Pe aceeași temă
Revolutionari fara brevet si fara privilegii
Interviu cu ION CARAMITRU
Asociatiile de revolutionari - mase de manevra pentru politicieni
Care e pozitia dvs. fata de celelalte asociatii de revolutionari? Credeti ca ele au fost folosite ca masa de manevra de regimurile politice de pana acum, inclusiv de regimul Constantinescu?
In marea lor majoritate, da, au fost folosite pe post de masa de manevra. D-l Emil Constantinescu, la randul lui, printr-o ordonanta de urgenta semnata de premierul Radu Vasile, a aprobat aproximativ 16.000 de certificate la sfarsitul anului 1999, deci este solidar cu aceasta mizerie morala in care traim. Asociatiile de revolutionari sunt cate ciuperci intr-o padure, care se lupta intre ele pe anumite considerente. In schimb, in afara de o asociatie de la Cluj, care are un aspect moral infinit mai bun decat toate celelalte, sau Memorialul revolutonarilor de la Timisoara, care s-a ocupat in special de colectarea de date si informatii si de cinstirea eroilor disparuti, eu n-am vazut, n-am auzit sa fi aparut, n-am citit carti esentiale scoase de aceste asociatii care se ocupa de cunoasterea adevarului, dupa cum pretind. In acelasi timp, statistic, numarul revolutionarilor sanatosi si cu privilegii este infinit mai mare decat cei care primesc ajutoare in calitate de raniti sau de familii ale decedatilor la revolutie. Aceste asociatii sunt constituite in scop politic, pe de o parte, in sprijinul puterii, si economic, pe de alta parte, pentru bunastarea celor care isi propun o asemenea viziune.
De altfel, dezbaterea despre retragerea sprijinului material pentru cei care n-au fost raniti la revolutie v-a determinat, la un moment dat, sa va dati demisia din functia de ministru.
Spre sfarsitul lui 1997, a aparut un proiect de lege, prin care se urmarea imbunatatirea privilegiilor pentru posesorii de certificat de revolutionar, proiect de care guvernul intreg s-a delimitat, la initiativa mea. Mai mult, am trimis in Parlament un alt proiect de lege, care bloca orice alta incercare de suplimentare a acestor privilegii, initiativa care a dus la manifestatii de protest impotriva guvernului, in fata Senatului etc., care s-au finalizat cu vizitele facute de presedintele Constantinescu si ulterior de primul ministru Ciorbea la fata locului, care a dus in desuet eforturile noastre. Intr-o sedinta de guvern care a durat pana la ora 4 dimineata, am reusit sa-i conving pe toti membrii guvernului, care au votat in unanimitate nu numai sa nu retragem initiativa noastra din Parlament, asa cum o trimiseseram, dar sa o dam ordonanta de urgenta, chiar in aceeasi zi. Dupa pranz, cand ne-am intalnit, a ajuns la noi imediat comunicatul oficial al liderilor partidelor politice care constituiau in acel moment coalitia guvernamentala, care s-au opus acestei idei.
Primul ministru a cedat acestor presiuni politice si ordonanta de urgenta s-a anulat, iar eu mi-am dat demisia. A fost o chestiune care, dupa parerea mea, a adus mari prejudicii sistemului politic guvernamental romanesc, guvernul avand, datorita acestei decizii pe care o luase, cea mai mare simpatie pe care a avut-o vreodata in perioada respectiva si chiar si mai tarziu, Deceptia a dus si ea la o si mai mare scadere in popularitate a Guvernului Victor Ciorbea. Putina vreme mai tarziu s-a remarcat acest fapt, prin plecarea primului ministru. Parerea mea este ca lucrul trebuia dus pana la capat in acel moment, ca guvernul trebuia sa ramana solidar cu decizia pe care a luat-o, nu sa cedeze in plan moral si economic coalitiei politice care, in acel moment, fusese convinsa de nimeni altcineva decat de Petre Roman, unul dintre beneficiarii certificatelor de revolutionar. Acesta este adevarul si, de cate ori am ocazia, afirm si repet mereu imoralitatea acestei legi, care a bulversat toata imaginea pe care revolutia si-o castigase in decembrie 1989.
Nu e mai putin adevarat ca organele statului nu s-au sesizat, chiar daca eu eram ministru in acel moment cand, la adunarea revolutionarilor de la Constanta (chiar in acele zile in care eu incercam sa conving Guvernul sa ia aceasta pozitie si chiar reuseam), liderii revolutionarilor de atunci, care sunt si acum, de la tribuna acelei adunari, au spus ca ar trebui sa mi se dea foc la casa si sa mi se ucida copiii. A fost o declaratie care a aparut si in presa. Nu s-a sesizat nici Procuratura, nici altcineva de aceste declaratii care sunt, dupa parerea mea, sinistre. Ca si acum, cand s-a constituit acest bloc al unora dintre organizatiile de revolutionari, unde s-a rostit numele meu ca fiind cel care nu accepta acest lucru. Am fost huiduit copios acolo, lucru care chiar imi face placere, ma simt onorat.
Consider ca avantajele materiale sunt o impietate
Interviu cu RADU FILIPESCU
Domnule Radu Filpescu, ce v-a determinat sa procedati la aceasta initiativa?
Am avut cateva discutii chiar de acum doi-trei ani, privind o initiativa de constituire a unei asociatii a "revolutionarilor fara brevet" . Este un nume la care ne-am gandit mai de mult si deocamdata acesta ramane, pana va fi stabilit cel definitiv de catre o adunare generala a asociatiei. In ultima vreme am avut senzatia ca asociatiile de revolutionari s-au concentrat prea mult asupra unor revendicari materiale in actiunile pe care le-au intreprins. Noua ni s-a parut ca e potrivit sa existe o organizatie de revolutionari ai carei membri sa nu aiba pretentii materiale pentru cea ce au facut in timpul revolutiei. Sunt foarte multi care ar adera la o astfel de asociatie, din cauza ca partea materiala nu ii intereseaza sau chiar ii deranjeaza - eu, personal, privesc aceste avantaje materiale ca pe o impietate si ca pe ceva nepotrivit -, si din acest motiv n-au aderat la alte asociatii de revolutionari. Dupa numai cateva zile de la anuntarea initiativei, avem mult mai multe socilitari de inscriere in asociatie decat ma asteptam. Initiativa a avut un oarecare ecou chiar si in presa.
Interviuri realizate de Razvan Braileanu
- textele integrale ale interviurilor le puteti citi in revista 22 -
