Oraşele în pericol

Miercuri, 1 aprilie, Grupul pentru Dialog Social şi Ordinul Arhitecţilor din România au organizat dezbaterea cu tema Oraşele în pericol, moderată de Mircea Toma. Discuţiile s-au axat pe Ordonanţa de Urgenţă nr. 114/2007, prin care este interzisă schimbarea destinaţiei spaţiilor verzi, şi pe Ordonanţa de Guvern nr. 27/2008, care priveşte amenajarea teritoriului şi urbanismul. La dezbatere au participat parlamentari, reprezentanţi ai autorităţilor locale, membri ai asociaţiilor civice şi jurnalişti. Publicăm în continuare fragmente din discuţiile pe marginea Ordonanţei 114.

Mircea Toma (director, Agenţia de Monitorizare a Presei – Active Watch): Având în vedere că este probabil una dintre ultimele întâlniri înainte ca parlamentarii să se pronunţe prin voturi finale la nivelul comisiilor, nu cred că e timp pentru evaluări generale, după cum nu cred că este timp nici pentru desfăşurarea cazuisticii. Propun să discutăm aplicat pe soluţiile juridice care sunt acum formulate.

Liana Buzea (preşedinte, Asociaţia EcoAssist): Sunt fondatorul campaniei Salvaţi Spaţiile Verzi, începută din 2008. Singurul lucru constant din 2008 şi până acum a fost că Ordonanţa 114 s-a tot amânat şi nu s-a votat, rămânând în comisia pentru administraţie publică. Acum, Ministerul Mediului, cu actuala conducere, a depus câteva amendamente la această ordonanţă.

Ordonanţa 114 spune că este interzisă schimbarea destinaţiei terenurilor amenajate ca spaţii verzi şi/sau prevăzute în documentaţiile de urbanism, diminuarea acestora sau strămutarea lor, indiferent de regimul juridic. Ministerul Mediului a argumentat că nu înţelege ce înseamnă spaţii verzi şi a propus să fie trecut exact cum este în legea specifică a spaţiilor verzi – parcuri, aliniamente plantate sau scuaruri. Legea 24 se aplică pentru foarte multe spaţii verzi.

În acest moment, amendamentele s-au retras de pe site-ul Camerei Deputaţilor. Nu ştiu cine le-a retras, dar asta înseamnă că nu mai poţi să le vezi. Pentru Legea 24 este un proiect ieşit de la Senat şi intrat în comisie. El presupune includerea mai multor tipuri de spaţii verzi. În acest moment, dacă se introduc în Ordonanţa 114 doar parcuri, aliniamente plantate şi scuaruri, conform Legii 24, nu mai este valabilă. Noi, ca organizaţie care am militat pentru Ordonanţa 114, am spus întotdeauna că această lege este o lege cadru, este o lege principială şi nu se pot introduce câţiva termeni specifici. Din acest motiv, încercăm să milităm împotriva acestor amendamente.

Ordonanţa 114 a fost considerată neconstituţională. Ea este chiar foarte constituţională. În Constituţie este prevăzut şi dreptul de a beneficia de un mediu sănătos. Această ordonanţă a fost considerată restrictivă pentru că interzice complet orice construcţie, orice amenajare pe spaţiile verzi. O variantă echilibrată ar fi continuarea interzicerii construcţiilor pe spaţiile verzi, însă, pe terenurile libere de construcţii, această interdicţie să fie temporară, până la elaborarea unor Planuri Urbanistice Generale, care să prevadă rezerve teritoriale pentru creşterea suprafeţelor de spaţii verzi. Într-adevăr, dezvoltarea urbană nu poate să fie oprită. Însă ea trebuie să fie dezvoltare urbană, şi nu absorbţie de fonduri de investiţii.

Obiecţii aduse Ordonanţei 114

Nicolae Rădulescu-Dobrogea (preşedinte, Fundaţia Eco-Civica): De fapt, ce este în spatele acestui război? Este vorba despre sănătatea oamenilor. Din păcate, foarte mulţi reprezentanţi ai autorităţilor nu fac niciun fel de legătură între gradul de sănătate al oamenilor şi suprafeţele de spaţiu verde şi, respectiv, numărul de robinete de oxigen, adică de arbori. Există în medicina cuantică, care este destul de la modă, un parametru care se numeşte gradul de oxigenare a sângelui.

