Un festival literar international continuu

Intre 11 si 14 noiembrie, asociatia culturala Alte Schmiede a dat unor scriitori romani sansa sa intalneasca publicul vienez (si invers). Care este programul obisnuit al asociatiei?
La Alte Schmiede exista un gen de festival literar (cu lecturi, discutii si dezbateri) pe parcursul intregului an, din septembrie pana la sfarsitul lui iulie. Prezentam de trei-patru ori pe saptamana autori internationali contemporani si cartile lor, organizam dezbateri si simpozioane. De asemenea, avem o serie de programe dedicate muzicii contemporane si oferim spatiul nostru pentru concerte. Ideea de baza a programului nostru dedicat literaturii contemporane este de a crea schimburi intre comunitatile de scriitori din mediul international. Avem de obicei un public de cca 150-200 de persoane, care vin sa-i asculte pe autori prezentandu-si noile aparitii. In alte seri, avem un public de numai 30 de specialisti dintr-un anumit domeniu. Pe de alta parte, la Viena avem in fiecare an, in toamna, trei zile dedicate unei literaturi nationale. In 2004 a fost Romania, anul trecut a fost Slovenia, mai inainte Polonia, va urma Bulgaria. In luna martie, avem totdeauna un festival international de patru zile orientat spre o tema bine stabilita. De exemplu, anul viitor, tema va fi Lumea islamica - Orient si Occident, un subiect foarte fierbinte pentru tarile noastre; avem si noi aici o comunitate islamica.
Si cum ganditi, de pilda, realizarea acestei teme?
Exista scriitori egipteni care traiesc in Viena si scriu pentru editurile germane. Avem cercetatori ai religiei islamice, nascuti in Iran, Germania sau Anglia care publica volume cu un succes extraordinar la publicul german. Incercam sa cream cadrul pentru o dezbatere literara, atingand si problemele societatii noastre. Nu-mi place sa folosesc termenul de "societate multiculturala", ar fi o prefacatorie sa vorbim despre asa ceva aici, in Viena: traim inca intr-o societate austriaco-germana rigida, impartita pe clase, o societate mai mult sau mai putin orientata spre Occident. Dar si emigrantii reprezinta un potential urias pe care trebuie sa-l intelegem si sa-l privim in perspectiva urmatorilor 20 de ani. Si mai avem de-a face cu largirea Europei, care nu va insemna doar centrul si vestul ei, ci si problema Turciei; asadar, ne vom confrunta oricum cu problemele lumii islamice. Din 1,6 milioane de oameni care traiesc in Viena 300.000 sunt mai mult sau mai putin de origine islamica (circa 20%). Dar cei mai multi dintre ei nu sunt integristi. Nu ne putem supraestima capacitatea, suntem o institutie mica si facem un efort considerabil sa ne ocupam de ceea ce, in termeni politici, se numeste societate civila, creand in acelasi timp un cadru estetic propice. Este un proces continuu, care are loc simultan cu schimbarile, societatile estice trebuie sa devina tot mai asemanatoare cu cele vestice. In acelasi timp, ne confruntam cu o disparitie continua a conceptului de "spatiu public". In cele trei zile de literatura romana, incercam nu numai sa dam posibilitatea scriitorilor romani sa-si prezinte lucrarile aici, in Viena - Viena fiind un "pod" spre spatiul german -, ci si sa luptam pentru spatiul nostru public, care devine din ce in ce mai stramt, deoarece traim intr-o societate dominata tot mai mult de entertainment. Politicienii, media vorbesc mereu despre cultura, dar nu si despre arta; iar cultura inseamna acum totul: de la un mare festival pana la concertul unui grup pop. Eu cred ca exista diferente, mai mari sau mai mici, intre muzica pop, cultura si arta, numai ca ele incep sa dispara. Daca va uitati la MTV-ul german, veti vedea ca ei prezinta mai intai stirile serii si apoi pe cele culturale, in cadrul carora vorbesc despre turneul celor de la Rolling Stones. Sunt un fan Rolling Stones, dar n-am cum sa nu percep ca este un proces continuu de limitare a spatiului public serios. Daca noi pierdem acest spatiu public (cum e, de pilda, Teatrul Odeon), atunci pierdem fondul principal al traditiei noastre de cultura politica. Si mai exista un alt proces in curs de desfasurare: oamenii sunt din ce in ce mai izolati. Exista foarte multi oameni inteligenti in Viena, in Frankfurt, Budapesta, Cairo etc. care cred ca sunt implicati in dezbateri in timp ce stau la calculator, deoarece ei pot vedea ce se intampla pe ecranele lor. Dar ei uita ca baza lor sociala dispare si de fapt sunt izolati in fata calculatoarelor. Cred ca acesta este un mare pericol pentru viitorul nostru apropiat. Prin mica noastra institutie, Alte Schmiede, noi oferim un spatiu unde oamenii pot sa se intalneasca, sa ia ceva cu ei, aducand in acelasi timp si ei altceva. Pierdem teren si in publicatii. Daca faci o comparatie intre un articol mediu din Spiegel (formatorul de opinie publica in Germania) si un articol din anii '70-'80, vei vedea ca acum dimensiunile au scazut la jumatate, iar limbajul folosit s-a transformat intr-un fel de argou. Pana acum 10 ani, in Spiegel exista, in fiecare saptamana, cate un articol critic, de mari dimensiuni, al unui autor foarte cunoscut, pe teme legate de justitie sau cazuri penale. Mai poti gasi astfel de articole azi numai in ziarele mici, dar ele nu au nici puterea si nici resursele financiare pentru a da mana libera unui jurnalist sa lucreze la un caz similar, urmarind desfasurarea evenimentelor pe o perioada lunga de timp.

