Pe aceeași temă
Principiul dupa care ne-am construit programul ar fi acesta: sa ne "cucerim" zilnic cititorii si sa-i pastram cu fiecare titlu nou editat. "Ne veti citi si maine" a fost primul slogan, cel cu care ne-am lansat, si nu stiu ca de atunci sa fi renuntat la el, cu atat mai mult cu cat si concurenta ne da astazi mai mult de furca. Am vizat in primul rand o adaptare la cerere, la asteptarile cititorilor, cat de bine ni le-am putut noi defini. Dupa opt ani de la infiintare, o editura ajunge la maturitate si trebuie sa-si revalorizeze prioritatile, ponderea unor colectii scade, unele dispar chiar, in favoarea altora care le inlocuiesc - e o chestiune de "ciclu de viata" aici.
Schimbarea cea mai spectaculoasa, si care a modificat perceptia asupra editurii, a fost cresterea ponderii literaturii universale la peste 25% din oferta. A fost un fel de allegro vivace, circa 100 de volume anual, cu o selectie - a Denisei Comanescu - imbinand mari autori cu best-seller-uri recente si scriitori contemporani de certa valoare asupra carora am dorit sa atragem atentia iubitorilor de literatura si sa-i promovam in Romania. Nume precum: Salinger, Bellow, Calvino, McEwan, Fowles, Graham Green, Wilde, Rushdie, Orwell, Vonnegut, Faulkner, Pennac, Kadare, Makine, Roth, Schlink, Coe sau Canetti spun totul. Seria de opere complete Ioan Petru Culianu a ajuns la cel de-al doisprezecelea volum, sub ingrijirea Terezei Culianu-Petrescu, urmand sa apara in curand corespondenta cu Mircea Eliade si romanul Jocul de smarald. In colectiile universitare as aminti, ca noutati, Collegium. Relatii publice, serie coordonata de Cristina Coman si Studii asupra imaginii, o colectie interdisciplinara al carei coordonator este Sorin Alexandrescu, sau colectiile Biblioteca de istoria stiintelor (condusa de Horia-Roman Patapievici) si Biblioteca medievala (coordonata de Alexandru Baumgarten). Continuam colaborarea cu Grupul A Treia Europa condus de Adriana Babeti si Cornel Ungureanu, cu NEC-ul lui Andrei Plesu - pentru celelalte volume ale traducerii Septuagintei, coordonatorul acestui proiect extrem de dificil si important fiind Cristian Badilita. Suntem co-editorii altor doua publicatii academice: Sociologia romaneasca (impreuna cu Universitatea din Bucuresti si Asociatia Romana de Sociologie) si Revista de asistenta sociala (in colaborare cu catedra de resort de la Facultatea de Sociologie a Universitatii Bucuresti) - pe langa cele de psihologie sociala si psihologie organizationala editate cu facultatile de profil ale universitatilor din Iasi, respectiv Bucuresti. Pe de alta parte, multe dintre lucrarile editate de Polirom in anii anteriori s-au impus in bibliografiile universitare, incat ele trebuie permanent revazute si aduse la zi, unele au ajuns chiar la a cincea sau a sasea editie.
E un program editorial vast care necesita profesionalism si o munca imensa, nu pot sa-l rezum in cateva cuvinte. Suntem obligati sa pastram stacheta, avand in vedere publicul caruia ne adresam, sa ne selectam cu atentie colaboratorii. Ca sa va dau un alt exemplu, recent au aparut primele volume din seria Maigret - in final vor fi peste o suta - la care am dorit o conceptie editoriala cat mai moderna; in toata lumea, Simenon este astazi revalorizat, nu mai e un simplu autor de romane politiste, ci un scriitor important, unul dintre scriitorii de valoare ai secolului XX. Tot pentru cititorul nostru ideal, asa cum ni-l imaginam, am lansat si o colectie de scrieri cu caracter memorialistic ale unor reputati autori romani, Ego-grafii. Raspunsul a fost pozitiv, cartile semnate de Matei Calinescu, Gabriela Melinescu, Nicolae Manolescu, interviul luat Ilenei Malancioiu de Daniel Cristea-Enache, editia Scrisorilor de dragoste ale lui Dimov, ingrijita de Corin Braga, sau Sensul vietii de Nicoale Breban - dar si altele - bucurandu-se de succes de librarie. As mentiona si optiunea Polirom pentru literatura romana, un subiect "fierbinte"… poate il discutam. Nu mi-a venit sa cred ca ponderea fictiunii autohtone in oferta editurii era, la un moment dat, sub 3%. Astazi a devenit prioritate. O cronicara ma avertiza ca e o piatra de incercare pentru o editura, ca poti sa-ti rupi gatul; eu o privesc mai curand ca pe o investitie sentimentala si am motive sa cred ca in urmatorii 2-3 ani n-o voi regreta.