Există tot acolo un grad de intoxicare a sângelui. Contează foarte mult dacă un om are un sânge oxigenat care ajunge la creier sau dacă are toxine care ajung la creier. Toate lucrurile astea dau, de fapt, gradul de sănătate din zonele respective şi dau, până la urmă, speranţa de viaţă a omului respectiv şi a comunităţii respective.

Se spunea că, sub 26 mp spaţiu verde pe cap de locuitor, sănătatea celor din comunitatea respectivă se prăbuşeşte. Peste 26 mp de spaţiu verde pe cap de locuitor, există o îmbunătăţire a tuturor acestor clasamente în care se regăseşte România şi populaţia Bucureştiului. Nu cu mult timp în urmă, populaţia din Bucureşti trăia cu 4 ani mai puţin decât media pe ţară. Între timp, vă daţi seama fiecare dintre dumneavoastră, dacă daţi cu aspiratorul, ce cantitate de praf obţineţi. Praful face parte dintre noxele despre care vorbeam, care dau până la urmă gradul de intoxicare a tuturor organelor, inclusiv a plămânilor, din cauza reducerii şi distrugerii acestor aspiratori de praf şi generatori de oxigen care sunt spaţiile verzi şi arborii.

Nicuşor Dan (preşedinte, Asociaţia „Salvaţi Bucureştiul“): O să vă prezint principalele obiecţii aduse ordonanţei. Se vorbeşte despre faptul că această ordonanţă blochează dezvoltarea şi construcţiile. O obiecţie la ordonanţă spune că nu se pot betona spaţiile verzi dintre blocuri ca să se facă parcări. Cred că nu este o soluţie să betonăm spaţiile verzi dintre blocuri, pentru că ele vor fi betonate în veci dacă le betonăm astăzi. Soluţia pe termen lung este să facă parcări supraetajate, pentru că cele subterane sunt scumpe. Până atunci maşinile vor sta jumătate în noroi, jumătate iarbă, dar asta este, după mine, soluţia în momentul acesta. O altă obiecţie este că nu se pot trage conducte pe sub spaţiile verzi. Ba se poate: se sapă, se trage o conductă şi se pune spaţiul verde la loc.

Se spune apoi că nu se pot extinde străzi, nu se pot reconfigura şoselele – mi se pare că asta e o treabă importantă şi, după părerea mea, această excepţie trebuie admisă exact în forma asta – nu o extindere de spaţiu de utilitate publică sau altceva care devine prea vag şi lărgeşte prea tare derogarea. După aceea, s-a mai spus că nu se pot face garaje şi WC-uri în curte. Nu mai face nimeni WC-uri în curte. Mai este o propunere cu exproprierea echitabilă pentru proprietarii care au spaţii verzi. Bucureştiul are o serie întreagă de parcuri care au proprietari privaţi: Tineretului, Herăstrău, toate au porţiuni private.

Dacă ele vor fi împrejmuite cu un gard de proprietar, nu aduc niciun beneficiu. Şi atunci, în timp, e normal ca oraşul să le răscumpere sau să le schimbe, dând proprietarului terenuri în altă parte, însă în exterior. Dar nu cred că Legea mediului trebuie să prevadă asta. Trebuie ori o lege specială, ori propunerea să fie discutată în cadrul Legii 24, care e legea specifică pentru spaţiile verzi urbane.

Problema parcurilor

Dan Ghelase (preşedinte, Asociaţia pentru Promovarea Artei şi Culturii Tradiţionale – ARTRAD): Când discutăm despre spaţii verzi, e un subiect care încă nu a fost abordat: lacurile, care sunt tot din acest complex. Sesizez o agresare clară la Lacul Tei, care este secat, şi-a micşorat albia foarte mult. Vilele de jur împrejur urmează să se extindă şi în albia lui. Parcul Circului se pare că intră pe acelaşi făgaş. Apoi, e vorba despre arbori protejaţi, monumente ale naturii, arborii seculari – avem exemplare remarcabile în Bucureşti. Ne scandalizăm doar când vedem cum se prăbuşesc. Nişte copaci foarte vechi de pe malul Herăstrăului au căzut în mare parte.

