Pe aceeași temă
Traian Băsescu a fost primul candidat la preşedinţie care a răspuns invitaţiei Grupului pentru Dialog Social de a participa la o dezbatere cu reprezentanţii societăţii civile.
Deşi mass-media mogulilor au catalogat întâlnirea ca fiind una a preşedintelui cu „intelectualii săi de casă“, Traian Băsescu a trebuit să răspundă la GDS unor întrebări incomode chiar de la începutul dezbaterii. Rodica Culcer i-a pus în faţă două ipoteze: având în vedere situaţia actuală, fie România nu e reformabilă – şi atunci de ce mai candidează? –, fie România e reformabilă – şi atunci de ce nu a reformat-o în timpul mandatului? România e reformabilă şi a evoluat faţă de 2004, dar în clasa politică există un nucleu antireformist, este opinia lui Traian Băsescu: „Clasa politică nu îmi este ostilă mie. Eu mă pot împăca în această noapte cu ea, dacă îi dau ce vrea. Dar asta înseamnă să fac această înţelegere împotriva intereselor românilor. Şi nu pot s-o fac. Vreţi să mă înţeleg cu Hrebenciuc şi cu Vanghelie? Cereţi-mi asta şi nu mai candidez! Actuala majoritate nu mi se opune mie, ci reformelor iniţiale“.
Printre subiectele abordate în cadrul dezbaterii s-au numărat crearea şi ruperea alianţei de guvernare dintre PD-L şi PSD („ministrului Nica nu i se reproşează implicarea în ceva ilegal, ci neimplicarea în a stopa ceva ilegal, despre care ştia“), aşa-zisa „bombă de presă“ legată de apariţia în media a unei stenograme care redă o discuţie între consilierul prezidenţial Constantin Degeratu şi Omar Hayssam („trebuia să fie o discuţie secretă, pentru că arestatul vorbea despre siguranţă naţională şi dorea să se adreseze şefului statului... nu există niciun mandat de ascultare a acestei discuţii, care a fost anunţată dinainte la Parchet“), acuzaţiile de dictatură („dictatura lui Băsescu face parte din schemele securistice care s-au utilizat pentru discreditarea preşedintelui“) şi altele.
„Dacă mă votează românii, foarte bine, voi continua. Dacă nu mă votează, voi pleca, dar numai pentru că ei au decis aşa, şi nu pentru că eu am cedat nervos sau m-am săturat de luptă“, a spus Traian Băsescu.
Pornind de la constatarea că dezbaterea politică, în modul în care s-a desfăşurat până acum, şi-a epuizat potenţialul, Grupul pentru Dialog Social a iniţiat o serie de mese rotunde la care i-a invitat să dialogheze pe principalii candidaţi la preşedinţie şi pe reprezentanţii societăţii civile. Marţi, 27 octombrie, Traian Băsescu a fost primul candidat care a răspuns invitaţiei GDS.
RODICA CULCER (GDS)
Domnule Băsescu, aş vrea să plecăm de la următoarea dilemă: în 2004, aţi câştigat alegerile pe un val de proteste împotriva unui regim considerat corupt. Aţi promis schimbarea, reformarea. Şi acum militaţi pentru reformă. Aveţi un program de reformă şi pe site-ul campaniei electorale. Totuşi, noi vedem că, după cinci ani, reformele au fost mai puţine decât ne-am fi dorit, iar schimbările pe care aţi reuşit să le determinaţi nu sunt ireversibile. Una dintre explicaţiile pe care dvs. ni le-aţi oferit şi pe care mulţi o împărtăşim este că nu aţi avut partenerii în promovarea unei reforme fundamentale. Este greu să schimbi un sistem, mai ales când acesta este „ticăloşit“. Vreau să pornim de la două premise. Prima: fie România nu poate fi reformată profund din cauza intereselor şi puterii unor grupuri politico-economice-mediatice, pe care dumneavoastră doriţi să le anihilaţi. Atunci ce rost are să mai candidaţi pentru un al doilea mandat? A doua: fie România este reformabilă, dar nu aţi găsit dvs. calea potrivită. Pentru că, aşa cum vă reproşează unii cetăţeni aflaţi în afara politicii, conflictul permanent pe care l-aţi întreţinut sau care v-a însoţit v-a blocat orice posibilitate de a acţiona eficient în sensul unor reforme. Deci, de ce să vă alegem? Spuneţi dvs. care este explicaţia corectă dintre aceste două variante pe care vi le-am prezentat.
TRAIAN BĂSESCU
România este reformabilă şi eu nu am niciun semn de întrebare asupra faptului că ţara s-a schimbat faţă de 2004. Sunt suficiente argumente. În primul rând, suntem o ţară membră a UE, iar asta a însemnat atingerea unor parametri, cel puţin din punctul de vedere al criteriilor politice şi al funcţionării economiei de piaţă. Acordul de intrare în UE s-a semnat în aprilie 2005, având o serie întreagă de condiţii care trebuiau îndeplinite până la aderare. Deci prima probă că România este reformabilă este faptul că am reuşit să evoluăm de la stadiul din 2004 la stadiul din ianuarie 2007.
