Lupta pentru protejarea diversității: minorități versus majoritate

Apariția unor curente radicale xenofobe, naționalist‑șovine, antisemite sau împotriva LGBT+ în peisajul politic actual pune din nou în actualitate protecția minorităților. Ostilitatea manifestată față de restricțiile impuse de pandemie a creat alte fracturi sociale: antivacciniști și militanți antimască versus autorități, specialiști versus propagandiști etc.

Rapoartele recente ale Comisiei Europene, ale UNESCO și ale Națiunilor Unite arată că inclusiv în țările democratice diversitatea culturală – etnică, religioasă, de gen etc. – este privită diferit de la țară la țară, iar incluziunea socială suferă deficiențe. Este „corectitudinea politică” o soluție sau un impediment?

Dezbaterea i-a avut printre invitați pe Peter Gross, profesor emerit de media al University of Tennessee, Ruxandra Hurezean, jurnalistă, autoare a unor volume despre comunitatea săsească din România, Daniel Kozak, expert în comunicare, a lucrat ca director sau consultant de comunicare pentru World Bank.

Brîndușa Armanca: În 1990, când se scria Proclamația de la Timișoara, exista un punct 4 care suna cam în felul următor: „Pentru victoria Revoluției din Timișoara s-au jertfit, alături de români și maghiari, și germani, și sârbi, și membri ai altor grupări etnice care de secole conlocuiesc în orașul nostru pașnic, în bună înțelegere. Timișoara este un oraș românesc și european în care naționalitățile au refuzat și refuză naționalismul. Invităm pe toți șovinii din România, indiferent că sunt români, maghiari sau germani, să vină la Timișoara, la un curs de reeducare în spiritul toleranței și al respectului reciproc, singurele principii care vor domni în viitoarea casă a Europei”. Vedeți, în 1990, când se vorbea de minorități se vorbea de minorități într-un singur fel, minorități etnice. Acum lucrurile stau altfel. Credeți că în România astăzi crește cu adevărat extremismul? Nu o să ezităm să spunem că există un partid în ascensiune, AUR, care fără îndoială îngrijorează în special în această privință a creșterii vertiginoase, cel puțin în sondaje, cu metode care nu sunt cele tipic democratice: vedem agresiune, vedem mai ales stăruința de a diviza societatea, excluderea unor lucruri, s-au exprimat în formule antisemite, s-au exprimat agresiv la adresa unor minorități etnice.

Alexandru Lăzescu: Ca discuția să fie completă, ar trebui să ne gândim ce anume s-a schimbat, care sunt elementele ce mișcă lucrurile într-un sens sau altul. Sunt multe, sunt schimbări la nivel social – migrația, de exemplu, care a crescut foarte mult în aceste trei decenii, un rol extrem de important îl are tehnologia. Și nu mă gândesc numai la rețele de socializare, bineînțeles ele sunt un factor important, dar în general internetul, capacitatea aceasta de a comunica. Sunt modificări și la felul în care definim valorile, aici e o discuție complicată prin care se ajunge la corectitudinea politică și discuția e pusă bine de minorități împreună cu majoritatea și minorități vs majoritate. Iar ceea ce vedem că se întâmplă în SUA, tipul acesta de excludere sau de limitare severă a libertății de expresie, sigur nu la nivel oficial, sunt lucruri la care trebuie să ne gândim. Deci eu cred că este un fenomen care crește și sunt un tip de intoleranțe care vin pe un tip de clivaje sociale și sunt relativ îngrijorat nu numai legat de AUR.