Societatea marketingului

Acest lucru dispare din orice domeniu, dar oamenii au sentimentul ca sunt bine informati, deoarece ei pot gasi orice apasand o tasta a calculatorului. Revistele sunt si ele o parte a spatiului public. Cu mici reviste ca Wespennest incercam sa ne mentinem pe pozitii. Dar trebuie si noi sa adaptam managementul lui Alte Schmiede, deoarece intr-un oras ca Viena exista un imens program in domeniul culturii. Cand am venit la Viena, existau cam 10% din programele culturale de azi. In timp ce noi avem aici Festivalul scriitorilor romani, la Viena au loc trei, patru sau cinci manifestari literare in fiecare zi. Inseamna ca noi trebuie sa ne concentram eforturile in fiecare domeniu, inclusiv pe publicitate, pe care eu o numesc "propaganda" (pentru termenul acesta folosit candva in tara dvs. in lumea vestica se utilizeaza cel de marketing). Nu e o diferenta in realitate intre cele doua, doar ca marketingul este facut mai inteligent, mai profesional: cred ca, de pilda, comunistii au pierdut batalia deoarece erau prea prosti in domeniul marketingului. Pana si intr-o tara destul de bogata cum e Austria exista saracie, exista emigranti, dar daca te uiti in revistele din Austria vezi in ele numai oameni fericiti. Chiar daca traiesc in ceea ce, la un nivel comparat cu restul populatiei austriece, putem numi saracie, emigrantii veniti din Turcia, Iugoslavia, Iran etc. se simt fericiti, deoarece ei isi creeaza in interior imaginea pe care o vad in reviste. Aceasta este societatea marketingului. Institutii ca Alte Schmiede sau reviste ca Wespennest trebuie sa se foloseasca de avantajele marketingului, fara sa-si uite insa scopurile. Observ insa in multe proiecte culturale ca ele folosesc metodele marketingului uitandu-si destinatia. Si, in final, cultura devine o parte a marketingului. Vedem ceea ce se intampla in multe din teatrele noastre, vedem cum este promovata muzica clasica in ultimii 10 ani. Muzicienii din domeniul muzicii clasice sunt promovati ca starurile pop, scriitorii sunt promovati ca staruri pop. Noi vrem sa oferim spatiu public pentru artisti, pentru scriitori ca sa se poata realiza schimburi culturale dupa vechiul model al lumii grecesti. Pe termen lung, cred ca este o strategie corecta, deoarece deja ne confruntam cu o suprasaturare in comunicare. Nu-mi place sa folosesc sintagma de "intoarcere la radacini", dar, intr-un fel, despre asta este vorba. Vorbim unii cu altii, facem reviste mici, ne straduim sa organizam festivaluri literare unde avem in 3 zile cam 900.000 de vizitatori si grupuri de 30-40, poate chiar 50 de intelectuali, autori, translatori, editori, jurnalisti care gasesc aici un spatiu public in care iau contact unii cu altii. Cand organizezi astfel de evenimente, nu stii niciodata care este perspectiva individuala a celuilalt, care se implica in modul lui propriu.
Cum apreciati "toamna literara a romanilor", in comparatie cu cele anterioare?
Aceasta intalnire cu literatura romana difera, dar nu cu mult, de cele anterioare. Imi amintesc ca, pe la sfarsitul anilor '80-inceputul anilor '90, a fost organizat de catre Alte Schmiede un festival despre literatura maghiara, cu autori maghiari pe care nimeni nu-i cunostea. Si Wespennest a aparut cu un numar consacrat literaturii contemporane ungare, nimeni nu l-a remarcat. Imi amintesc ca prin '93, '94, la o lectura a lui Imre Kertesz au fost cam 15, 20 de oameni. Dupa lectura ne-am dus la un local si stateam toti in jurul lui, e un tip fermecator, austro-ungar intr-un fel, cu o certa experienta de evreu, dar desigur ungur, vorbind o germana minunata, putin "imperiala". Si nu a interesat pe nimeni, nu s-a scris nici un articol, nimic pe tema asta. Si, dupa ce Kertesz a primit Premiul Nobel, Burg Theater din Viena s-a oferit sa-i faca o lectura publica a cartii, iar d-l Kertesz, fiind