Trebuie construcţii noi. Bucureştiul trebuie să fie un oraş modern. Nu trebuie să ne opunem construirii modernului cu orice chip. Dar trebuie privit foarte echilibrat între vechi şi nou. Am citit recent că, în decurs de circa 70 de ani, în Bucureşti s-au succedat vreo trei rânduri de case pe acelaşi amplasament de pe Calea Victoriei. E o boală veche la noi.

Alexandra Chiliman-Juvara (Fundaţia Pro Patrimonio): Vreau să ridic problema parcurilor care sunt monumente istorice sau care sunt în jurul unor monumente istorice. În momentul de faţă, acestea sunt ţinta unor persoane care doresc aşa-zisele rentabilizări, încerând să pună mici construcţii în aceste parcuri istorice. Un parc trebuie păstrat aşa cum a fost conceput de autorul lui şi este la fel ca o casă monument, adică nu-l poţi agresa. Susţin ideea că într-un parc nu se poate construi, în special în parcurile care aparţin patrimoniului nostru.

Printre acestea se numără Parcul Palatului Ştirbei, Parcul Palatului Mogoşoaia, Parcul Carol, chiar şi Herăstrăul şi Cişmigiul sunt considerate monumente istorice. De exemplu, la Parcul Mogoşoaia, G.M. Cantacuzino se opunea unei alei care să taie străduţa englezească, spunând că, astfel, parcul va pierde din valoare. Dar astăzi, cum e să construieşti un mic restaurant? E ca şi cum ai pune un restaurant în Sala Oglinzilor de la Versailles.

Gheorghe Pătraşcu (arhitect-şef, Primăria Capitalei): Ordonanţa 114 a fost excesivă de la început. Aici a fost problema, pentru că, altfel, ea ar fi fost de mult aprobată. A avut timp un an şi ceva în timpul guvernării liberale ca să treacă – nu era opoziţie.

Dan Marin (vicepreşedinte, Ordinul Arhitecţilor din Bucureşti): Toate aceste aşa-numite spaţii verzi intră într-o categorie generică, care conţine foarte multe elemente, de la fâşiile pentru protecţia cursurilor de apă până la baze sportive. Toate sunt V-uri cu diferiţi indicatori: V1, V2, V3, V4 şi aşa mai departe. Pentru cea mai mare parte a acestor V-uri există un procent de suprafaţă construibilă. De exemplu, într-un parc, există alei, care sunt considerate construcţii, pentru că mineralizează solul. Deci într-un parc, prin lege, de exemplu, 15% poate fi construit. Ordonanţa nu se referă la faptul că nu se poate construi nimic, ci la faptul că nu pot fi depăşiţi aceşti coeficienţi.

Gh. Pătraşcu: Ideal ar fi fost ca acestă problemă să fie reglementată prin urbanism. La un moment dat s-a interpretat că sunt duşmanul Ordonanţei 114. Nu sunt duşmanul, sunt partizanul unei ordonanţe clare şi eficiente, nu care să interzică în mod absurd.

O ţară verde sau o ţară de betoane?

Andrei Chiliman (primar, Sectorul 1): Trebuie un efort de păstrare a spaţiilor verzi, de salvare a celor existente. E foarte clar că, dacă ordonanţa aceasta este modificată, ele vor fi agresate folosindu-se toate portiţele lăsate de lege. Eu nu am fost de acord cu ordonanţa în forma asta. Propunerea pe care o făcusem guvernului în perioada respectivă era mult mai permisivă şi cred că ar fi rezolvat o serie de probleme. E clar că spaţiul verde trebuie apărat, dar nu poţi opri dezvoltarea unui oraş.