Ruxandra Hurezean: Eu i-am întrebat pe interlocutorii mei în munca de jurnalist dacă simt că au crescut intoleranța și extremismul. Mulți dintre interlocutorii mei erau chiar reprezentanți ai minorităților, fie etnice, fie sociale. Aproape toți au zis că simt acest lucru. Unii dintre ei au și explicat ce s-a schimbat. De exemplu, profesorul Rudolf Graf de la UBB spunea că s-a schimbat tonul, iar tonul îl dau politicienii. Dacă societatea mergea cumva într-o inerție calmă, în momentul în care politicienii spun lucruri care până atunci nu se spuneau, sar peste limite, există o reacție din partea publicului de genul: se poate. Domnul Nastasă Kovacs, istoric din Cluj, spunea cam același lucru: că simte antisemitismul ca pe o reacție asemănătoare altor momente din istorie când au fost crize și societatea căuta țapi ispășitori și țapii ispășitori sunt din rândul minorităților, că e vorba de evrei, de germani, medicii chiar – cei care ne mint în legătură cu virusul.

Brîndușa Armanca: Vreau să adaug un accent îngrozitor de actual. Ocuparea celor două semiregiuni de către Rusia s-a făcut în numele apărării unei minorități, minoritatea rusă din aceste regiuni. Fără îndoială că este un pretext, dar a fost ales pentru a arăta „bine”: iată, apărăm minoritățile!

Barta Csaba (jurnalist, Radio Timișoara): Trebuie să vă mărturisesc că noi trăim într-o bulă. O bulă a maghiarilor. Interacțiunile pe care le vedem sunt pe spațiul virtual, pe Facebook. Cei din Banat interacționează mai bine, dar cei din secuime trăiesc în mediul lor. Dacă la extremism vă referiți, existența acestui partid care a intrat în parlament, AUR, se resimte și la comunitatea maghiară. Un exemplu a fost situația din Valea Uzului, cu cimitirul militar de acolo. Aici, în Banat, minoritățile sunt în relații bune. Eu lucrez la Radio Timișoara, care se difuzează în 7 limbi pe postul nostru. Referitor la cele două regiuni din Ucraina și reacția Rusiei, este acolo și problema legii lingvistice, comunitatea maghiară din Ucraina nu mai poate învăța în limba maghiară în școlile maghiare.

Brîndușa Armanca: Și cea română. Când abordăm în Timișoara problema romilor, suntem într-o situație foarte specială. Vorbesc de cele 200 de palate țigănești construite de oameni foarte bogați din comunitatea romă, dar care nu au legături cu săracii din această comunitate. Am făcut mai multe filme despre aceste palate, despre arhitectura lor – e o poveste fascinantă, despre identitate și reprezentare și despre felul în care vor să fie percepuți în societate, dar ce am observat este că în momentul în care își angajează ajutoare întotdeauna angajează blonzi. Ăsta e criteriul pe care mi l-au dezvăluit. Deci vă dați seama că discriminează ei înșiși fără să conceptualizeze lucrul acesta.

Andrei Oișteanu: Acordarea drepturilor minimale de educație și de comunicare a minorităților românești în Ucraina a fost întotdeauna o problemă. Întotdeauna Ucraina, pe față sau pe sub masă, a explicat că nu românii sunt miza acestei discriminări, că nu au școli în limba română, ziare etc., ci minoritatea rusă. Ei nu vor să scoată o lege pentru români sau pentru polonezii din vestul Ucrainei, să scoată o lege pentru minorități în general. Cei vizați pentru care nu vor să scoată această lege sunt rușii, pentru că nu vor să le dea lor această putere de supraviețuire. Iată că acum plătesc și din această perspectivă un tribut pentru că nu au știut să colaboreze, să șteargă din deosebirile dintre ucraineni și ruși, ucraineni și români. Faptul că românii din Cernăuți și Bucovina de Nord nu doresc să participe la niciun război din estul Ucrainei este iarăși un semn de a nu simți Ucraina de a fi o patrie bună pentru ei.

Brîndușa Armanca: Începuserăm să discutăm despre o comunitate care în mod clar nu a rezolvat ea însăși problema cu majoritatea și nici majoritatea nu a rezolvat probleme cu această minoritate. Vorbim despre romi, că oricât ne lăudăm la Timișoara cu multiculti, există un sentiment de respingere care se resimte în societate.

