Solidaritate cu GDS

 Marti, 19 iunie, la sediul  Grupului pentru Dialog Social au fost prezente mai multe personalitati ale vietii publice romanesti, care s-au solidarizat cu GDS in incercarea de a nu fi evacuat din sediul din Calea Victoriei 120. Va prezentam in continuare fragmente din discursurile celor care au participat la manifestare.

Radu Filipescu  (GDS): Acum un an de zile, parlamentul a dat o lege, in care la anexa erau acest imobil si un cont care treceau in patrimoniul unei fundatii nationale pentru tineret, de care nu am auzit pana in acel moment. Am cautat pe  Internet sa vad ce se poate afla despre aceasta fundatie si singurul lucru pe care l-am aflat era un articol din Cotidianul care spunea: "mostenitorii UTC vor sa vanda iluzii", un articol despre presedintele Nicolae Mavrodin, care vindea un perpetuum mobile, o inventie in care intrau 10 kilowati si ieseau 100 kilowati. Un elev de liceu in clasa a XI-a stie ca nu se poate intampla un astfel de lucru, este ceva impotriva legilor energiei. Legile fizicii sunt foarte clare, legile Parlamentului Romaniei sunt putin diferite. Dupa mai multe incercari de-ale noastre, guvernul Tariceanu a dat o ordonanta de urgenta, care a rectificat Legea tinerilor. Legea a trecut din nou in parlament, senatorii si deputatii au votat din nou impotriva GDS. Legea a ajuns la presedintele Basescu, care a trimis-o inapoi la parlament. Senatul a votat din nou impotriva ordonantei guvernului Tariceanu. Partidele care au votat ultima data in Senat cred ca au facut o mare greseala, pe care speram sa nu o mai faca in Camera Deputatilor. Desi suntem o organizatie neguvernamentala, activitatea noastra poate fi afectata de partide. Sunt partide care ne-au sprijinit si partide care nu ne-au sprijinit. In ultimul vot de la Senat, pe langa PRM si PC, de la care nu avem pretentii, au fost si senatori ai PNL - ma gandesc la d-l Radu Campeanu - si senatori ai PSD care au votat impotriva continuarii activitatii GDS. Aceasta cladire este monument istoric din patrimoniul national si s-a votat ca ea sa fie in proprietatea Fundatiei Nationale pentru Tineret. GDS are in administrare aceasta cladire, vrem s-o pastram si credem ca activitatile care se deruleaza aici merita sa fie continuate. As dori un raspuns de la un parlamentar care a votat pentru privatizarea acestei cladiri: de ce este necesara aceasta privatizare? I-am mai intrebat pe parlamentarii care voteaza impotriva GDS pe care dintre cele doua fundatii nationale pentru tineret o sustin, pentru ca ne invartim intr-un spatiu al absurdului: sunt doua fundatii cu acelasi nume. In timp ce parlamentul discuta Legea tinerilor si se stia ca va urma o lege care va transmite bani si imobile catre o fundatie nationala pentru tineret, Fundatia Revolutionarilor din Constanta si-a schimbat numele. Cei care incercau sa vanda perpetuum mobile in 2006 au stiut sa-si schimbe un nume, astfel incat parlamentul a dat o lege acordand niste drepturi, niste bunuri unei fundatii al carei nume era deja preluat. Pana acum, fundatia lui Nicolae Mavrodin a ridicat 3 miliarde de lei din cele 15 care se afla in fostele conturi ale UTC.

 Consideram ca acest demers al unei majoritati netransparente a parlamentului este o incercare de cenzura. Au fost demersuri din partea presedintelui PSD, d-l Geoana, de a se cenzura intalniri care au avut loc aici la  GDS. E foarte riscant pentru PSD sa ajunga sa apere niste demersuri pentru familia liderului pe care il are acum. Credem ca e o politica gresita si am cerut din partea PSD o clarificare. I-am invitat la doua intalniri la GDS, nu au venit, ne-am propus sa mergem noi la discutii cu ei si deocamdata au respins aceasta propunere. Asteptam in continuare o clarificare si din partea PSD. Nu credem ca este normal, PSD sa fie la remorca PRM, ale carui interese sunt foarte clare in a ataca GDS, in a incerca sa-i ia sediul.

 In acest spatiu, noi am incercat sa imbinam mai multe activitati. E vorba de  GDS si de intalniri pe care noi le organizam saptamanal cu invitatie la partide, cu organizatii care folosesc uneori aceasta sala, fie in programe si proiecte comune cu noi, fie in programele pe care le au. O alta activitate de care suntem foarte mandri si care consideram ca este un reper pentru Bucuresti, pentru democratia din Romania in ultimii 17 ani este revista  22. In acelasi timp, in acest spatiu sunt gazduite clubul Green Hours si Teatrul Luni, premiat de multe ori, in Irlanda si la UNITER.

