Pe aceeași temă
Fascinantă și puțin cunoscută în România este personalitatea scriitorului polonez Ferdinand Antoni Ossendowski, care a avut un mare succes în perioada interbelică, atât în Polonia, cât și în Europa. Viața lui a constat într-un lung șir de aventuri, care și-au pus amprena asupra operei sale vaste. Născut în 1876, în Imperiul Țarist, în orășelul Ludza1, aflat acum în Letonia, el și-a început studiile gimnaziale în Kamenița Podolski, dar, ulterior, s-a mutat împreună cu familia. Tatăl său era un doctor eminent la Sankt Petersburg, unde a urmat școala în limba rusă. În capitala lui Petru cel Mare a studiat la Facultatea de Fizică și Chimie, devenind asistent al profesorului Alexander Zalewski.
Pe acest fond, a întreprins multe călătorii în imensul spațiu asiatic al Imperiului Țarist, misiuni oficiale de explorare a resurselor minerale bănuite a se găsi în subsolul siberian. În timpul verilor, s-a angajat pe navele rusești care călătoreau de la Odesa la Vladivostok, fapt ce i-a oferit șansa de a vizita multe țări din Asia. Relatarea călătoriei sale din India i-a adus un premiu literar prestigios și anume cel al Societății de Literatură din Sankt Petersburg. În 1899 se pare că a luat parte la o revoltă studențească în capitală, fiind forțat să fugă la Paris, unde a continuat să studieze la Sorbona, printre profesorii săi numărându-se și Maria Curie-Skloddowska. În 1901 s-a întors în Rusia, unde, aparent, lucrurile se liniștiseră, fiind invitat să devină profesor în cadrul nou înființatului Institut Tehnologic din cadrul Universității din Tomsk (Siberia Centrală). La începutul războiului ruso-japonez (1904-05), Ossendowski s-a mutat la Harbin, în Manciuria, unde a înființat un centru de cercetare, finanțat de statul rus, care se ocupa cu studierea minereurilor din zonă. Tot acum a înființat și filiala din Vladivostok a Societății Ruse de Geografie. A scris și prima carte în limba poloneză Noc (Noapte), începând să se implice în mișcarea revoluționară poloneză. În timpul Revoluției din 1905 a fost arestat și condamnat la moarte pentru participare la o conspirație împotriva țarului, însă justiția rusă din acea perioadă (burghezo-moșierească) era mult mai permisivă față de cea sovietică, sentința fiind comutată la mai mulți ani de detenție. Atât de mulți, încât în 1907 a și fost eliberat, având însă interdicția de a fi angajat sau de a părăsi Rusia. Scurtul său stagiu în pușcăriile țariste i-a fost de mare ajutor, căci volumul2 în care și-a descris experiența a cunoscut un mare succes în epocă, permițându-i să se întoarcă la Sankt Petersburg în 1908. Remarcăm încă o dată lejeritatea cu care tratau autoritățile țariste mediul revoluționar, departe de viziunea pe care au propagat-o apoi comuniștii. Ossendowski nu a luat parte la confruntările din estul Poloniei din Primul Război Mondial, dintre Germania și Rusia, chiar dacă avea 38 de ani, însă făcea parte din clasele superioare țariste. În februarie 1917, după izbucnirea Revoluției (sau a primei sale faze) Ruse, s-a mutat iarăși în Siberia, la Omsk, unde a susținut conferințe la universitatea din oraș. Inevitabil, s-a alăturat mișcării conduse de amiralul Kolceak, care avansa către Rusia Centrală, devenind ofițer de informații, trimis special din partea lui Kolceak la Corpul American ce fusese debarcat la Vladivostok. A fost implicat și în transferul unor mari cantități de documente, care probabil aparținuseră Orhanei țariste, către Antantă, în care se dovedea faptul că bolșevicii fuseseră ajutați de nemți să ajungă în Imperiul țarist și să preia puterea. Inițial, s-a crezut că sunt falsuri, dar, ulterior, arhivele germane au confirmat aceste suspiciuni. După înfrângerea forțelor albe ale lui Kolceak și asasinarea lui de către bolșevici, Ossendowski s-a alăturat unui grup de polonezi și ruși albi care încercau să scape, îndreptându-se spre India britanică, prin Mongolia, China și Tibet (cam același traseu a fost urmat și de alți polonezi peste numai două decenii; aventura incredibilă e relatată de Slavomir Rawicz în Întoarcerea acasă. Povestea adevărată a unui drum anevoios spre libertate2. În Mongolia, grupul a fost făcut prizonier de forțele albgardiste eterogene (care însă acționau independent de cele ale amiralului Kolceak) ale baronului Roman Ungern von Sternberg (german baltic care servise în Armata țaristă, distingându-se pe frontul de est). Von Sternberg cucerise o parte însemnată din Mongolia, învingând forțe superioare chineze, și și-a stabilit capitala în actualul Ulan-Bator.