Amana Ferro (Bruxelles): Eu locuiesc la Bruxelles de 18 ani și lucrez pentru o organizație europeană care reprezintă comunitățile de romi din 25 de state. Reamintesc că România are o lege împotriva antițigănismului adoptată acum câteva luni și este un pionierat într-un fel la nivel european, pentru că multe țări nu au o astfel de lege. Legea nu este perfectă, dar este un foarte bun început. Antițigănismul este cea mai răspândită formă de rasism actualmente în Europa și România, statistic vorbind, dar este și cea mai acceptată. Nu ne deranjează să folosim termenul de țigan. Nu se creează o reacție la fel de puternică atunci când e vorba de antisemitism sau despre alte minorități. Da, da, sunt romi, știi cum sunt ei, mai săraci, mai needucați, mai din ghetou etc. Mai scapă un cuvânt, oameni suntem. Acest tip de atitudine, din păcate, e prezent peste tot. Este absolut uluitor momentul în care romii reprezintă 12 milioane la nivel european, din care 6 milioane în UE, din care două milioane în România. Sunt cel mai mare grup minoritar din România. Mi s-a părut interesant când am citit descrierea acestui eveniment, vorbim de antisemitismul fără evrei, dar nu vorbim despre antițigănismul cu foarte mulți romi, ceea ce este un punct orb, un blindspot pe care deseori îl neglijăm. Ar trebui în discuție să facă parte și persoanele direct implicate, romii din comunități și mai ales reprezentanții lor din societatea civilă.

Marian Zamfir Enache: Eu sunt rom, trăiesc în Canada, la Ottawa, provin dintr-un neam de lăutari. Este foarte trist să semnalez că după aproape 35 de ani de la Revoluție, niște sume fabuloase s-au introdus în programele pentru romi, din care de multe ori la firul ierbii a ajuns aproape nimic sau foarte puțin. După atâția ani și atâtea sume introduse, minoritatea romă suferă încă cumplit, de lipsa modificărilor, la firul ierbii, în bine. Cred că acolo unde, și este părerea mea, s-au întâmplat schimbări vizibile în calitatea vieții romilor, modificările s-au făcut din sume foarte mici, din oameni inimoși și nicidecum din fluxurile mari de bani care s-au pierdut de la nivel guvernamental, central, mainstream. Majoritatea clasei politice, factorii de decizie, mă refer și la baronii locali, se bucură de dezbinarea care există la nivelul etniei romilor și la lipsa de leadership. Există și o elită romă, care este acolo sus și nu a făcut sau nu face ceea ce ar trebui să facă pentru amărâții de la firul ierbii.

Peter Gross (profesor de jurnalism, Tennessee SUA): În SUA ne concentrăm pe protejarea și pe toleranța minorităților. Să fie tratate la fel ca toți alții. În același timp, insistăm ca acestea să fie tratate într-un mod special. Mai mult, ne concentrăm pe anumite grupuri minoritare și nu pe altele. Prin urmare, se creează un fel de balcanizare a țării. Și vreau să spun în opinia mea să nu vorbim de protecția minorităților pentru că le separăm automat de majoritate, deoarece le pasăm într-o categorie numită de oameni speciali. Așa că trebuie să vorbim despre respectarea tuturor.

Brîndușa Armanca: Un mare regizor, Andrei Șerban, profesor la Columbia University, a fost pus într-o situație foarte specială strict de corectitudine politică, care, deși e un profesor emerit, a demisionat de la această prestigioasă universitate. A fost un concurs pentru ocuparea unui post didactic în acest domeniu și i s-a atras atenția că juriul nu va putea să aleagă un bărbat alb, heterosexual. Acest om de cultură a preferat în acest caz să își dea demisia deoarece a considerat că sunt abolite criteriile competenței.

Peter Gross: Toți am avut experiență cu corectitudinea politică și cu cultul ăsta care spune că populația neagră e cea mai importantă într-un sens. Sunt acceptați la universități chiar dacă nu îndeplinesc cerințele minime și sunt angajați pentru că sunt negri cu oarece abilități și capacități pe care le au, fiind strict secundare. Aceștia sunt păstrați în toate locurile de muncă, indiferent de performanța lor. Asta e corectitudinea politică la noi, e un fel de cenzură, e o chestie foarte iliberală, reprezintă o atitudine și o practică și care e o formă de plan ideologic modul în care ar trebui privit totul. Mi s-a spus și mie că nu pot fi un profesor de succes dacă nu am colegi care sunt negri sau nu am studenți negri.

