Pe aceeași temă
Miercuri, 23 ianuarie, politologul Vladimir Tismaneanu a primit Premiul Grupului pentru Dialog Social pe anul 2007, in calitatea de presedinte al Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste in Romania (CPADR) si de coordonator al Raportului final elaborat de aceasta. La ceremonie au participat, printre altii, Mark Taplin (adjunctul ambasadorului SUA la Bucuresti), Stejarel Olaru (director general al Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului in Romania), Valeriu Stoica (vicepresedinte al PD-L), Bogdan Tataru-Cazaban (consilier prezidential), regizorul Alexandru Solomon, scriitorii Mircea Cartarescu, Mircea Mihaies, I.T. Morar, membri si experti ai CPADR, membri ai GDS si jurnalisti.
Dupa ceremonia de inmanare a premiului a urmat dezbaterea cu tema Condamnarea comunismului. Pasii urmatori, moderata de Andrei Oisteanu.
Publicam in continuare fragmente din discursurile sustinute cu ocazia acordarii Premiului GDS si din dezbaterea care a urmat.
Radu Filipescu (GDS): Condamnarea comunismului este un demers pe care GDS l-a inceput in 1990, de la infiintare. Anul trecut, Premiul GDS a fost acordat d-nilor Vasile Paraschiv si Ionel Cana, in semn de pretuire si recunostinta pentru lupta impotriva sistemului ceausist. Anul acesta au fost mai multe candidaturi, care s-au invartit in zona condamnarii comunismului. Un candidat a fost Alexandru Solomon, realizatorul Cold Waves - Razboi pe calea undelor, prezent aici, pe care il felicit pentru realizarea acelui film. Pana la urma, decizia majoritatii membrilor GDS s-a indreptat catre presedintele Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania, d-l Vladimir Tismaneanu. Am apreciat modul in care domnia sa a reusit sa armonizeze diverse opinii si personalitati care au conlucrat atat in cadrul Comisiei, cat si in colectivul de experti. Finalizarea primei variantei a Raportului a fost materializata prin discursul presedintelui Romaniei, in cadrul sedintei din Parlamentul Romaniei la 18 decembrie 2006. Avem acum o varianta mai elaborata, care a incercat sa raspunda mai mult criticilor si sa arate ca e vorba despre un demers care a putut sa fie imbunatatit tot timpul. Aceste realizari, in mare parte, i se datoreaza lui Vladimir Tismaneanu.
Gabriel Liiceanu (GDS): Am facut parte dintre cei care nu au crezut in oportunitatea unui Raport asupra dictaturii comuniste din Romania. Atunci cand a fost lansata aceasta idee, am aparut intr-un jurnal de televiziune si am spus: oare oamenii din decembrie 1989 au cerut un raport asupra comunismului inainte sa iasa in strada? Cum se justifica nevoia unui raport pentru condamnarea comunismului? De ce e nevoie ca presedintele tarii sa ceara asa ceva? Pe urma, pe masura ce am vazut lucrurile evoluand, pe masura ce am inceput sa cunosc munca acestei Comisii si dupa ce am vazut ceea ce s-a petrecut in jurul lansarii Raportului ca atare am fost convins ca gestul acesta trebuia sa fie infaptuit. Ceea ce am trait in 18 decembrie 2006 este unul dintre cele mai bune argumente ca acest Raport trebuia sa existe. El a fost exact ca o hartie de turnesol pentru ca, in fata lui, aparent ca in fata vederii crucii de catre diavol, s-au manifestat toate fortele Raului in Parlamentul Romaniei. Atunci am avut revelatia cat de adanc aveam picioarele infipte in acest trecut blestemat.
Cartea asta a iesit frumos: la un capat al ei a existat o initiativa a societatii civile, la celalalt capat a existat un presedinte care a preluat ideea. Nu cred ca in acesti 18 ani am mai trait o ecuatie de felul acesta. De-a lungul unui an am avut senzatia ca poate sa existe incredere intre membrii societatii civile si cei care, temporar, capata o functie de conducere. Faptul ca acest Raport s-a terminat cu tiparirea la Humanitas a fost pentru mine un nou moment de fericire, pentru ca niciodata in acesti 18 ani nu mi s-a dat ocazia sa fac un asemenea dar celor din jurul meu. Am spus din capul locului ca aceasta carte este subventionata integral de Humanitas, ca orice ban va fi castigat ca profit de pe urma ei va merge la Memorialul de la Sighet sau la Asociatia Fostilor Detinuti Politici. Munca acestei Comisii mi-a dat posibilitatea sa simt ca pot sa fac un gest care era perfect coerent cu intreaga mea activitate de pana atunci. Procesul comunismului, o serie care a fost publicata la Humanitas de-a lungul anilor, intr-un fel s-a implinit cu aceasta carte.
Vladimir Tismaneanu era persoana ideala care sa coordoneze Comisia, pentru ca oamenii care au vorbit cel mai bine impotriva comunismului au facut-o dinauntru. Vladimir Tismaneanu, pe langa faptul ca a cunoscut din interiorul unei tari comuniste ce inseamna comunismul in diferite feluri, de la diferite paliere, a avut apoi experienta ideala pe care a luat-o in mediul academic american pentru a putea privi acest fenomen, simultan, cu familiaritate si distanta. Este, pesemne, cel mai calificat intelectual din lume in clipa de fata pentru a vorbi despre comunismul romanesc. Volumul lui Stalinism pentru eternitate este cartea clasica a domeniului.