In ce masura mizeaza o editura pe targurile de carte din tara si din strainatate?
In masura in care editorul trebuie sa se multumeasca cu ce are. Avem nu targuri, ci targusoare de carte. Lansam carti, ascultam bla-bla-uri, se mai vinde cate ceva, lume multa, amalgamata, trompeta lui Daian, impatimiti ai cartii sau gura-casca… Ceea ce lipseste e spectacolul de tinuta, happening-ul, ceva care sa tina treaza atentia pentru carte, pentru lectura. In provincie e si mai trist, trist de tot, poate doar un Huidu & Gainusa mai fac show. Visez la joile pragheze, la noptile pe care cehii si le petrec in librarii, citind si ascultand jazz. Visez la o "Zi a cartii", ca in marile metropole europene... Visez la un Bucuresti invadat de carti, cu autori care citesc si dau autografe, cu standuri ale editurilor pe strazi si in marile parcuri, cu scriitori, poeti si politicieni laolalta, discutand despre literatura, si carti, multe carti oferite in dar trecatorilor. Pana atunci, spun ca trebuie sa fim fericiti cu ceea ce exista. Pentru ca, totusi, exista.
Despre targurile internationale aproape ca n-am avea ce discuta. Suntem cunoscuti in lume prin coruptie si prin asasinarea lui Ceausescu, nu prin cultura. La standurile romanesti vin prietenii, daca vin, diaspora, daca vine (indeobste cei varstnici), si cate un vizitator ratacit care mai pune vreo intrebare binevoitoare. De regula, facem turism cultural si propaganda ineficienta, cam atat. Nu stiu o editura autohtona care sa fi vandut vreun copyright la Frankfurt (nici Romania nu a fost vreodata invitata de onoare). Dar poate ma insel... Macar daca am sti sa-i punem in valoare pe cei cativa (putini) autori originari din Romania si care au un statut recunoscut international, un Norman Manea, o Herta Müller, sa spunem... N-o facem. Din nepricepere? Din rea-vointa?
Daca ar fi sa comparati piata de carte din Romania cu cea din strainatate, ce observatii ati face?
La nivelul actorilor implicati in piata de carte, sunt multe diferente. Oferta autorilor romani e saraca, atat in domeniul fictiunii, cat si al non-fictiunii. De ce ar scrie? Oferta include multe teze de doctorat, care nu pot deveni decat rareori carti - ele sunt concepute pentru un anumit public, cel mai adesea restrans. Nici oferta de literatura nu e comparabila. Asociatiile de editori sunt mai numeroase la noi, dar raman firave si dezbinate. Canalele de difuzare, un alt actor important, au un grad de acoperire redus - in multe localitati nu exista practic librarii. Dispar, pur si simplu, sau arata deplorabil. Bibliotecile se degradeaza, e o nepasare in modul cum sunt lasate sa se zbata in mizerie. Drept urmare, indicatorul pe care l-am putea numi "consumul de carte per capita" se situeaza sub 2 dolari, mult mai redus in comparatie cu tarile din jur. Cererea fiind contractata, nici oferta nu poate fi consistenta. Motivul nu cred ca este acela ca "romanul nu citeste", ci, mai curand, puterea de cumparare extrem de redusa. Tocmai de aceea, Campaniile pentru lectura duse de Polirom, adica oferta de carte la pret de un euro, au zeci de mii de "beneficiari" anual.
Raportandu-ne mereu la trecut, la valorile compromise care au sustinut comunismul sau la generatia interbelica, neglijam propriul nostru viitor cultural.
Se poate vorbi la noi de politici culturale duse de Ministerul Culturii in sprijinul editorului roman?