Daniel Kozak: Este cred momentul să vorbim despre privilegiul bărbatului cis alb, care este un privilegiu istoric. Dacă ne aflăm astăzi în situația în care ne aflăm, este pentru că lungi perioade istorice bărbatul cis alb a fost la conducere. El este prin urmare cel mai bine pregătit și el este primul în toate funcțiile publice, la universități și în viața politică. Trebuie să recunoaștem ce se întâmplă dacă vrem să schimbăm ceva. Arta dialogului democratic constă să ne uităm la celălalt, să-l înțelegem, să-l cunoaștem și să acordăm mai multe șanse atunci când eu beneficiez de un privilegiu să știu să fac un pas în spate și să-i las pe ceilalți care sunt mai puțin privilegiați să aibă acces la tot ce înseamnă piramida lui Maslow, adăpost, hrană, căldură, wi-fi și educație, și în câteva generații vom vedea modele, formatori de opinie ce pot fi urmați din rândul comunității rome, al oamenilor de culoare, al comunității LGBTQ.

Andrei Cornea: Susții că acest tip de discriminare pozitivă, dar care merge până la a lupta împotriva meritocrației este legitim? Dacă eu am un post și pe postul ăla întâmplător e o femeie neagră, atunci este legitim să promovezi pe cel mai slab și să-l înlături pe cel mai bun?

Daniel Kozak: Este meritocrația legitimă? Fiindcă aceasta este întrebarea.

Andrei Cornea: Nu e vorba despre criterii care să se susțină că nu sunt bine aplicate. Toată lumea e de acord că are mai multe puncte profesional vorbind, dar scade din punctul de vedere al faptului că are pielea albă. El trebuie să plătească pentru că acum o generație, 2, 5, lucrurile stăteau pe dos, ceea ce mi se pare absurd. Și nu numai că e absurd, dar dincolo de elementul moral are o consecință negativă pentru societate. Deci societatea va promova oameni mai puțin pregătiți în anumite domenii și va strica și competiția.

Florin Buhuceanu (Accept): Mă uitam la un studiu din 2018 al CNCD care încearcă periodic să măsoare temperatura vizavi de diverse grupuri minoritare. Cred că asta e realitatea românească. 60% dintre români cred că musulmanii sunt potențial periculoși. 46% dintre români se simt superiori unor grupuri de minoritari precum homosexuali, romi, persoane cu dizabilități mintale. 7 dintre 10 elevi LGBT nu se simt în siguranță în mediul educațional. Astea mi se par realitățile despre care ar trebui să vorbim, nu despre teroarea corectitudinii politice care pare o ideologie complet inaplicabilă în România. Nu avem discriminare pozitivă în România și nici politici dezvoltate pe baza acestui concept, dar ne plângem că vine corectitudinea politică peste noi și biata majoritate tremură înfiorată că nu se mai poate sub teroarea minorităților. Ce minorități? Vorbim de încercări de introducere a cenzurii pe mâna unui grup de parlamentari UDMR. În decembrie 2021, au propus modificarea legii drepturilor copilului, care încearcă să introducă cenzura în spațiul educațional până la vârsta de 18 ani. Vorbim prin scoaterea în afara legii, prin modificarea legii educaționale, a studiilor de gen la orice nivel.