Aici, singurul amendament care ar putea fi primit este cel legat de lucrări de utilitate publică şi cu teren dat în compensare, care să rezolve de fapt menţinerea aceluiaşi spaţiu verde la nivelul acelei unităţi administrativ-teritoriale. Altminteri, vom pierde şi ce avem, într-un ritm foarte rapid. Dorinţa a fost nu de modificare a Legii 24 imediat, ci de „omorâre“ a Ordonanţei 114, în primul rând, şi, pe urmă, după un vid legislativ, să apară o lege care să corecteze ce se mai poate corecta. Iar în acea perioadă de vid legislativ să se rezolve toate „presiunile“ care se fac asupra primarilor care cu foarte multă uşurinţă vor să-şi distrugă şi bruma de spaţii verzi pe care o mai au.

S-au făcut o serie de încălcări ale legii cu restituiri sau chiar împroprietăriri în parcuri. Parcurile, prin Legea 213/1998, sunt în domeniul public. S-a profitat de faptul că anumite unităţi administrativ-teritoriale nu au aprobat domeniul public pe care îl au prin hotărâre de guvern decât foarte târziu. Bucureştiul, dacă nu mă înşel, a făcut-o de maximum un an şi jumătate.

Dar parcurile sunt prevăzute în mod expres în lege ca domeniu public, ca atare, ele nu trebuiau să fie în niciun fel afectate de restituiri sau de împroprietăriri pe diverse hotărâri de guvern anterioare. Eu cred că în parcuri trebuie făcute exproprieri pentru cauze de interes public şi readucerea în domeniul public al statului a întregilor suprafeţe cu care au fost împroprietărite diverse persoane.

Există o lege care a fost scoasă special pentru Parcul Bordei, considerat de unii că nu ar fi parc, cu toate că în toate evidenţele Primăriei Generale era parc dinainte de război. La Parcul Bordei se spune foarte clar că se declară de utilitate publică şi se mandatează Ministerul Mediului să înceapă procedurile în vederea exproprierii celor 4.620 de mp care au mai rămas în proprietatea d-lui Constanda sau cui le-o fi vândut.

Am cerut Ministerului Mediului, atât înainte de alegerile din noiembrie trecut, cât şi acum o lună, să înceapă aceste proceduri în vederea exproprierii. Ioc! Deci avem o problemă foarte mare legată de interese. Prin ministere sunt oameni legaţi de presiunile persoanelor care vor să construiască în parcuri. E necesară o înţelegere mai largă a acestui fenomen de salvare a spaţiilor verzi, pentru care mă bat de peste trei ani de zile, alături de foarte multe ONG-uri. Îi rog pe cei doi parlamentari prezenţi să privească cu foarte multă seriozitate problema, pentru că este vorba despre cum vom trăi noi, dar mai ales cum vor trăi copiii şi nepoţii noştri, într-o ţară verde sau într-o ţară de betoane. Avem şansa să oprim abuzurile acum.

Gabriela Simionescu (Alianţa Civică): S-a reproşat că ordonanţa blochează investiţiile. Sigur, se blochează un anumit gen de investiţii, în construcţii, unde se scot banii imediat. Am băgat un milion, scot trei milioane destul de repede. Dar, iertaţi-mă, sunt atâtea oportunităţi de investiţii în această ţară, încât eu mă mir că nu le vede nimeni. În agricultură este de investit cât cuprinde. A, nu ne ducem acolo că acolo tebuie pus osul la treabă... Acest tăvălug al construcţiilor trece peste orice. Nu mai contează că a fost palat, nu mai contează că a rezistat de secole. D-le Chiliman, ce se întâmplă cu Ştrandul Tineretului?

A. Chiliman: Am inventariat bazele sportive încă existente parţial în Sectorul 1. Am transmis această inventariere Ministerului Tineretului şi Sportului. La Ştrandul Tineretului, proprietarul contractului de închiriere este de acord să lase baza aşa cum e, numai că cei care administrau Lia Manoliu şi care aveau în proprietate această bază prin hotărâre de guvern au permis dezmembrarea unui teren foarte mare în partea de nord a ştrandului, în favoarea unei firme aflată în proprietatea d-lui Popoviciu, care a obţinut de la Primăria Generală un PUZ incomplet în 2005, în sensul că arhitectul şef nu a semnat niciodată spre schimbare planşele acelui PUZ, nefiind de acord cu el. PUZ-ul, compus din mai multe elemente, a trecut totuşi prin consiliu.

