Sub semnul manipulării si cinismului: Despre `decomunizarea` uselistă

Citeam zilele trecute un articol semnat de un cunoscut jurnalist pentru care condamnarea dictaturii comuniste in decembrie 2006 ar fi fost doar un balon de sapun, un banal foc de artificii. Autorii condamnarii, deci membrii Comisiei Prezidentiale, ii apar drept urmasi ai tortionarilor comunisti. Cine? Constantin Ticu Dumitrescu? Radu Filipescu? Alexandru Zub? Monica Lovinescu? H.-R. Patapievici? Andrei Pippidi? Levente Salat? N. Manolescu? Mihnea Berindei? Sorin Alexandrescu? Cristian Vasile? Dragos Petrescu? Marius Oprea? Romulus Rusan? Deci noi, cei care am scris Raportul Final, membri si experti ai Comisiei, suntem urmasii tortionarilor, nu peremistii condusi de Vadim care tropaiau si vociferau bezmetic in Parlament, nu PSD-ul care, la ordinul lui Ion Iliescu si cu concursul lui Mircea Geoana, a boicotat sesiunea solemna. Frauda interpretativa este evidenta. Intentia malitioasa, nu mai putin.

Se sugereaza din diverse locuri, indeosebi prin “Antenele” voiculesciene, ca abia acum, sub luminata si hiper-anticomunista coalitie USL, s-ar porni pe calea cea dreapta, categorica, definitiva si radicala, a rupturii cu trecutul totalitar. Se denatureaza, prin hiperbolizari selective, faptele istorice, ni se spune ca personajul Visinescu, singularizat de o maniera cel putin bizara, ar fi tradatorul si criminalul perfect: mai intai a participat la executarea lui Ion Antonescu (omagiat de diversii istorici in gratiile autentcilor urmasi ai Securitatii), apoi a participat la prigoana elitei politice democratice a Romaniei. Dar nu se vorbeste despre atatia criminali din Securitate care continua sa-si incaseze satisfacuti pensiile. O stire de ultima ora spune ca Parchetul General a devenit brusc interesat de subiect. In urma cu doi ani sefii sai cascau plictisiti cand li se cerea sa deschida ancheta in cazul tortionarului Gheorghe Enoiu, fostul sef al anchetelor din MAI.

Subit, fostul presedinte Emil Constantinescu pozeaza si el in mare decomunizator. Il framanta memoria martirului Vladimir Ghika. Dar n-a protestat cand s-au facut comparatii obscene intre procesul lui Adrian Nastase si cel al lui Iuliu Maniu si Ion Mihalache. Nu stiu sa-l fi pus vreodata la punct pe Mugur Ciuvica pentru enormitatile pe care le debiteaza necontenit.

Memoria victimelor este de fapt pusa intre paranteze. Mai precis, prin aceste manipulari cinice, victimele sunt de fapt insultate. Totul se petrece intr-un prezent al intereselor politice, sub semnul unor ambitii politicianiste prea stravezii pentru a avea nevoie de sofisticate decponstructii.

“Decomunizarea” uselista este, ca tot ce produc Ponta, Antonescu si Voiculescu, praf in ochi, o combinatie oportunista. Nu poti servi simultan pe Dumnezeu si pe Satana. Nu poti fi admiratorul lui Che si Mao, pe de o parte, si sa versi lacrimi pentru Iuliu Maniu, Dinu Bratianu si Ion Mihalache, pe de alta. Sau poti, dar atunci nu ai dreptul sa astepti altceva decat dispret in partea celor carora chiar le pasa. Incercand sa striveasca rezistenta uneia din victimele sale, Enoiu i-a spus: “Noi te omoram si tot noi te vom reabilita”. Nu democratii anticomunisti, nu cei care au lucrat la Raportul Final si sustinatorii lor sunt urmasii tortionarilor, ci pseudo-decomunizatorii uselisti. Intai au fost schingiuiti luptatorii pentru adevar, azi este schingiuita memoria adevarului.

Recomand un articol al Mihaelei Barbus aparut pe site-ul “In linie dreapta”. Este o punere la punct necesara si o analiza riguroasa a ceea ce risca sa devina un spectacol tot mai dezolant:

http://inliniedreapta.net/inca-un-23-august-sub-semnul-manipularii/

Articol publicat si pe site-ul contributors.ro.