Daniel Kozak: Mi se pare interesant cum avansează drepturile comunități LGBTQIA în paralel cu unele pusee de extremism. Există câteva evenimente, simpozionul Homosexualitatea – un drept al omului (1995), și apoi un mare progres, înființarea în 1996 a organizației Accept. În 1997 începe campania pentru abrogarea art. 200 din Codul Penal, prin care se incriminau relațiile sexuale între persoanele de același sex și legislația interzicea propaganda homosexuală, iar anul 2001 este anul de abrogare a articolului și practic se marchează o trecere a drepturilor minorităților sexuale din Codul Penal în Codul Civil. Primul festival gay din România – festivalul Diversității din 2004. În 2005, prima paradă gay din București. În 2006 se pune pentru prima oară pe agenda publică problema căsătoriei sau a parteneriatului civil între persoanele de același sex. Interesant, în 2007 se înființează asociația Noua Dreaptă și este și prima contramanifestație la parada GayFest din București. În 2008, această contramanifestație se numește Marșul Normalității. E interesant acest subiect dacă ne uităm în paralel la ce se întâmpla pe plan mondial. Sunt anii crizei economice. În 2018 este referendumul pentru familie, care a fost o traumă pentru întreaga comunitate. Este însă și anul cu cele mai multe manifestări, BucharestPride, cu 12.000 de participanți.

Florin Buhuceanu (Accept): Discriminarea prin lege care era o realitate până în 2001 continuă și în alte forme în 2022, mă refer la lipsa de acces la drepturi aferente vieții de familie, la neaplicarea infracțiunilor motivate de ură în cazul grupurilor minoritare, lipsa de acces la anumite servicii, lipsa de acces la resurse a adolescenților și tinerilor din această comunitate.

Brîndușa Armanca: Aș vrea să ne întoarcem la comunități mici, etnice și religioase. Cum resimt sârbii că sunt o minoritate, o comunitate vecină cu o fostă Iugoslavie care a trecut prin traume?

Ljubinka Perinac Stankov (jurnalistă): Minoritatea sârbă a avut 16.840 de membri, nu știu acum că abia urmează recensământul, suntem foarte puțini rămași în România. Extremismul este o jucărie foarte periculoasă și îmi pare foarte rău că nu s-au învățat lecțiile iugoslave. Adică un discurs extremist de tipul Izetbegovic, Tudman sau Miloșevici, unde eu sunt cel mai cel, unde poporul meu este cel mai bun, aduce pierderi de vieți, aduce războaie și uneori considerăm că suntem foarte departe de lucrul acesta. Într-un astfel de discurs i-ați pomenit pe cei de la AUR, dar nu sunt doar cei de la AUR, ei sunt foarte vizibili.

Ruxandra Hurezean: În ultima vreme au fost evenimente care arată o schimbare de atitudine față de minoritatea germană. Dacă sondajele pe care le-am văzut cu ani în urmă, 2014-2018, arătau că românii îi apreciază masiv pe germani, 87% îi considerau benefici pentru dezvoltarea și economia României, 96% îi considerau prieteni. Mai nou, deși nu s-au făcut sondaje în ultimii ani, manifestările publice în acest sens au arătat că simpatia față de ei a scăzut dramatic și asta pentru că a fost deturnat politic mesajul. Dacă președintele este de etnie germană și dacă ceva nu-ți convine la felul în care este condusă țara, atunci este pentru că e neamț. Avem politicieni care se adresează frecvent cu termenul de nazist când e vorba de președinte sau de domnul Fritz. Deci asociază etnia cu o ideologie nefastă tocmai ca să aibă câștig politic. Deci este instrumentată politic această dușmănie. La Sighișoara a fost vandalizată sinagoga. Din cercetările mele și din incursiunile mele pe teren mi-am dat seama că, de fapt, influența e politică. Și în cazul acesta, în care pe 2 stâlpi ai sinagogii, într-o seară, cu câteva zile înainte de Crăciun, au fost desenate zvastici. Asta a pornit după ce la o manifestație publică a partidului AUR a fost desenată o zvastică pe steagul UE. Apoi un lider AUR a spus că Holocaustul este o temă minoră, iar lucrurile astea s-au rostogolit și ajung în rândul populației într-o stare de confuzie, de prea multă informație și prea puțină educație. //

Opiniile, constatările și concluziile prezentate la această dezbatere și pe platforma „Cafeneaua civică” sunt ale autorului/autorilor și nu le reflectă neapărat pe cele ale Departamentului de Stat al SUA.