Au propus ulterior la Primăria Generală un PUZ de 130 şi ceva de metri care încă nu a trecut. Oricum, fiind bază sportivă, nu voi accepta niciodată să se construiască ceva acolo decât dacă, prin hotărâre de guvern, se modifică destinaţia acelui teren. Sper ca acest lucru să nu se întâmple. La Ministerul Tineretului şi Sportului există o poziţie foarte favorabilă menţinerii bazelor sportive care încă mai există. La Ştrandul Tineretului, proprietarii au promis că încep investiţiile în cursul anului acesta.

Presiunea investitorilor

Mircea Ochinciuc (preşedinte, Ordinul Arhitecţilor din Bucureşti): Declar de la bun început că sunt absolut de acord cu textul ordonanţei. Mulţi primari spun că ordonanţa blochează dezvoltarea. Există, într-adevăr, zone în perimetrul unor localităţi care sunt, firesc, într-o anumită evoluţie. Trebuie să se dezvolte. Nu pot să rămână la această fază îngheţată. Dar nu pot să cred că investiţiile se pot face numai în construcţii. Este absurd. Ştim că aici se câştigă bani mai mult sau mai puţin fraudulos. Dar nu am auzit încă niciun primar spunând: d-le, eu vreau să investesc în terenuri de sport şi bazine de înot pentru studenţi, pentru copii.

A. Chiliman: De ce investitorii se reped pe aceste terenuri? Răspunsul e foarte simplu. Terenurile astea sunt în administrarea municipalităţii. Neavând proprietari persoane fizice, printr-o asociere sau, în fine, prin alte forme legale, ele pot fi folosite fără să-i coste pe investitori terenul în sine. De aceea bătălia e aşa de mare pe terenurile municipalităţilor, pe terenurile comunelor, pe islazuri, care sunt şi ele din domeniul public. Presiunea vine de la investitori, pentru că terenul este gratis, de fapt. Îi costă ceva doar ca să se împrietenească cu cine trebuie.

D. Marin: Vreau să vorbesc despre o anumită formulare din ordonanţă, care se referă la strămutare. Este important ca să se menţină această specificaţie, că nu pot fi strămutate terenurile, pentru că sunt situaţii în care se spune: nu-i nimic, construim aici acum şi, în schimb, organizăm un alt spaţiu verde în altă parte. Numai că acest lucru nu este posibil întotdeauna. Spaţiul verde respectiv nu e tranzitiv. La Ştrandul Tineretului a fost un astfel de caz, pentru că terenul vizat, din nordul bazei, este decăzut, în mod intenţionat a fost ţinut în starea asta. Se spunea: construim aici birouri şi facem la Ciurelu o piscină.

Era foarte logic ca pe acel teren disponibil să se construiască, de exemplu, o piscină acoperită pentru echipa de polo a României, care se antrenează la piscina din Oradea, pentru că în Bucureşti nu are aşa ceva. Nu ar trebui decât să organizăm un concurs în care să dovedim că, în acea limită de 30% care e prevăzută legal, se poate construi această piscină acoperită, care să funcţioneze nonstop, vară–iarnă. Deci strămutarea, în acest caz, nu avea sens. Degeaba luăm spaţiul din Tineretului, de pe Kiseleff, şi-l mutăm la marginea oraşului.

Toată banda aia verde, care începe de la Arcul de Triumf, Biserica Caşin până la Piaţa Presei Libere a fost gândită strategic în anul 1929. Era baza Asociaţiei Societăţilor Sportive din România şi avea stadion de atletism, rugby, piscine şi aşa mai departe. Deci are şi o tradiţie istorică. Să iei o bucată din acest teren şi să o duci la marginea oraşului, iar aici să faci o clădire de birouri nu are niciun sens. Cine vrea să facă o clădire de birouri să-şi găsească teren la marginea oraşului.