Ossendowski s-a alăturat forțelor baronului, lăsând chiar o relatare foarte interesantă în cartea Oameni, bestii, zei apărută la scurt timp de la revenirea lui din aventura asiatică. Von Sternberg avea să fie capturat în teritoriul rusesc, în septembrie 1921, și împușcat de bolșevici. Ossendowski a scăpat din nou și a ajuns la New-York, unde s-a pus în slujba serviciului diplomatic al Republicii Polone, aflată în război exact cu cei pe care Ossendowski îi detesta cel mai mult. În 1922, s-a întors în Polonia și s-a stabilit la Varșovia, specializându-se pe cărți de călătorie. Cert este că a devenit faimos în epocă, publicând nu mai puțin de 70 de cărți, traduse în 20 de limbi, devenind cel mai popular autor polonez după Henryk Sienkiewicz. Atunci când al Doilea Război Mondial a izbucnit prin atacarea Polonei de către Germania nazistă, la 1 septembrie 1939, trei filme se aflau în diverse faze de producție, bazându-se pe scenarii adaptate tocmai din cărțile lui. Ossendowski a rămas în Varșovia ocupată, alăturându-se rezistenței anticomuniste a Armja Krajowa (Armata teritorială, comandată de Guvernul Polonez din exil, de la Londra). După rebeliunea poloneză din august-septembrie 1944, autorul s-a mutat într-o suburbie a fostei capitale polone, acum rasă de pe suprafața pământului, unde a și murit la începutul lui ianuarie 1945. NKVD-ul îl avea pe lista sa, căutându-l imediat după alungarea trupelor germane. Zbirii lui Stalin nu s-au convins că a murit decât după ce a fost deshumat. Ossendowski murise la timp. Citind rezumatul biografiei sale. ai impresia că ai de-a face cu un personaj dintr-un film de aventuri.
Anticomunismul lui Ossendowski este unul virulent și se pare că a avut nevoie de puțin timp pentru a-și da seama de esența regimului bolșevic. Volumul L’Ombre du sombre Orient (remarcam jocul de cuvinte ales de traducătorul din 1926), care a apărut, pentru prima oară, la Varșovia, în noiembrie 1923, încearcă să explice cum de a fost posibilă apariția comunismului într-o țară imensă precum Rusia. Să nu uităm că subiectul era foarte fierbinte într-o Polonie renăscută, ce abia îi respinsese pe Vistula, pe invadatorii bolșevici în martie 1921. Una dintre explicații consta în faptul că rușii ar fi fost adepții unor obiceiuri criminale și/sau păgâne practicând vrăjitoria, ocultismul, cititul în cărți și cafea (în acest context este amintită și o româncă cu mare succes în mediile înalte din Moscova), având o serie de superstiții irationale. Rațiunea și Iluminismul nu au ajuns în Rusia; de aceea, masele au rămas într-un stadiu primitiv de dezvoltare. În același timp, Ossendowski condamna miopia regimului țarist corupt și autocrat, adept hotărât al represiunii, dar și aristocrația rusă pe care o considera la fel de vinovată pentru izbucnirea Revolutiei, aceasta devenind coruptă și depravată. A făcut portretul lui Rasputin, pe care l-ar fi întâlnit la Sankt Petersburg de două ori: o dată în tramvai și a doua oară la scurt timp după ce i se pescuise cadavrul din Neva. Ossendowki lucra, în acele timpuri. pentru un ziar rus. Dezvoltă, cu maximă plăcere, propagarea sectelor din Rusia Țaristă, criticând și Biserica Ortodoxă.
Ossendowski folosește în text, pentru a fi mai convingător, o parte din experiențele sale de călător de-a lungul și de-a latul Imperiului Rus. „În Rusia, peste tot și tot timpul Orientul întâlnește Occidentul, civilizația nomadismul primitiv, Biserica, vechii zei”. Menționează și „vânătoarea lebedelor albe” la care recurgeau țăranii siberieni sau puscăriașii fugiți din insula Sahalin (despre care a scris și Cehov). Imigranții coreeni sau chinezi, care, de regulă, erau îmbrăcați în haine de culoare albă (mai ales coreenii), veneau în timpul primăverii în imensitățile siberiene în căutarea aurului, blănurilor prețioase, iar, la întoarcerea spre casă, la jumătatea toamnei, erau așteptați de rușii care-i împușcau impenitent, însușindu-și agoniseala asiaticilor, mulți dintre acești bandiți îmbogățindu-se spectaculos și fără prea mare efort.
Ossendowski realizează, în finalul volumului său, și scurte portrete a patru oameni de stat ruși; ultimii trei premieri țariști, dar și pe cel al amiralului Kolceak, pe care l-a cunoscut direct, având în vedere că a servit în cadrul forțelor albgardiste din Siberia care încercau să răstoarne regimul bolșevic.
Cei trei prim-miniștri din timpul Imperiului au fost de Witte, Stolîpin și Goremîkin. Dintre aceștia, doar de Witte a murit în patul său, din cauze naturale, în timp ce toți ceilalți au fost asasinați fie de comuniști, fie au murit în urma unor atentate misterioase (Stolîpin, la Opera din Kiev). Ossendowski descrie și mediul corupt, delăsător și defetist care domnea în cercurile gravitând în jurul lui Kolceak. Acestea erau mai degrabă interesate de practicile oculte, ședințe încinse de spiritism decât de organizarea eficientă a unei riposte articulate față de un regim comunist încolțit, dar departe de a fi fost înfrânt. În același timp, Ossendowski condamnă și orbirea Europei, care s-a făcut că nu vede râurile de sânge, distrugerile, canibalismul în care aruncase Rusia Revoluția din Octombrie. „Bolșevismul înaintează precum o avalanșă, amenințând lumea nu numai prin propagarea unor formule, dar și prin hoardele de milioane de înfometați, disperați, sălbăticiți pe care le poate lansa către Occident. (…) Acesta este țelul acestei mari revoluții ruse, revoluția nomazilor, sinucigașilor, vrăjitorilor, demonilor și monștrilor apocaliptici”. Chiar dacă volumul pare dezlânat uneori, trebuie să recunoaștem că, încă din 1923, Ossendowski citea regimul sovietic cu o remarcabilă exactitate, de la copiii care își trădau și pârau părinții, până la folosirea armei alimentare pentru a reduce orice rezistență în mediul rural. //
1.
Aflat la 30 de kilometri de granița letono-rusă.
2.
ludskoi pyli-Praful omenesc