O să lansez o întrebare şi o să văd ce răspuns primesc de la dumneavoastră, la rândul meu. Vă aduceţi aminte de vreun scandal gratuit pe care preşedintele României l-a generat în raport cu parlamentul sau cu guvernul, indiferent care a fost acesta? Un mare scandal a fost generat când am condamnat crimele comunismului în parlament şi nu m-a iertat o bună parte din parlament pentru treaba asta. Un alt mare scandal şi o supărare a unui fost preşedinte a fost generată când a constatat cât de uşor se puteau preda cele două milioane de dosare ale fostei Securităţi. A fost o altă supărare majoră, nu numai a unui fost preşedinte, dar şi a unui partid care a protejat arhiva fostei Securităţi. Alt mare scandal a fost generat la inundaţii, când mi-am permis să mă implic deoarece instituţiile statului nu făceau ce trebuie, în 2005–2006. Un alt mare scandal a fost provocat când am spus în parlament că trebuie reformată clasa politică, cerând introducerea votului uninominal şi revizuirea Constituţiei.
Alt scandal a fost provocat când mi s-a cerut să fac ceva cu dosarul d-lui Patriciu. Un alt mare scandal a fost generat atunci când am refuzat să accept ideea că, dacă ar fi un partid cu 40% şi încă cinci partide care ar cumula 60%, cineva, înainte de a se ajunge în parlament, ar fi îndreptăţit să nu dea primul ministru partidului cu cea mai mare susţinere directă obţinută în alegeri.
Acest scandal a fost şi imediat după alegerile din 2004, când am alcătuit guvernul Alianţei D.A. şi UDMR plus PC, dar a fost şi acum, cu o înţelegere făcută la Grivco. Şi astfel de scandaluri au mai fost. Dar vă rog să îmi spuneţi un scandal care a pornit de la mine pentru că am jignit un om politic degeaba. Nu îmi veţi putea da un asemenea citat. Am avut, cel mult, o reacţie la jignire. De asemenea, au mai fost scandaluri ori de câte ori făceam observaţii guvernului. Dar acesta este rolul meu. Un preşedinte care vede şi tace, constatând că nu a putut să rezolve lucrurile în relaţia cu guvernul, şi se menţine, aşa, într-o expectativă generoasă şi liniştitoare pentru toţi este, după părerea mea, un preşedinte care nu-şi face treaba, un preşedinte care nu-i mai reprezintă pe români în raport cu instituţiile statului.
Au fost şi motive tăcute de scandal. În 2006, am hotărât să se stopeze orice proces de privatizare care viza infrastructura de transport energetic şi resursele energetice - Transgaz, Romgaz, Oil Terminal şi Conpet – plus Poşta. Atunci am spus în CSAT: „Măi, oameni buni, hai să tragem puţin aer în piept şi să vedem ce se întâmplă după ce am privatizat Petrom, după ce am privatizat distribuţia de energie electrică“. Asta în condiţiile în care nu am fost niciodată un adversar al privatizării. Dar nici nu pot fi un suporter al privatizării totale şi să văd pe urmă ce se întâmplă. În momentul de faţă, pe fondul crizei, cred că a fost o decizie corectă ca, în 2006, să stopăm privatizările în energie. Nu aveam de unde să ştiu că va fi o criză, dar viaţa demonstrează că, în situaţii de criză, statul trebuie să aibă nişte pârghii minimale.
RODICA CULCER
Şi după 6 decembrie, dacă dumneavoastră câştigaţi, parlamentul e acelaşi şi oamenii cu care aveţi acum o problemă sunt tot acolo. Cum treceţi dincolo de gardul acestei politici?
TRAIAN BĂSESCU
După părerea mea, avem o singură variantă. Trebuie să fii consecvent în o parte din principii măcar, pentru că pe unele, în exerciţiul puterii, eşti obligat să le abandonezi. Important este să le abandonezi transparent. Cred că suntem la momentul de cumpănă: în ce parte o ia România? Sigur că putem să nu mai opunem rezistenţă, să lăsăm ca lucrurile să se ducă normal înainte, aşa cum vrea majoritatea de la Grivco, spre exemplu. Sau să fim hotărâţi, chiar dacă nu suntem majoritari, să încercăm să impunem nişte principii. Sunt două soluţii în faţa cărora ne aflăm şi ce vreau să înţelegeţi foarte bine e că eu nu mă prezint în faţa dumneavoastră ca politicianul aflat pe cal alb. Am făcut şi eu greşeli, erori de apreciere şi afirmaţii greşite, de genul promulgării legii legate de salarizarea dascălilor, de genul „demisionez în 5 minute“. Dar niciodată nu am făcut vreun compromis netransparent cu oameni politici, în interesele unuia sau altuia. Dacă am făcut un compromis, l-am făcut public, şi la instalarea guvernului din decembrie 2004, şi la instalarea actualului guvern. Nu există om de afaceri sau politician care să poată spune că am făcut compromis cu el. Nu există un lucru murdar pentru care să fi făcut un compromis în acest mandat, pentru că am considerat că rolul meu esenţial este să rămân loial alegătorilor. Poate nu credeţi aceste afirmaţii, după cinci ani de construcţie a unei imagini care nu are nimic comun cu acţiunea mea. Dar asta e. Nu există nici om de afaceri, nici om politic care să poată spune: „D-le Băsescu, nu te-ai înţeles cu mine să mă scapi de un dosar?“. Sau un procuror care să spună: „D-le Băsescu, nu te-ai înţeles cu mine să-i facem dosar d-lui Adrian Năstase?“. Nu există aşa ceva. Dacă în timpul d-lui Iliescu şi al d-lui Adrian Năstase ceea ce vedeţi acum public era pe dedesubt, acum e la suprafaţă, fie că vă place sau nu.
RODICA CULCER
Cum depăşiţi totuşi această opoziţie cu clasa politică, care, în majoritatea ei, vă este ostilă?