Se poate vorbi, la noi, de politici, in general? De politici agrare, de politici in turism, in infrastructura, in educatie? De ce ar fi altfel in cultura? Una dintre functiile primordiale ale statului post-decembrist a fost sa asigure un agregat de drenare a fondurilor publice catre grupurile clientelare. Drept urmare, poate ca vor fi existand unele edituri care au resimtit "politica" MCC. Apoi, poate nu va vine sa credeti, dar in Romania anului 2004 exista edituri de stat, fapt aproape de neconceput in batrana noastra Ooropa! Daca institutiile statului nu au alte preocupari (de exemplu, sa elaboreze politici), atunci de ce nu finanteaza si brutarii, frizerii sau fabrici de incaltaminte avand drept proprietar statul? E important sa fii tuns si incaltat, nu? In privinta manualelor scolare, devenite pe zi ce trece tot mai putin alternative, interventia statului este si mai odioasa. Un alt exemplu de asa-zisa "politica" in domeniul editorial: in 2002, Suedia a renuntat la TVA la carte, in 2004, in pofida protestelor, in Romania a fost legalizat cel mai inalt nivel de TVA din Europa. Va reamintesc ca este vorba despre o taxa pe consum si ca efectul ei direct, spun economistii, ar fi ca descurajeaza consumul.
Nu avem programe serioase pentru stimularea literaturii autohtone, pentru cunoasterea autorilor romani in strainatate, pentru editarea unor carti de referinta, a instrumentelor obligatorii de lucru. Nu avem nici un studiu comandat de minister privind piata de carte. Fondurile pentru cultura, putine cate sunt, se consuma steril, directionate - nu insist - catre clientii deja stiuti. Ce carte importanta a fost editata in ultimii ani cu finantare de la minister? Cum sunt sprijiniti autorii tineri? Pot ei, in actualele conditii, sa devina "profesionisti" ai scrisului, ar putea trai din scris? Viitorul, directia (acel vesnic incotro) par sa nu ne preocupe, ne complacem in sentimentul provincial al fiintei. Raportandu-ne mereu la trecut, la valorile compromise care au sustinut comunismul - pentru Sararu, Lancrajan & Co. nu poate exista decat un interes ce tine strict de patologia istoriei literare - sau la generatia interbelica, neglijam propriul nostru viitor cultural. Exceptiile le-as numara pe degetele unei singure maini, revistele culturale care au promovat si promoveaza tinerii, de exemplu, Timpul la Iasi si Orizontul din Timisoara. Sau Observatorul cultural.
Prin ce difera, in opinia dvs., profilul cititorului roman de astazi de cel al cititorului de acum 5-8 ani?
Nu exista un asemenea studiu. Poate sa para straniu, dispunem doar de unul despre cum arata non-cititorul de carte, cel al AER. Non-cititorul se uita la televizor cel putin o ora pe zi (stiri, filme politiste, Din dragoste, Vrei sa fii miliardar, talk-show-uri etc.), citeste Libertatea, VIP, Playboy si Unica sau publicatiile sportive, asculta Kiss FM si Europa FM, are o educatie medie s.a.m.d. Interesul acestui non-cititor ar trebui sa-l trezim pentru lectura. E greu! Evident ca, in ce-i priveste pe cititori, exista o deplasare de preferinte. Cea mai spectaculoasa, dupa mine, este cresterea interesului pentru fictiune, in special pentru scrierile contemporane.
Nu trebuie sa te multumesti sa produci bere straina in ambalaj romanesc, sunt necesare si marcile autohtone. Lucrurile nu pot fi diferite nici in cultura.
Este ceea ce v-a decis sa dati sanse literaturii, tinand cont de faptul ca ati pornit la drum cu lucrari avand un profil social-politic?
Anii '90-'95 au fost ani editoriali in care lucrarile social-politice erau extrem de necesare. Decenii la rand nu se tradusese nimic in domeniu, lipseau cartile esentiale, interesul era enorm. Cei dintai consilieri ai editurii, cei care au "trasat" directiile Polirom - i-as aminti aici pe Adrian Marino, pe Vladimir Tismaneanu, Mircea Mihaies, Sorin Antohi, Liviu Antonesei, Mihai Razvan Ungureanu, Andrei Hoisie, mai apoi pe Dan Pavel, Mihaela Miroiu, Marius Oprea si Dan Petrescu, poate si altii pe care involuntar ii omit in acest moment -, cu totii au sustinut ca misiunea unei edituri este in primul rand sa promoveze o gandire critica nationala. Nu trebuie sa te multumesti sa produci bere straina in ambalaj romanesc, sunt necesare si marcile autohtone. Lucrurile nu pot fi diferite nici in cultura. Asta am dorit sa facem, sa valorificam gandirea autohtona. Era perioada in care intelectualii, in majoritatea lor, erau implicati in politic. Ulterior, in domeniul editorial, unul extrem de dinamic, lucrurile s-au mai asezat, au aparut germenii economiei libere. Voit sau nu, am revenit si la fictiune.