L. Buzea: Spaţiile verzi, în mod normal, trebuie legate între ele. Funcţia lor este de a aerisi oraşul. În momentul în care se taie un spaţiu verde şi se reface în afara oraşului, aerul nu mai circulă şi nu mai are cum să se împrospăteze. Mai e şi un scop social: spaţiile verzi trebuie să fie la o distanţă de maximum 15 minute de mers pe jos, pentru că cetăţenii acolo se duc şi se recreează.

Dreptul de proprietate şi dreptul de folosinţă

D. Marin: Uneori sunt despăgubiţi cei care au terenuri care nu sunt parcuri în momentul de faţă, dar sunt prevăzute în PUG ca suprafeţe verzi. Se presupune că oraşele se extind: odată cu constituirea unei zone de locuinţe trebuie să apară şi dotările aferente, inclusiv zone verzi, parcuri. Pentru Bucureşti, de exemplu, la ora actuală sunt nişte maidane goale. Ele sunt în proprietatea unor persoane private care vor să le valorifice şi vin şi spun: d-le, dacă le vreţi, nu am nimic împotrivă ca primăria să construiască parcuri, dar nu ne blocaţi, pentru că noi nu ne putem exercita dreptul de proprietate asupra lor.

A. Chiliman: Ordonanţa 114 a fost contestată de două ori la Curtea Constituţională şi de două ori au fost respinse cele două plângeri, ele având ca obiect exact lucrul acesta. Există jurisprudenţa internaţională. E vorba despre o hotărâre din Irlanda de Nord, în care s-a spus că autorităţile pot să limiteze dreptul de proprietate, când e vorba de interesul public, de sănătate şi aşa mai departe, pentru crearea de spaţii verzi. Ca atare, asemenea argumente trebuie respinse fără niciun fel de problemă.

Gh. Pătraşcu: Legat de diferenţa între dreptul de proprietate şi dreptul de folosinţă: aproape în toate cazurile invocate aici, în care e prevăzut un spaţiu verde pe un teren, acel teren nu a avut drept de construire. Nu poţi să invoci atacul la proprietate pentru că nu ai avut dreptul acela de folosinţă. De proprietatea ta nu se atinge nimeni. Aici sunt foarte multe aspecte în legislaţia românească care nu sunt clarificate şi cele mai multe ţin de relaţia între proprietate şi urbanism.

Este greu de acţionat în zona asta. La primăriile din Spania, o parte din buget e asigurat dintr-o lege de dezvoltare care spune clar că cel care vrea să dezvolte un teren, pentru orice primeşte în plus ca drept de construire, plăteşte în teren către primărie. În Spania, exproprierea nu se remunerează în bani, precum în România. Exproprierea se plăteşte în drept de a construi. Ne trebuie un program guvernamental, pentru că legea asta a dezvoltării implică cel puţin 5–6 sectoare care ţin de mediu, de justiţie, de administraţie.

Anca Ginavar (director general adjunct, Direcţia Generală de Dezvoltare Teritorială, Ministerul Dezvoltării Regionale şi Locuinţei): Există nişte acte de proprietate, categoria extras de carte funciară, categoria PUZ construcţii. Când eu văd spaţiul verde din jurul unei clădiri publice care a fost retrocedat, nu am calitate să atac acea retrocedare, dar el are categoria de folosinţă PUZ construcţii. Eu, ca administraţie avizatoare, îi spun proprietarului că e spaţiu verde. El vine cu extrasul în mână şi spune: am categoria PUZ construcţii. El, practic, are un drept de construire dat prin acea intabulare. Nu sunt lucrurile chiar atât de simple.

Dan Trifu (vicepreşedinte, Fundaţia Eco-Civica): În cadrul Consiliului Local al Sectorului 4, a fost aprobat un PUD pentru un ansamblu de trei hectare din Parcul Tineretului. Le-am atras atenţia că regulamentul local de urbanism spune clar că până în 3.000 de metri pătraţi poţi face un PUD şi după aceea trebuie să recurgi din nou la PUZ şi că Ordonanţa 114 este foarte clară.Trebuie să încercăm să salvăm acele trei hectare.