TRAIAN BĂSESCU
În primul rând, clasa politică nu îmi este ostilă mie. Eu mă pot împăca în această noapte cu ea, dacă îi dau ce vrea. Dar asta înseamnă să fac această înţelegere împotriva intereselor românilor. Şi nu pot s-o fac. Vreţi să mă înţeleg cu Hrebenciuc şi cu Vanghelie? Cereţi-mi asta şi nu mai candidez! Actuala majoritate nu mi se opune mie, ci reformelor iniţiale. Se opune simplificării parlamentului, la fel cum s-a opus la votul uninominal, se opune eliminării privilegiilor. Toate acele categorii cu pensii speciale şi cu salarii speciale să ştiţi că nu sunt votanţii mei. Sigur, furia e mare. Au intrat într-un joc urât al dărâmării unui guvern în mod gratuit, pentru că sperau să-l şi înlocuiască şi, chiar dacă emite preşedintele decret pentru organizarea referendumului pe 22 noiembrie, să aibă un guvern care să spună: „Ne pare rău d-le preşedinte, referendumul nu se poate organiza, din motive tehnice“. Deci, mie îmi e uşor să mă împac. Dar nu-mi cereţi acest lucru, că nu o fac. Cu o majoritate antireformistă nu poate exista împăcare.
Suntem la al treilea mare obiectiv pe care, de data asta, clasa politică nu-l vrea. Clasa politică a fost loială celor două mari obiective: NATO şi UE. Al treilea obiectiv, pe care nu-l acceptă, este modernizarea statului român, în care să nu mai existe categorii favorizate, în care legea să acţioneze egal pentru toţi, în care să nu se facă mereu concesii corpului profesoral, sacrificând calitatea educaţiei numai de dragul voturilor. Sunt multe lucruri pe care trebuie să le facem, iar asta mă motivează să mai candidez o dată. Şi dacă nu se găsea un partid care să mă susţină, tot mai candidam o dată. Pentru că nu aş fi vrut ca, după ce mi-am terminat mandatul, să se spună ca despre alţii: „A fost un laş. Nu a avut curajul să se expună votului românilor“. Ei, iată, am venit. Dacă mă votează românii, foarte bine, voi continua. Dacă nu mă votează, voi pleca, dar numai pentru că ei au decis aşa, şi nu pentru că eu am cedat nervos sau m-am săturat de luptă.
Sunt convins că, după alegerile prezidenţiale, preşedintele va reuşi să polarizeze o majoritate. Cheia este în mâna cui pui funcţia de prim-ministru. Pentru că majoritatea se găseşte după alegeri.
ANDREI CORNEA (GDS)
D-le preşedinte, anul trecut, după alegerile parlamentare, ne-aţi silit pe mulţi dintre noi să înghiţim o pilulă destul de amară, şi anume guvernarea cu PSD. Am înţeles că nu prea erau multe opţiuni, deşi au fost şi alte opinii. S-a format guvernul Boc, în forma iniţială, care s-a pus pe treabă. A făcut destul de multe lucruri, mult mai multe decât s-a spus. La un moment dat însă, „s-a rupt căruţa“, după cum se ştie. Nu credeţi că aţi greşit, odată ce aţi format acest guvern, lăsându-l să se destrame prea uşor? Nu credeţi că merita să-l păstraţi pe d-l Nica cu toate riscurile, făcând toate compromisurile cu putinţă? Acum nu mai aveaţi povestea cu Johannis, nu aveaţi nici coaliţia asta ad-hoc, aţi fi fost într-o situaţie mai bună.
TRAIAN BĂSESCU
D-le Cornea, decizia primului ministru a fost extrem de severă şi de nenegociat. Cu toată descrierea şi imaginea pe care o are Emil Boc, decizia lui a fost de nenegociat şi nu vreau să dezvolt mai mult subiectul decât prin a vă spune că, dincolo de afirmaţiile absolut hazardate - fraudarea alegerilor cu autobuzele -, care în orice democraţie duceau la demiterea unui ministru de Interne, dedesubt erau lucruri de netolerat, pe care le ştia şi primul ministru, pe care le ştiam şi eu. Deci niciun prim-ministru nu ar fi tolerat ce ştia că se întâmplă în spatele d-lui ministru Nica. Repet: nu vreau să dezvolt, este o treabă a instituţiilor statului. Nu vreau să arunc o anatemă nejustificată: ministrului Nica nu i se reproşează implicarea în ceva ilegal, ci neimplicarea în a stopa ceva ilegal, despre care ştia. Pe de altă parte, dacă aţi observat, nu am reacţionat foarte repede, pentru că îmi dădeam seama că se creează condiţiile pentru ca PSD să acţioneze în direcţia în care vroia. Mircea Geoană avea nevoie de o polarizare foarte puternică pentru a avea şansa să intre în turul doi. Altfel nu intra el, ci Crin Antonescu. Aveam posibilitatea să tergiversez lucrurile, dar nu să le îngrop, fără voinţa premierului. Însă, în acelaşi timp, când preşedintele refuză unui premier revocarea imediată a unui ministru, asta înseamnă demisia primului ministru. Imaginaţi-vă cum arăta primul ministru cu un refuz al preşedintelui. Eu am considerat corectă acţiunea primului ministru. Niciun prim-ministru nu ar fi tolerat un ministru care nu se implica în ceea ce ştia că se întâmplă la el în minister.
