Studii de securitate

 A fost lansat, la  Targul "Bookfest", volumul Politica de securitate nationala, editat de Luciana Alexandra Ghica si Marian Zulean si publicat de Editura Polirom. Volumul a fost prezentat de catre coordonatorul colectiei, profesorul Adrian Miroiu, si de catre Vladimir Tismaneanu, Cristian Preda si generalul Constantin Degeratu. Daca adaugam si recomandarile facute de catre Zbigniew Brzezinski si David Segal, vom constata ca asistam la o premiera în literatura de specialitate romaneasca: editarea unui volum colectiv de studii de securitate cu un colectiv interdisciplinar compus din autori romani si straini si recomandat de catre personalitati marcante. De altfel, Zbigniew Brezinski considera ca acest volum "reprezinta o contributie valoroasa pentru cercetarea securitatii nationale în Europa de Est". Ce se poate spune despre acest volum, care vine sa umple un gol în cultura strategica, prezentand politica de securitate ca domeniu al politicilor publice?

 Initial, am crezut ca am în fata un volum despre concepte si institutii de securitate limitate la nivel national. Citind cartea, am descoperit însa rezultate remarcabile ale eforturilor de cercetare academica, studii sincronizate la dezbaterile teoretice contemporane si, ceea ce este foarte important, modele de analiza care depasesc granitele nationale. Originalitatea lucrarii consta în special în formularea politicii de securitate ca domeniu al politicilor publice. De altfel, în prima prima parte a volumului, editorii prezinta în detaliu aceasta abordare, oferindu-ne o interesanta viziune asupra studiilor de securitate. Perspectiva lor asupra principalelor teme si dezbateri este însotita si de o provocatoare agenda de dezvoltare a domeniului. In celelalte doua parti, volumul ofera un algoritm practic de elaborare a politicilor si strategiilor de securitate nationala, printr-o serie de capitole ce prezinta detaliat concepte si studii de caz.

 Conceptul central al cartii este, evident, cel de securitate si apare detaliat în mai multe capitole, din punctul de vedere al fiecarei problematici prezentate. Alexandra Gheciu ( Universitatea din Oxford), de pilda, foloseste exemplul politicii externe americane pentru a arata modul în care teoriile privind securitatea influenteaza si sunt influentate de procesul decizional. Oarecum în aceeasi logica, Andrei Miroiu si Simona Soare (CSIS) traseaza o periodizare a istoriei strategiilor nationale de securitate ale statului roman. In schimb, Jan Gavrila si Marian Iancu (Ministerul Apararii) se focalizeaza strict asupra securitatii nationale pentru a prezenta sistemul de planificare, programare, bugetare si evaluare în armata Romaniei, în mod comparativ cu cel folosit în armata SUA. Tot din perspectiva institutionala, Hans Born (DCAF, Geneva) analizeaza controlul parlamentar asupra serviciilor de informatii. Aceasta agenda este extinsa de Diego Checa Hidalgo (Institutul Universitar pentru Studierea Pacii si a Conflictelor, Granada) si Luciana Ghica, care introduc cititorul în problematica gestionarii crizelor si a conflictelor internationale, aratand si modul în care conceptul de securitate a evoluat de la ideea de securitate nationala la cea de securitate umana, precum si consecintele acestei transformari asupra suveranitatii statelor. La randul lor, Annemarie Peen Rodt si Stefan Wolff (Universitatea din Nottingham) ating problematica legaturii dintre suveranitate si securitate într-un capitol ce prezinta eforturile Uniunii Europene de a contribui la gestionarea crizelor din fosta Iugoslavie.

 Indiferent de perspectiva din care trateaza subiectul, toti autorii converg însa catre o viziune moderna, extinsa privind securitatea. Aceasta viziune este prezentata pe larg în capitolul dedicat integral istoriei intelectuale a notiunii de securitate si semnat de Ruxandra Stoicescu. Cateva pagini de lectura captivanta care ne ilustreaza faptul ca, în ciuda profundelor transformari ale mediului de securitate, statul ramane obiectul de referinta al notiunii studiate. In mod paradoxal,  "chiar si atunci cand se admite faptul ca indivizii sau grupurile ar putea în mod egal sa constituie obiecte de studiu în relatia cu securitatea, exista tendinta de a trata statul ca mediator sau ca interlocutorul cel mai potrivit (...)" (p. 97). Ce se întampla însa atunci cand statul însusi devine un pericol la adresa propriilor indivizi? Cum explicam elementele de natura economica, sociala sau chiar ecologica care au impact asupra securitatii? Care sunt consecintele fenomenului globalizarii asupra securitatii? Dar efectele cresterii interdependentei? Iata cateva dintre temele de reflectie abordate în acest capitol.