M. Toma: Ar mai fi un argument, invocat chiar de d-l primar Radu Mazăre, şi anume, reprezentativitatea primarilor. Mulţi primari înseamnă foarte multe voturi în spatele lor. Iar dorinţa lor este ca ordonanţa privind spaţiile verzi să dispară, pentru că încurcă dezvoltarea oraşelor.

A. Chiliman: Aş vrea să-mi arate d-l Mazăre că în programul lui scrie că vrea să distrugă spaţii verzi. Eu ştiu că am fost ales primar spunând că salvez spaţiile verzi. Rechinii imobiliari îi presează pe parlamentari ca să le facă voia. Primarii au influenţă mare asupra parlamentarilor, pentru că parlamentarii au fost aleşi la uninominal, dar în locul unde primarii de aceeaşi culoare cu ei au o influenţă foarte mare asupra electoratului. Un deputat ales uninominal are astăzi mai puţine şanse să i se opună primarului, pentru că ştie că a doua oară nu se va mai bucura de sprijinul acelui primar. Aşa că această simbioză îi face pe aleşii din parlament vulnerabili astăzi datorită acestui joc.

Spaţiile verzi de lângă blocuri

Sorin Zamfirescu (deputat PD-L): Ordonanţa 114 s-a discutat de câteva ori în comisia noastră pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic, dar nu s-a ajuns la o concluzie. Sunt nişte rezerve faţă de excesivitatea unor prevederi ale acestei Ordonanţe 114. Înţelegem şi periculozitatea respingerii ordonanţei. În acelaşi timp, Ministerul Mediului s-a ocupat, prin secretarul de stat, să formuleze urgent un nou proiect de lege referitor la spaţiile verzi, care să cumuleze toate observaţiile şi să elimine lucrurile excesive.

Vasile Gherasim (deputat PD-L): Apropo de ce spunea domnul Chiliman, eu am ajuns deputat şi reprezint trei oraşe, deci nu mă pot influenţa acei primari. Nu cred că există vreun parlamentar sau vreun primar din ţara asta care să fie duşmănos pe spaţiile verzi.

Astăzi s-a discutat Ordonanţa 114 şi am spus că absolut toate restricţiile care există cu privire la parcurile zoologice, grădinile botanice, parcurile dendrologice trebuie menţinute şi înăsprite. Putem discuta asupra interesului public pentru lărgirea unei străzi sau a unei şosele. De exemplu: dacă suntem pe o stradă cu sens unic şi stăm la stop o oră, putem să avem cele mai frumoase parcuri, că le distrugem.

Noi proiectăm o lege pentru toată lumea şi trebuie să o facem de aşa manieră încât să fie cât mai dreaptă. Dar atunci când spunem că toate spaţiile verzi sunt tabu, am terminat dezvoltarea. Sunt convins că observaţiile dumneavoastră, dacă le veţi trimite la comisie, vor fi analizate punctual şi cu multă atenţie.

A. Chiliman: Onoraţi membri ai parlamentului, vă rog să vă gândiţi bine la chestia asta cu spaţiile verzi de lângă blocuri. Chiar aşa cum au fost blocurile construite, e ceva verdeaţă în jurul lor. Dacă distrugeţi verdeaţa asta, îi omorâm pe oamenii de acolo. Ar trebui să găsim o soluţie ca spaţiile alea să rămână spaţii verzi. Apoi, eu cred că pedepsele din lege trebuie să fie înăsprite în aşa fel încât cei care încalcă legea să se gândească de mai multe ori înainte să o facă.

V. Gherasim: Cred că o întărire legislativă se poate face prin nişte prevederi prin care autorităţile publice locale să aibă o responsabilitate mult mai mare în asigurarea spaţiilor verzi.

A. Chiliman: În vara lui 2007, până în sfârşitul mandatului pe care l-a avut, primarul Adriean Videanu a semnat retrocedări cu terenuri de lângă blocuri, exact pe bruma de spaţiu verde. Or, oamenii ăia vor să construiască. Ca să-i pot opri, trebuie să am sprijinul legii, pentru că altminteri intru la abuz în serviciu. Aici e problema.

A consemnat Răzvan Brăileanu