M-aţi întrebat şi despre nefericita alianţă a PD-L cu PSD. Nu o regret, pentru că nu aveam altă posibilitate. Primisem o lecţie extrem de dură. Noi am avut un protocol al Alianţei D.A. în care se spunea că PNL dă candidatul la prezidenţiale şi PD dă candidatul pentru funcţia de prim-ministru. Nu din cauza PD nu s-a finalizat candidatura PNL la funcţia de preşedinte. Eu am fost un înlocuitor care nu a provocat modificarea protocolului. Puteam foarte bine să spun: „Îmi pare rău, dar aici scrie că PD dă premier. Eu am venit şi am câştigat, dar asta e altceva, pentru că nu v-aţi putut duce mandatul până la capăt în interiorul Alianţei. Eu desemnez prim-ministru de la PD“. Nu am făcut-o, din fair-play. Mi s-a răspuns cu o alianţă cu PSD după doi ani, cu o participare totală la suspendarea preşedintelui şi aşa mai departe. Aşa e viaţa. Când am făcut alianţa cu PSD, nu am discutat nicio clipă cu Ion Iliescu, cu Vanghelie, cu Hrebenciuc. Toată această alianţă s-a constituit cu Mircea Geoană, cu Ilie Sârbu, cu Miron Mitrea, deoarece se părea că ei domină PSD, şi nu Iliescu, Hrebenciuc şi Vanghelie. S-a ajuns la situaţia în care aceştia din urmă au recuperat influenţa în partid şi l-au luat pe Geoană în custodie.
HORIA-ROMAN PATAPIEVICI (GDS)
D-le preşedinte, constatarea de la care plec este o insatisfacţie totală în societatea românească: corpul politic şi societatea însăşi sunt opace pentru cetăţeanul de rând. Poate că ele sunt transparente pentru cel care se află în vârful ierarhiei politice, dar pentru noi nu. Iau ca exemplu o afirmaţie de-a dvs., conform căreia d-l Nica nu a comis, ci a tolerat ilegalităţi. Şi aici, pentru noi, începe opacitatea. Pentru că îl auzim pe d-l Vanghelie spunând că, dacă lui îi apar dosare, poate şi el să facă dosare. Este ceva care pe cetăţeanul român, pe drept, îl înspăimântă. Dacă este vorba de ilegalităţi tolerate, măsura adecvată din punctul de vedere al transparenţei societăţii este doar ruperea alianţei? Mă aştept la reacţii mai semnificative. Cum ar fi pentru un paznic să tolereze infracţiunea de a sări gardul în unitatea pe care o păzeşte? El trebuie să plătească. Mă întreb: preţul este doar politic?
TRAIAN BĂSESCU
Nu, în mod categoric este unul legal. Dar investigaţia este în fază iniţială.
Aţi văzut aşa-zisa stenogramă care a apărut în ziarul Gardianul zilele trecute, odată cu începerea campaniei, cu discuţia între generalul Degeratu şi Omar Hayssam. Nu am nicio certitudine că a fost o discuţie redată integral, dar generalul Degeratu nu a fost informat, când s-a dus la Parchet, că este înregistrat. Deci înregistrarea este ilegală în primă fază. Asupra conţinutului, generalul Degeratu nu confirmă foarte multe din afirmaţiile de acolo. Data la care s-a făcut este corectă. Într-adevăr, la acea dată a avut loc discuţia. A fost o solicitare a unui anchetat în stare de arest de a informa asupra unor elemente de siguranţă naţională. Dosarul legat de răpirea celor trei ziarişti era de siguranţă naţională. Discuţia a avut loc în biroul unui procuror, care a ieşit din încăpere, pentru că era o solicitare de a se adresa preşedintelui României, pe care am refuzat-o, dar, fiind afirmaţia că e o chestiune de siguranţă naţională, i-am cerut unuia dintre consilierii pe siguranţă naţională să aibă această întâlnire. Cu atât mai mult cu cât Omar Hayssam era suspectat de mult mai mult şi se ştia că fusese în anturajul PSD şi al d-lui preşedinte Iliescu.
Trebuia să fie o discuţie secretă, pentru că arestatul vorbea despre siguranţă naţională şi dorea să se adreseze şefului statului. Nu avea voie nimeni să o înregistreze. S-a făcut verificarea. Nu există niciun mandat de ascultare a acestei discuţii, care a fost anunţată dinainte la Parchet. Acum vrem să vedem cum este posibil să fie înregistrat ilegal un consilier de siguranţă naţională al preşedintelui României.
Vă mai pot spune ceva. Deocamdată nu există proba implicării ministrului Nica, dar s-a constatat că redări ale unei ascultări făcute de unitatea de informaţii a Ministerului de Interne au fost multiplicate şi distribuite. Or, în situaţia asta, răspunsul meu nu poate fi decât: vom vedea. Pentru că s-a declanşat un mecanism de cercetare-verificare ca să vedem cum a fost posibil să se întâmple aşa ceva într-o unitate de informaţii a statului român democratic.
H.-R. PATAPIEVICI
A doua întrebare pe care doream să v-o pun are drept cadru câteva dintre punctele care vi s-au reproşat: că sunteţi un dictator, un om autoritar, că folosiţi instituţiile statului după plac şi că toată alianţa împotriva dumneavoastră este, de fapt, o alianţă în favoarea statului de drept pentru a pune capăt unei preşedinţii care metaforic era exprimată ca fiind a unui „preşedinte jucător“, de fapt fiind a unui preşedinte arbitrar, dictatorial. Or, vreau să vă întreb: care sunt puterile unui preşedinte? Avem pe piaţa publică viziunea de „preşedinte jucător“ şi aceea de „preşedinte notar“, pentru că ar fi trebuit să atestaţi notarial numirea unui prim-ministru în persoana d-lui Johannis. Ce puteţi face?