Un alt capitol care îmi întareste convingerea ca am în fata o lucrare bine proportionata si închegata este studiul semnat de Luciana Ghica referitor la securitatea regionala. Am citit cu interes interpretarea teoriilor elaborate în jurul notiunii de sistem, precum si argumentatia privind carentele de ordin ideologic ce fac aceste teorii inaplicabile în perioada de dupa sfarsitul Razboiului Rece. Captivant este si modul în care prezinta teoria complexelor regionale si utilitatea acesteia în contextul international actual.

De asemenea, am remarcat cu placere si capitolul lui Daniel Bíro referitor la studiile strategice. Prezentata sub forma unei genealogii a ideilor, evolutia gandirii si studiilor strategice este urmata de opinia autorului asupra locului pe care studiile strategice îl au în contextul mai larg al relatiilor internationale.

Daca ar fi sa raspund la întrebarea "care e punctul de interes maxim al cartii?", as recomanda cititorului sa parcurga capitolul semnat de Dragos Paul Aligica si Marian Zulean referitor la deciziile strategice în conditii de incertitudine. Este, desigur, o recomandare subiectiva, întemeiata pe opinia personala potrivit careia studiul problemelor de securitate este indisolubil legat de problematica previziunii si anticiparii strategice. Lectura capitolului prezinta cadrul previziunii strategice, metodele si tehnicile de previziune strategica dezvoltate începand cu a doua jumatate a secolului al XX-lea, precum si rolul scenariilor în decizia strategica si în politica de securitate nationala.

 Cu o agenda atat de larga, ambitia de a se adresa deopotriva  "studentilor si cercetatorilor cu experienta, societatii civile si celor cu putere de decizie, guvernatilor si guvernantilor" (p. 27) mi s-a parut initial un obiectiv imposibil de atins într-un singur volum, dat fiind riscul de a sacrifica din coerenta si omogenitatea de ansamblu a cartii. Citind-o, am constatat ca au reusit. Ca în orice manual de referinta, textul este redactat într-o forma coerenta si bine structurata, fapt care îl face accesibil nu doar analistului si decidentului cu experienta în domeniu, dar si studentilor. Capitolele cu o perspectiva academica au referinte bibliografice de ultima ora si, fie si numai pentru acest motiv, sunt o lectura placuta pentru expertii si decidentii politici. Pe de alta parte, capitolele tehnice, precum cel referitor la procesul de planificare, programare, bugetare si evaluare, implementat de Ministerul Apararii începand cu 1998, sau studiul privind deciziile strategice în conditii de incertitudine sunt redactate într-un limbaj usor de înteles chiar si pentru cititorul novice în domeniu. Fara îndoiala, logica lor poate incita la viitoare dezbateri intelectuale.

Este, asadar, demna de remarcat stradania editorilor de a coordona o echipa numeroasa de autori, majoritatea cercetatori sau profesori la prestigioase centre de cercetare sau universitati din Romania, Marea Britanie, Elvetia, Statele Unite, Spania si Australia. Fiind rezultatul efortului unui colectiv numeros si eterogen, textul poate parea pe alocuri neuniform. Aceasta este totusi soarta oricarui volum editat, care, oricate condeie experimentate ar aduna, nu poate avea coerenta stilului unui singur autor. Departe de a considera aceasta omisiune culpa editorilor, nu-mi ramane decat sa sper ca va exista o editie revizuita si ca efortul si seriozitatea autorilor prezenti în aceasta versiune a volumului va fi un model pentru cei dornici sa contribuie, pe viitor, cu studii. Un îndemn la lectura, la dezbaterea principalelor concepte si teorii prezentate în acest volum si la integrarea lor în cadrul proceselor politicii de securitate nationala si politicii de aparare.

 Luciana Alexandra Ghica, Marian Zulean (eds.),  Politica de Securitate Nationala. Concepte, institutii, procese, Editura Polirom, Iasi, 2007, 326 pagini