Una dintre colectiile editurii dvs., Fiction LTD, promoveaza literatura romana. In ce masura sunt cititi autorii romani astazi? Ce credeti ca ar putea contribui la o mai buna cunoastere a lor de catre public - atat cel roman, cat si cel strain?
Ader la ce-mi spunea Luminita Marcu - si sunt de-a dreptul fericit sa constat ca opiniile tinerilor, ale ei, ale lui Costi Rogozanu sau Paul Cernat de exemplu, starnesc atatea controverse. E un semn timid de normalitate ca apar si disputele de idei, nu doar idiosincrasiile personale sau tentativele de impunere a unor valori prin presiuni de grup. Luminita spunea ca, daca autorii romani vor sa fie cititi, ei trebuie sa accepte concurenta libera cu literatura universala, sa se adapteze noii realitati globale. Altfel spus, avem un Nicolae Breban, un Augustin Buzura, o Gabriela Adamesteanu sau o Nora Iuga, un Stefan Agopian sau o Ioana Baetica versus David Lodge, Charles Bukowski, Haruki Murakami, Amélie Nothomb, Tracy Chevalier sau Philip Roth. E concurenta! Teoretic, autorii romani ar trebui sa fie in pole position, joaca pe teren propriu, limba natala nu poate fi globalizata, ceea ce nu se intampla (inca) si in realitate. Cu diaspora, lucrurile par mai complicate. Statutul de autor din diaspora nu ar trebui sa includa nici o conotatie valorica, cel ce hotaraste succesul e cititorul roman (exceptand putinele cazuri in care, felix culpa, autorul a reusit sa se impuna prin efort propriu in tara de rezidenta). Unele dintre premiile literare acordate in ultima vreme cu precadere autorilor din diaspora mi se par suspecte. Ca sa revin: intentia mea declarata a fost sa slujim literatura romana nu doar ca brand (au facut-o si alte edituri), ci si prin tinuta editoriala, promovare si logistica de marketing. Ceea ce pot sa va spun - ca o prima constatare - este ca nu prea dispunem de "materie prima". Din pacate! Ar trebui ca birourile editurilor sa fie asaltate de manuscrise, sa putem alege, or, lucrurile stau mai curand pe dos.
In ceea ce priveste publicul din strainatate, problemele sunt si mai complicate, ar merita o dezbatere mai larga. Atat timp cat nu vom forma traducatori nativi in tarile in care vrem sa publicam, nu vom avea un lobby adecvat, o promovare inteligenta, legaturi cu marile edituri straine, atasati culturali eficienti si cu contactele necesare, atat timp cat lucrurile vor fi facute fara profesionismul de care dau dovada, sa zicem, un Institut Polonez sau Suedez, sansele de reusita vor fi minime. Ar fi necesara schimbarea modului de abordare. Ii urez succes lui Eugen Uricaru, mai ales ca, de curand, a fost multiplicat numarul centrelor culturale din strainatate. Sper ca vor fi surmontate partis-pris-urile si politizarea excesiva din cultura autohtona, cultura in care vedem aproape zilnic cum se consuma in gol atatea si atatea patimi. Sper, pentru ca tocmai am discutat despre politici, ca Ministerul Culturii va elabora un program adecvat pentru promovarea culturii romane in strainatate si, nota bene, va sprijini prin metode eficiente editurile private in aceasta directie. Altminteri, scriitorul roman va fi condamnat sa ramana un anonim caruia, din cand in cand, ca sa-i castige bunavointa, vreun prim-ministru ii mai acorda o data la patru ani un miliard din rezervele bugetare ca sa-si publice opera in tara. Ori va fi condamnat sa se descurce cum poate.
Ar fi extraordinar daca standul romanesc de la Frankfurt ar fi reprezentat de scriitorii tineri.
O alta colectie, recenta, a editurii dvs. - Ego. Proza - isi propune sa promoveze tinerii prozatori romani. Cum estimati succesul de public al acestei colectii?