TRAIAN BĂSESCU
Este bine ca preşedintele să aibă puterile limitate constituţional. Acum, la fel ca ideea cu afacerile lui Băsescu, şi asta cu dictatura lui Băsescu face parte din schemele securistice care s-au utilizat pentru discreditarea preşedintelui. Dacă tot nu a existat un om de afaceri care să poată spune că i-am aranjat eu un contract, că mi-a dat mie un comision, dacă tot nu a existat un act de dictatură reală al preşedintelui României, atunci să i le fabricăm cu televiziunile. Nu poate proba nimeni că am comis acte de dictatură – a nu se confunda refuzul meu de a mă plia pe interesele grupului Grivco, spre exemplu. Asta nu înseamnă dictatură, ci înseamnă verticalitate şi că rămân credincios până la capăt celor care m-au ales, şi nu altora.
COSTEL POPA („Salvaţi Dunărea şi Delta“)
Aţi refuzat un candidat al unei majorităţi, având dreptul să numiţi propriul candidat pentru funcţia de prim-ministru. Aici este tot timpul întrebarea la limită dacă e în spiritul sau dacă e în litera Constituţiei. Există pericolul ca, după 6 decembrie, parlamentul să spună că este în litera Constituţiei să suspende preşedintele?
TRAIAN BĂSESCU
Mă aştept la orice acţiune a acestei majorităţi, pentru că e majoritatea de la prima suspendare, din care lipseşte doar România Mare, dar oamenii sunt aceiaşi. Curtea Constituţională a spus foarte clar că nu au fost încălcări ale Constituţiei din partea mea. Dacă vă aduceţi aminte, unul dintre lucrurile care mi se reproşau atunci a fost că am numit abuziv primul ministru, că nu
l-am numit de la majoritatea PSD+PC. Ei, la asta, Curtea Constituţională a răspuns clar că preşedintele are prerogativa să numească primul ministru. Nu cred că poate reveni Curtea Constituţională, dar pot reveni politicienii. Deci nu exclud această posibilitate, dar asta nu mă poate face să abdic. Gândiţi-vă ce precedent periculos s-ar crea dacă un preşedinte presat foarte puternic de o majoritate, de o criză economică şi de o întreagă canonadă desfăşurată de mass-media, ar ceda din atribuţiile lui constituţionale. Ar fi un preşedinte demn de dispreţ. Ar semăna cu o abicare. Or, eu nu sunt pregătit şi dispus să îmi încarc conştiinţa cu o abdicare în faţa unor forţe politice foarte puternice. Sunt hotărât ca şi la a doua nominalizare să respect Constituţia pentru că, dacă preşedintele nu ar avea dreptul să numească un prim-ministru decât dacă înainte de numire este formată o majoritate, nu ar mai exista prevederea că ar putea să şi cadă guvernul în parlament. Asta este confirmarea că desemnarea primului ministru reprezintă, în primul rând, după consultări, o decizie a preşedintelui. În Constituţie se merge mai departe şi se spune că preşedintele face două desemnări, dar dacă parlamentul o refuză şi pe a doua, după 60 de zile de la prima cădere, preşedintele poate dizolva parlamentul. Constituţia stabileşte echilibrul de putere între doi aleşi. Nici parlamentul nu se poate urca pe preşedinte, nici preşedintele pe parlament. Dar, până la urmă, tot preşedintele îl dizolvă, cum, la rându-i, şi parlamentul poate să-l suspende pe preşedinte, dar nu să-l revoce.
ALEXANDRU LĂZESCU (GDS)
Sunteţi la sfârşit de mandat. Cred că mulţi dintre suporterii dumneavoastră sunt de acord cu strategia pe care aţi urmărit-o. E de discutat dacă mijloacele pe care le-aţi utilizat au fost printre cele mai bune. Credeţi că trebuia să faceţi anumite compromisuri tactice, nu neapărat dintre cele fundamentale? Pentru că e foarte greu să mişti un sistem fără să asiguri un punct de rezistenţă.
TRAIAN BĂSESCU
Adică trebuie să mă flexibilizez puţin fără să-mi compromit principiile. Vorbesc de flexibilizare, şi nu de compromis. Dacă va spune cineva să vorbesc la Parchet să facă ceva cu dosarele, nu o voi face niciodată; la fel, niciodată nu voi cere să se dea bani primarilor unui partid ca să treacă o lege. Ca să iau un aliat după prezidenţiale, dacă al doilea guvern îl voi desemna după alegeri, va trebui să fac nişte concesii în program, pe care acum le-am refuzat. La programul făcut între PD-L şi PSD, am cerut ferm PD-L ca nu cumva să renunţe la cota unică, la TVA. Deci au fost lucruri, care, probabil, în alte condiţii, ar trebui discutate pe program.
ALEXANDRU LĂZESCU
Dincolo de disputa legată de reforma sistemului, văd că România se feudalizează pe zi ce trece. Avem feudele locale, grupuri de interese transpartinice, extrem de bine închegate, şi va fi o luptă tare pentru oricine va încerca să se lege de ele. Partidele sunt cele care populează instituţiile. Mă aştept ca, la un moment dat, într-un mod decent şi civilizat, principalele partide româneşti să ajungă la o formulă de a gestiona numirile în instituţii.
TRAIAN BĂSESCU
Prima condiţie după ce se aşază un guvern cu putere de a lua decizii, dincolo de obligaţiile faţă de acordul cu FMI şi UE, va fi o lege în care să se precizeze clar care sunt funcţiile politice, care se schimbă odată cu schimbarea guvernării. Altfel, tot timpul ucidem corpul funcţionarilor publici.