Toate celelalte nominalizari la premiul GDS din acest an au fost exact pe aceeasi linie: opere care vizau uratul fara margini prin care am trait si pe care il tragem in continuare dupa noi. Cred ca, intr-un fel, premiul ii cuprinde pe toti, pentru ca toti au contribuit prin opera lor la acest Raport. Este pur si simplu o chestiune de frumoasa birocratie culturala. In fond, despre comunism poti sa afli esentialul dintr-un film artistic sau documentar, dintr-o nuvela, din Panta rhei a lui Grossman sau dintr-un tratat de istorie. Premiul acordat pentru Raportul Comisiei conduse de Vladimir Tismaneanu inglobeaza toate premiile care s-au dat in existenta GDS pana astazi, pentru ca toate au avut in vedere, pana la urma, misiunea acestui grup. GDS, acordand acest premiu, s-a intalnit cu propria lui menire si a intrat in propria lui simbolistica.
Vladimir Tismaneanu: Va multumesc foarte mult pentru acest premiu, care este al Raportului, de fapt, al Comisiei pentru Analiza Dictaturii Comuniste. Am primit cateva premii in viata, dar acest premiu este cel mai important si se asociaza cu ideea ca filozofia politica nu se rezuma la speculatie, la conceptualizare mai mult sau mai putin inteligenta, ci isi traieste pana la urma obiectul cel mai important in momentul in care se intalneste cu decizii politice. Decizia de a condamna sistemul politic ca ilegitim si criminal mi s-a parut extraordinar de importanta din punct de vedere stiintific, politic si moral.
Pentru mine e obligatoriu sa exprim public gratitudinea pentru o serie de oameni si institutii, colegi si prieteni care au fost implicati in toata aceasta odisee. In primul rand, e vorba de o sarbatoare a societatii civile. Vreau sa multumesc GDS, care este centrul vital, din punctul meu de vedere, al societatii civile romanesti. Atitudinile fata de GDS si revista 22 sunt testul de turnesol al diferitelor partide si organizatii din Romania fata de societatea civila si valorile pluralismului democratic. Inceputul acestui demers de condamnare a comunismului a fost valul creat in societatea civila prin Apelul lui Sorin Iliesiu, care s-a transformat intr-un apel al societatii civile, odata ce a fost imbratisat de GDS. In cadrul Comisiei au existat anumite persoane cu care am avut comunicare absolut constanta. I-as mentiona pe H.-R. Patapievici, pe Radu Filipescu, pe Romulus Rusan, pe Ana Blandiana, care a fost ca si membru al acestei Comisii. Apoi, pe cei care au actionat si actioneaza in aceeasi directie: Academia Civica, Memorialul de la Sighet, Institutul pentru Investigarea Crimelor Comunismului - Marius Oprea a fost unul dintre cei mai loiali si activi membri ai Comisiei. De asemenea, multumesc grupulului de cercetatori de la CNSAS si membrilor Colegiului care au fost implicati - Dragos Petrescu, Virgil Tarau, Germina Nagat. Asociatia Fostilor Detinuti Politici si d-l Constantin Ticu Dumitrescu ne-au sustinut constant. Multumesc Rodicai Culcer pentru perioada in care Televiziunea Romana a sustinut acest demers. Trebuie sa mentionez si cotidianele care au fost mereu de partea noastra: Evenimentul Zilei, Cotidianul si Romania libera.
Pe 18 decembrie 2006, atunci cand presedintele Basescu a prezentat concluziile la acest Raport, a fost un moment de semnificatie istorica. E vorba de o noua perspectiva asupra rolului statului roman in perioada dictaturii. Ea a fost dezvoltata de presedintele Basescu in discursul tinut la 15 noiembrie la Brasov, cand a cerut iertare, in numele statului roman, pentru crimele comunismului. E un lucru extrem de important cand seful statului, in numele statului roman, vine si spune acest lucru. Vreau sa mentionez rolul presedintelui Traian Basescu si implicarea sa in acest demers. M-a impresionat foarte mult faptul ca acesta a devenit un subiect personal, pe care l-a abordat cu empatie si cu respect pentru victime, lucru care a contat foarte mult pentru mine. Multumesc consilierilor de la Cotroceni cu care am lucrat: Claudiu Saftoiu, Teodor Baconski, Alexandru Gussi, Bogdan Tataru-Cazaban, Oana Iacob si Bogdana Diaconu. Multumesc, de asemenea, revistei 22 care a sustinut acest demers: Rodicai Palade si lui Armand Gosu, care a fost si expert al Comisiei; de asemenea, Cristinei Spatarelu, secretara tehnica a Comisiei. Apoi, fara munca total dedicata a lui Dorin Dobrincu si a lui Cristian Vasile, volumul acesta n-ar fi fost acum aici. Relatia cu editura Humanitas fost extraordinar de calma si de constructiva. Asta nu se putea fara sustinerea totala a lui Gabriel Liiceanu. Mi se pare perfect normal ca acest Raport a aparut la editura care a publicat si Cartea neagra a comunismului. Vreau sa-i multumesc fostului meu coleg de facultate care a fost redactorul de carte, Vlad Russo.
Este o onoare faptul ca mi se acorda Premiul GDS la un an dupa ce i-a fost acordat d-lui Vasile Paraschiv. Orwell a spus ca, daca cineva vrea sa inteleaga ce este totalitarismul, sa-si imagineze un om peste a carui gura s-a asezat o cizma pentru totdeauna. D-l Paraschiv demonstreaza ca exista ceva in om care poate face ca tipatul de sub cizma sa poata fi auzit si omul sa poata rezista si sa-si reinventeze propria experienta in libertate.
Acest Raport este o cautare de afirmare a unei rupturi de un trecut traumatic. Cel mai important lucru este ca am participat si noi la aceasta refondare a etosului democratic in Romania. Pentru ca, fara un etos democratic, cu toata piata libera, cu toate institutiile, cu toate alegerile libere si oneste, ramanem in zona formelor fara fond.
