care Institutul Cultural Român organizează regulat evenimente, nu are capacitatea de a relaţiona manifestări, acţiuni şi organizatori, nu cunoaşte mediile artistice, spaţiile şi operatorii culturali parteneri ai Institutului, cu atât mai puţin structura şi menirea unei organizaţii precum EUNIC Varşovia. Vorbim, deci, despre o lipsă de informaţii, competenţe şi abilităţi cu o importanţă capitală în munca de manager cultural, persoană care trebuie nu numai să cunoască cele două pieţe cu care lucrează, dar trebuie să ştie şi cum să le pună în relaţie, ce anume şi sub ce forme se poate exporta şi promova.
Suntem într-un secol al informaţiei, noile tehnologii fac ca veştile şi detaliile să circule repede, iar verificarea lor la surse să nu fie deloc dificilă. Mediul cultural polonez, la fel şi cel diplomatic, au o imagine bună a realităţii, iar eventualele amănunte lipsă sunt completate cu uşurinţă. Reacţiile preliminare la impunerea unui statut şi a unor informaţii neîntemeiate nu au întârziat să apară şi sunt, lipsit de echivoc, unele negative, care vor afecta pe termen lung credibilitatea instituţională. Nu vorbim doar despre compromiterea unor persoane şi a unei instituţii, ci deja despre compromiterea unei relaţii de prietenie la un nivel mai înalt, pentru care ICR Varşovia şi eu personal am muncit enorm. Suntem o echipă de profesionişti care facem performanţă, ne dorim să facem în continuare.
Îndrăznesc să vă solicit, pe această cale, reanalizarea situaţiei de la Institutul Cultural Român de la Varşovia şi alegerea celei mai potrivite soluţii pentru viitorul, meritat onorabil, al instituţiei.
Cu stimă,
Sabra Daici
Director ICR Varşovia