Feudalizarea face parte tot din propria noastră educaţie, d-le Lăzescu. Dacă un oraş întreg vede că are un primar care face ce vrea, care nu are lege, şi-l mai alege o dată, eu sau guvernul ce să-i facem? Cred că este şi o chestiune de evoluţie a electoratului. Şi aici, mass-media au o importanţă covârşitoare. Dacă toate trăsnăile pe care le face un primar sunt lăudate şi prezentate drept realizările unei noi generaţii de politicieni care au tipul acesta de comportament, sigur că se greşeşte. Mass-media private nu mai pot fi utilizate la nesfârşit ca un instrument de luptă cu ţinte stabilite de patron. Nu dau lecţii, dar sunt convins că însăşi libertatea de care se bucură mass-media în momentul de faţă este exact catalizatorul care le va face mult mai responsabile în perioda următoare. Pentru că acum vor avea o probă fundamentală: după trei ani – o iau de la referendum încoace – în care preşedintele a fost o ţintă, vor constata că preşedintele câştigă din nou. Îşi vor da seama că, totuşi, este o limită, în ceea ce pot face mass-media în raport cu un om politic.
RADU FILIPESCU (GDS)
Andrei Cornea şi Horia Patapievici au ridicat câteva probleme legate de ruperea parteneriatului PSD-PD-L în apropierea campaniei electorale. E regula luptei electorale ca cei care candidează să se atace direct. Şi până atunci, a fost un echilibru foarte greu ţinut şi oricum, în această ultimă lună, s-ar fi găsit un motiv ca acel parteneriat să se rupă. Motivul principal este această decuplare a alegerilor parlamentare de prezidenţiale. A fost un proiect pe care multă lume l-a acceptat şi susţinut, dar avem acum prima oară experienţa acestei decizii de decuplare. După părerea mea, ea nu funcţionează. Avem dovada că alegerile prezidenţiale au dus la o criză a guvernului. Alegerile anterioare au fost făcute cu implicarea puternică a celor care candidează la preşedinţie, deci, cred că am ajuns la o situaţie în care practic am dublat alegerile, în loc să simplificăm şi să lungim nişte termene.
TRAIAN BĂSESCU
Absolut de acord cu dvs. Suntem într-un fals total. De fapt, alegerile prezidenţiale le duc tot partidele - candidatul la preşedinţie nu poate s-o ia ca năucul prin ţară cu traista-n băţ şi să ceară voturi, ci se pune în funcţiune maşinăria gigantică a partidelor. Se credea că, dacă vor fi prezidenţialele separate de parlamentare, partidele vor sta cuminţi şi-şi vor vedea de guvernare? Nu, pentru că însăşi Constituţia ne duce la situaţia în care preşedintele desemnează premierul şi atunci partidele se angajează cu toată forţa lor în susţinerea candidatului. Deci, e o experienţă proastă. La revizuirea Constituţiei aducem mandatele parlamentului şi preşedintelui ori la 5 ani, ori la 4 ani. Eu renunţ la 2 ani de mandat, dacă se va ajunge la revizuirea Constituţiei până atunci. Cel mai corect este să ieşim din două demagogii. Una este aceea că, după ce un om ajunge preşedinte, nu-şi mai cunoaşte partidul din care a plecat. Sigur că preşedintele va face efortul să fie echilibrat, pentru că e preşedintele tuturor românilor, dar în niciun caz nu poţi să-i ceri să uite de partidul care l-a susţinut, în care are prieteni. Să-i ceri neutralitate, de acord, dar să-i ceri să-şi uite partidul şi să fie un nou născut ajuns preşedinte, nici el nu ştie cum, nu se poate. A doua demagogie: să credem că preşedintele este un om neutru politic. Niciun preşedinte al României de după revoluţie nu a fost neutru politic. Asta e realitatea omenească.
Este clar că trebuie suprapuse legislativele cu prezidenţialele, pentru că doar am pus încă un rând în calendarul alegerilor, încărcat în plus şi cu europarlamentarele. Modalitatea nu cred că o putem stabili aici, pentru că implică o revizuire rapidă de Constituţie. Noua Constituţie trebuie adoptată până expiră mandatul parlamentului actual, în interval de 3 ani.
RADU FILIPESCU
Mai am un comentariu legat de un candidat care e propus de Grivco. Se poate întâmpla ca acel candidat să nu aibă nicio vină şi să fie un candidat valoros, chiar dacă e propus acolo. La fel, un candidat propus la GDS poate să nu fie valoros. Cred că argumentul legat de locul de unde este propus nu e suficient.
TRAIAN BĂSESCU
Eu nu am contestat candidatul nicio clipă, ci am contestat pe cine reprezintă candidatul. Când cei care au decis sunt Voiculescu, Iliescu, Hrebenciuc, Geoană, chiar dacă pe acolo a fost şi Crin Antonescu, nu mă puteţi convinge că e o propunere credibilă. Aceşti oameni au propus un candidat pe care îl pot manipula. Când accepţi să fii desemnat de astfel de oameni, îmi e foarte greu să cred că nu accepţi compromisuri.