E prematur sa ma pronunt despre succesul unui eveniment care inca nu s-a consumat. Sunt optimist. Semne incurajatoare imi vin cu privire la cei cativa autori tineri pe care i-am publicat ("generatia Polirom" cum a fost ea numita de critici - Lucian Dan Teodorovici, Radu Pavel Gheo, Florin Lazarescu -, dar si Cezar Paul-Badescu, cu romanul sau Tineretile lui Daniel Abagiu, sau volumul O lume disparuta semnat de Paul Cernat, Ion Manolescu, Angelo Mitchievici si Ioan Stanomir). In tot ce fac scriitorii acestia tineri, se simte nu numai un suflu innoitor, ci si bucuria de a scrie. Imi asum selectia, cred in viitorul lui Dan Lungu, Ioana Baetica, T.O. Bobe, Cosmin Manolache sau Adrian Schiop si ma intreb ce simte astazi Dan Petrescu, cel care, ca editor, l-a debutat pe Horia-Roman Patapievici: este autorul roman care domina de ani buni piata noastra de carte. Ma gandesc cine ar putea sa-i urmeze, poate, candva, Radu Pavel Gheo, de ce nu? Autorilor de la Bookarest 2004 le vor urma Cecilia Stefanescu, Florin Iaru, Veronica A. Cara, Sorin Stoica, Daniel Vighi, Bogdan Suceava, Ruxandra Cesereanu si altii. Nimic din spiritul de stipendiati ai statului pe care Sorin Matei il da in vileag in recenta sa carte, Boierii mintii, nu intalniti la ei. Sunt optimist, spuneam, deoarece insasi Editura Polirom a ajuns la "ditamai Poliromul", cum zice Dan C. Mihailescu in LAI, sprijinindu-se indeosebi pe tineri. A fost o experienta personala reconfortanta.
Nu ma rusinez sa spun o vorba mare: daca Romania are sanse sa ajunga candva cunoscuta in lume, atunci una dintre acestea este cultura. Ceva trebuie sa intreprindem, ca editori. Daca nu vom reusi noi, o vor face generatiile urmatoare. Aceeasi idee o sustinea mai demult si un oficial elvetian la un targ important de carte unde tara lui era invitata de onoare. Elvetia fusese reprezentata atunci doar de scriitori tineri. Ar fi extraordinar daca si standul romanesc de la Frankfurt ar fi reprezentat de (cativa dintre) scriitorii tineri pe care Polirom ii va prezenta la Bookarest 2004 in cadrul campaniei "Votati literatura tanara", sustinuta - ce semn incurajator! - de un numar important de parteneri media. Sunt sigur ca acesti tineri ar avea multe de spus.
Ce altceva a mai pregatit Editura Polirom pentru targul de carte Bookarest 2004?
Prezentat sintetic, standul Polirom va include peste 450 de titluri, aparute de la editia precedenta si pana astazi, titluri ale caror tiraje, cumulate, ar insemna un procent semnificativ din productia nationala de carte. Aparitiile editoriale de ultima ora ar fi romanul Gabrielei Melinescu, Acasa printre straini, cel al lui Toma Pavel, A sasea lumina, volumele de proza semnate de Mihai Zamfir si Mariana Codrut, lucrarea lui Andrei Oisteanu, Ordine si Haos. Mit si magie in cultura traditionala romaneasca, prima parte din Literatura romana in postceausism, semnata de Dan C. Mihailescu, volumul al cincilea din Naturalis Historia de Plinius, Filozofia imaginilor a lui Wunenburger, o noua carte de eseuri semnata de Radu Pavel Gheo, Romanii e destepti, multe noutati in Biblioteca Polirom (David Lodge, Saul Bellow, Charles Bukowski, Arturo Perez-Reverte, Kabo Abe, Nick Hornby, Paul Auster, Peter Beagle, Sepulveda, Alfredo Bryce Echenique s.a.). Cred ca orice vizitator al targului, ajuns la standul Polirom, va gasi cartea pe care si-ar dori s-o citeasca. Poate chiar mai multe, mai multe decat ar putea cumpara, sa spunem. Va marturisesc ca, in ce ma priveste, si eu sufar in egala masura ca nu pot citi mai multe carti editate la Polirom.
Interviu realizat de Ioana Anghelescu