un om nobil, a spus: "Da, dar vreau sa fie moderata de curatorul de la Alte Schmiede, deoarece imi amintesc ca acum mai mult de 10 ani am fost invitat de Alte Schmiede si curatorul a fost foarte competent, tinem inca legatura si vreau ca el sa ma prezinte". Si a avut loc aceasta lectura a lui Imre Kertesz la Burg Theater, intr-o sala cu o capacitate de 2.500 de locuri, intr-o duminica la 11 dimineata, cu casa inchisa. Nu pot prevedea ce va fi cu literatura romana, dar, din punctul meu de vedere, literatura romana se afla acum fata de spatiul german in aceeasi situatie ca literatura maghiara la inceputul anilor '90. Dar in acesti 15 ani au avut loc foarte multe schimbari si uneori e o problema de relatii personale. Putem insa simti ca este in crestere un anumit interes fata de Romania incepand cu 1989. Inainte nu stiam nimic despre Romania, era un spatiu gol. Apoi a fost revolutia lui Ceausescu si, odata cu ea, am auzit de poetul Mircea Dinescu. Un poet anunta revolutia. Apoi Ceausescu a fost impuscat, si asta ni s-a parut ciudat, pentru ca in alte tari trasformarea s-a petrecut in liniste. A fost intr-un fel linistita si in Romania, dar dictatorul a fost impuscat.
Nu numai dictatorul. Au fost peste o mie de oameni care au murit.
S-a creat o noua imagine pentru ca a fost....
O revolutie sangeroasa...
Da, o revolutie sangeroasa. Apoi a urmat o noua perioada politica, tot mai multi romani au venit la Viena din diverse motive si cateva dintre ziarele de aici au creat o imagine nu dintre cele mai bune despre romani. Acest lucru este oarecum legat si de tendintele xenofobe din mass-media. S-a creat si o imagine a culturii romane cu o serie de intelectuali ca Mircea Eliade, Emil Cioran etc. Ca sa ma exprim foarte pe scurt, Romania a fost vazuta ca o tara ciudata. Pe de alta parte, exista si grupul scriitorilor germani, perceput diferit in Austria pentru ca noi aici avem legaturi mai apropiate cu minoritatea germana din Ungaria decat cu cea din Romania, minoritatea din Romania fiind de religie protestanta, in timp ce Austria este o tara catolica. Scriitori precum Herta Müller, Richard Wagner sau Gerhardt Csejka s-au dus direct in Germania, traversand Austria. Astfel ca interesul pentru scriitorii de origine germana a venit mediat din Germania. O exceptie a fost Eginald Schlattner, un caz unic. El a avut mare succes la editurile de aici si la publicul din Austria. Au trecut aproape 15 ani si conceptiile despre Romania s-au schimbat. Si acest festival de trei zile a venit la momentul potrivit pentru a trezi interesul mass-media, a fost mai usor sa le atragem interesul. Reactia a fost de genul: "A, Romania, a sosit momentul sa-i acordam mai mult spatiu", si acesta a fost punctul culminant al celor trei zile. Pe intreaga durata a manifestarii s-a simtit ca formatia a mers foarte bine, pentru ca putem compara grupul de scriitori cu o orchestra, si atat solistii cat si cei din spatele scenei au cantat bine. Atunci cand creezi un spatiu si trezesti interes, poti creea si un fel de cladire, care devine un reper. Si astfel se naste perspectiva unui proces care va continua.
Ati facut si dvs., in luna octombrie, o scurta calatorie in Romania. Cum vi s-a parut?,br> Am facut o calatorie de trei zile cu presa si am vizitat "ferma in aer liber" a lui Mircea Dinescu, (cum o numesc eu). El s-a oferit sa gazduiasca acolo un proiect artistic pe o perioada de 2-3 saptamani anul viitor. Astfel, din fericire, s-a creat un schimb si zvonul s-a raspandit, pentru ca, intre timp, artistii si scriitorii austrieci au devenit foarte interesati. Nu e mare lucru in acest microcosmos, dar daca privesti din afara, din perspectiva macrocosmosului, e un reper important. Si sunt foarte bucuros pentru el.

Traducere de Cristina Spatarelu

Interviu realizat de Gabriela Adamesteanu

14 noiembrie 2004