GABRIEL LIICEANU (GDS)
Drama în care ne aflăm este că plătim preţul de a nu fi vrut niciodată să ne discutăm propriul trecut şi să tragem consecinţe pentru prezent. Urmarea acestui fapt este că am obţinut, după aproape 20 de ani, o clasă politică total decuplată de viaţa societăţii româneşti. Senzaţia mea de cetăţean obosit şi învins este că nu sunt reprezentat de o clasă politică, că nu am încredere în clipa de faţă în niciun om politic şi că această clasă politică a reuşit să-şi impună o logică a ei în care-şi joacă jocurile, luând ca spectator al acestui turnir infinit o societate română dezabuzată şi care este profund neinteresată de jocurile politice. Urmarea este că o din ce în ce mai mică parte din electoratul României votează, restul este apatic. Această apatie ar fi cea care ar trebui să vă dea de gândit dvs. şi oricărui candidat la preşedinţia României. Dvs. trebuie să vă dea şi mai mult de gândit, pentru că aţi venit cu un proiect generos în 2004, şi acest proiect, pentru că a nimerit pe scena politică aşa cum am descris-o, a căzut într-o mlaştină. Şi dvs. aţi intrat, vrând-nevrând, pe acest teren mlăştinos, pentru că asta era scena pe care trebuia să jucaţi. Urmarea este că un cetăţean ca mine - şi ca mine sunt milioane printre cei care nu votează (eu nu sunt printre ei, voi vota oricând) - se simte neguvernat. N-am să uit niciodată momentul de după ianuarie 2007, când noi tremuram de emoţie că am intrat în UE şi clasa politică ne-a întors spatele şi a început să-şi facă distribuţiile de roluri şi să-şi joace algoritmele cu care ne-a înnebunit de-a lungul anilor. Un cetăţean se raportează la oamenii politici ca la slujitorii lui. Singurul om în care m-am recunoscut slujit nu era om politic, era ministrul Justiţiei, d-na Monica Macovei. România este neguvernată de aceşti politicieni care fac figuraţie de 20 de ani şi fac ceea ce dvs. aţi menţionat – şi cu proiectul ăsta aţi venit, să nu-i mai lăsaţi să facă asta, dar n-aţi făcut-o. Asta duce la o distrugere a societăţii româneşti pe termene enorm de lungi. Faptul că există o industrie a diplomelor în România înseamnă că substanţa spirituală a ţării şi calificarea mentală a românilor este periclitată pentru zeci de ani de-acum înainte. Faptul că există un patrimoniu cultural formidabil care este pe cale de dispariţie este urmarea incapacităţii de a guverna a clasei politice. Asta e realitatea de la care ar trebui să pornim. Altminteri, putem să stăm o seară întreagă să discutăm despre mici jocuri între dvs., Geoană, Antonescu, Nica ş.a.m.d. Nu mai suntem în punctul ăla. Dacă vrem să discutăm cu răspundere, ne dăm seama că intrăm într-un scenariu care şi-a pierdut nervul. Veţi simţi la alegeri drama pe care am încercat s-o descriu. Din păcate, eu vă consider pe dvs. victima acestei situaţii, pentru că sunteţi singurul om politic care am sperat că a venit cu un program politic care scotea România din acest şanţ în care se învârte roata politicului de ani şi ani. Însă, aşa cum spuneam, senzaţia mea este că cine intră pe scena politică va fi absorbit de mlaştina acestui joc cu spatele la popor. Ce veţi face în raport cu această situaţie, dacă credeţi că am descris-o corect?
TRAIAN BĂSESCU
Eu nu cred. D-le Liiceanu, mandatul meu nu a fost o reuşită din toate punctele de vedere. Dar aţi fi nedrept dacă aţi considera că nimic nu s-a întâmplat. Am intrat în UE, este un lucru formidabil care s-a întâmplat. Uşor-uşor, începem să lucrăm pe valori. Chiar programul meu este bazat pe nişte valori.
Vorbiţi despre educaţie. Cu tot respectul, trebuie să vă spun că reacţia faţă de „Spiru Haret“ am considerat-o incorectă, pentru că era o ţintă falsă. Tot sistemul de educaţie românesc este într-o situaţie apropiată de cea de la „Spiru Haret“, şi cu masteratele, şi cu doctoratele, şi cu diplomele. Cele mai mari probleme, în afară de „Spiru Haret“, au fost descoperite în învăţământul de stat. Vă aduc aminte: învăţământul de stat de la Oradea – fraudă; învăţământul de medicină de la Iaşi – fraudă; învăţământul de stat superior de la Tg. Jiu - fraudă, deja cu dosar penal. Din punctul meu de vedere, am făcut ce puteam să fac ca preşedinte. Am fost cel care a mobilizat oameni care nu s-au resemnat şi au avut curajul să înfrunte interesele a 322.000 de dascăli, câţi avem în România, să pună un diagnostic şi să dea soluţii pentru sistemul de educaţie românesc, în care, printre altele, să nu mai poată orice universitate să organizeze masterate şi doar câteva să organizeze doctorate, dacă sunt acreditate. Deci, ca preşedinte, am făcut ce trebuia să fac.
Îmi vorbiţi despre patrimoniu. Ca preşedinte, pentru că am realizat că avem o problemă cu patrimoniul, am alcătuit o comisie cu mari specialişti pe probleme de patrimoniu, care a realizat un raport cu ceva efecte: s-a emis o Ordonanţă de Urgenţă pentru protejarea patrimoniului şi o nouă Lege a patrimoniului este în pregătire.
GABRIEL LIICEANU
Am spus că suntem prizonierii unei clase politice care nu ne slujeşte.
TRAIAN BĂSESCU
Alegeţi-o cum trebuie. Dacă ar fi dictatură, aş numi-o pe placul dvs. Deci, cum o alegem, aşa o avem. D-le Liiceanu, sunt de acord că suntem într-o mlaştină, dar omul politic căruia îi e frică să nu se ude la picioare nu se apucă de politică. Omul politic intră şi în mlaştină. Într-o ţară ca a noastră, care încă mai are reminiscenţele comunismului, dacă trebuie să intri în mlaştină până la gură, intri, dar trebuie să vezi capătul. Deci nu m-aş feri de mlaştină – de ea te speli, nu intră în sânge, rămâne pe piele.
MONICA MACOVEI (fost ministru al Justiţiei)
Deoarece mă simt responsabilă, aş dori să fac o precizare legată de condamnaţii în lupta anticorupţie, care a fost unul dintre obiectivele preşedintele Băsescu în campania din 2004. Ceea ce s-a întâmplat de la 1 ianuarie 2005 a fost o totală independenţă a justiţiei. Din partea preşedintelui sau a mea, n-a mai sunat telefonul nici la procurori, nici la judecători. Dacă alţi politicieni au sunat, au făcut-o pe propria răspundere şi cred că şi de această dată trebuie să ne gândim la magistraţi ca la nişte oameni responsabili. Ce am văzut că s-a întâmplat în 5 ani cu această totală libertate? S-au făcut dosare cu politicieni - pentru că ele sunt cele mai sensibile, aici sună telefonul, nu la dosare simple -, au ajuns în instanţa de judecată şi de câţiva ani nu se judecă. Haideţi să vedem cine este vinovatul şi ce trebuie să schimbăm. După 5 ani de totală libertate, lipsă de răspundere şi autoguvernare, n-am ajuns unde trebuia, pentru că nu se judecă. Deci, dacă tot ne înhămăm, să avem o majoritate care să schimbe Constituţia, poate ne gândim să schimbăm şi prevederile cu privire la magistraţi, la modul de alegere, modul de răspundere, la autoguvernare.
SORIN ALEXANDRESCU (GDS)
Sunteţi în faţa a două sau trei majorităţi ostile: majoritatea politică, majoritatea mass-media şi indiferenţa unei mari părţi a populaţiei. Trebuie să vă adresaţi unei părţi din populaţie împotriva tuturor iraţionalităţilor care se debitează despre dvs. - lucruri absurde, nu numai obraznice - şi împotriva unei indiferenţe a oamenilor, care nu ştiu ce să mai creadă. Aveţi de luptat în primul rând cu un electorat care este derutat. Nu credeţi că ar trebui să introduceţi în programul dvs., în ultimul moment, nişte elemente mai concrete, chiar mai populiste, chiar dacă nu vă plac momentan, care să se adreseze în mod special acestei categorii de populaţie?
TRAIAN BĂSESCU
Nu am decât o soluţie: mersul în teritoriu, accesul la televiziunile locale şi discuţiile în săli cât mai pline cu oameni - lucruri pe care le fac. Îmi dau seama de riscuri şi-mi dau seama de una dintre marile greşeli ale mandatului: tot timpul ideea la Cotroceni a fost că preşedintele nu poate să răspundă oricărui atac – şi nici când se spune că fratele său a dat armament la Al Qaeda, protejat chiar de preşedinte; nici când se spune că a luat teren şi a construit blocuri; nici când se spune că fiica lui şi-a luat casă; nici când se spune că a stricat relaţiile cu toată lumea, că e izolat; nici când se spune că e beţiv etc. Acum îmi dau seama cât de greşită a fost această teorie conform căreia preşedintele nu trebuie să răspundă atacurilor. Oricum, despre mine s-a vorbit în fiecare seară şi, dacă întrebi un român, spune că preşedintele e în fiecare seară la televizor. Ceea ce nu e adevărat. În timpul mandatului am avut, în medie, două ieşiri televizate pe lună, dar senzaţia este că preşedintele a fost tot timpul la televizor, pentru că am fost adus în discuţie. Am vrut să evit o prezenţă continuă a preşedintelui pe televiziuni, dar tot am fost prezent şi am rămas şi cu un electorat care spune: „S-a schimbat Băsescu după ce a ajuns preşedinte, nu mai e un om cinstit, ne-a trădat, s-a înţeles cu grupurile de interese...“.
Ştiu că am această problemă, dar numai explicând o pot rezolva.
ANDREEA PORA (revista 22)
Cred că oamenii ar avea trei motive să nu vă voteze: criza economică şi proasta gestiune a ei în această perioadă, eticheta de „scandalagiu“, despre care aţi vorbit deja, şi eşecul unor reforme la care electoratul dvs. este sensibil. Nu ştiu cum veţi face să fiţi ales, în pofida acestor trei motive destul de întemeiate pentru diversele electorate. Dar, presupunând că veţi fi ales, toate aceste motive despre care vorbeam vor continua să existe. Cum veţi putea face reformele pe care le doriţi, având un parlament ostil? Pentru că, aşa cum s-a dovedit în aceşti ani, izolarea pe scena politică a condus la un cvasieşec.
TRAIAN BĂSESCU
Când ai o majoritate ostilă, singura soluţie sunt asumările repetate de răspundere ale guvernului. Asta a fost tactica utilizată. Altfel n-ar fi trecut niciodată Codul Penal şi Codul Comercial într-o formă rezonabilă. Aduceţi-vă aminte ce Cod Penal mi-a trimis parlamentul anul trecut, când l-am trimis înapoi. La fel Legea educaţiei, Legea pentru desfiinţarea agenţiilor, Legea pensiilor.
ANDREEA PORA
Să înţelegem că veţi avea un mandat de 5 ani în care asumarea răspunderii va fi practica? Pentru că populaţia înţelege aceste lucruri şi poate tocmai de aceea este neliniştită de „zbuciumul“ care va urma.
TRAIAN BĂSESCU
Asta e majoritatea. Ori atrag o parte dintre ei la guvernare...
ANDREEA PORA
Care parte?
TRAIAN BĂSESCU
Partea cea mai bună a părţii rele. Eu ştiu un singur lucru: dacă nu înainte de alegerile prezidenţiale, în orice caz imediat după trebuie să avem un nou guvern. Dacă voi fi eu preşedinte, vă asigur că voi face ceea ce trebuie, în urma tuturor experienţelor. //
A consemnat RĂZVAN BRĂILEANU