 Alti "mineri", cu alte "bate" vor sa evacuze  GDS

Andrei Oisteanu  (GDS): Ma bucur ca sunt aici foarte multi prieteni ai  GDS, colaboratori ai revistei 22, lideri de organizatii civice, un reprezentant (atasatul de presa) al Ambasadei SUA, foarte multe personalitati politice si culturale. Uitandu-ma la dumneavoastra si simtindu-va solidaritatea, ma gandesc ca nu este totul pierdut. Am adus cu mine un furtun cu capete metalice pentru a vi-l arata si a va spune ca nu numai Dumnezeu nu bate cu bata. Nici minerul nu bate numai cu bata, bate si cu furtunul. Este vorba de un obiect contondent pe care minerii l-au abandonat in sediul GDS pe 14 iunie 1990, cand s-a incercat pentru prima data evacuarea cladirii. De atunci il pastram ca pe un trofeu in redactia revistei 22, ca pe un simbol malefic al celor care, din timp in timp, vor sa evacueze sediul din Calea Victoriei nr. 120. Si au fost multe incercari de acest tip de-a lungul anilor. Iata ca tot in iunie, dupa 17 ani, alti "mineri", mult mai sofisticati, cu alte "bate", mult mai sofisticate, incearca din nou sa evacueze sediul GDS. Un sediu care, dupa cum a spus Radu Filipescu, este un monument istoric si de arhitectura. Aici a locuit din 1859 Alexandru Ioan Cuza. De la balconul dinspre Calea Victoriei (pe atunci Podul Mogosoaiei) le-a vorbit inflacarat mestesugarilor, precupetilor si targovetilor din Bucuresti. Ne place si ne onoreaza acest patronaj simbolic pentru ca Al.I. Cuza a inceput reforma Romaniei moderne, intr-o epoca de tranzitie cu elemente similare cu cele de azi. Si noi am incercat, din 30 decembrie 1989, sa promovam reformele de care Romania postcomunista avea nevoie. Spiritul de toleranta, drepturile omului, drepturile minoritatilor (etnice, religioase, sexuale), libertatea de expresie, independenta justitiei - au inceput sa fie afirmate si sustinute aici. Multe ONG-uri si-au inceput viata in acest sediu, primele sindicate libere s-au creat aici, foarte multe dezbateri civice si politice au avut loc in acest laborator al societatii civile. Nu vreau sa idealizez revista 22. Este totusi singurul saptamanal care a supravietuit din ianuarie 1990 si ultima entitate de presa care apare fara un patron financiar in spate. Nu vreau sa idealizez nici Grupul pentru Dialog Social. Au fost momente de cadere si perioade de rutina si oboseala. Au fost momente cand ne-am pierdut sperantele. Au fost momente cand renumele Grupului a fost mai mare decat forta noastra reala. Dar incerc sa fac un exercitiu de imaginatie si sa-mi inchipui cum ar fi evoluat Romania fara revista 22, fara GDS, fara celelalte ONG-uri care s-au creat sau care au activat aici. Nu pot sa-mi imaginez decat o Romanie blocata in "zona gri" a continentului, undeva la nivelul unei foste tari din Iugoslavia sau din spatiul sovietic. Cu siguranta ca n-am fi fost unde - de bine, de rau - ne aflam astazi.

Rodica Palade  (revista  22): De curand, revista 22 a implinit 900 de numere. Ar fi fost un prilej sa ne intalnim pentru a sarbatori revista, o publicatie care constituie bibliografie pentru foarte multi studenti, masteranzi si doctoranzi din strainatate, deoarece consemneaza istoria celor 17 ani pe care i-am petrecut de la caderea dictaturii. Ar fi fost, deci, un prilej sa sarbatorim 900 de numere, dar iata ca suntem adunati acum intr-o manifestare de solidaritate cu GDS, revista 22 si celelalte entitati care functioneaza in aceasta cladire.

 Am ajuns in aceasta curte, in aceasta cladire, pe 4 ianuarie 1990, la invitatia lui Stelian Tanase, primul redactor-sef al revistei  22 si membru fondator al GDS. Lucrez la revista 22 de atunci si am petrecut prima mineriada oribila din 13-15 iunie, cand am fost evacuati din aceasta cladire in doua ore. N-as vrea sa plecam de aici. Stiu ca revista 22 poate sa fie scoasa si intr-un apartament de bloc. Dar acest loc este cunoscut de toata lumea si oricine pateste ceva vine aici: atunci cand a fost arestat pe strada, Mugur Ciuvica nu stia unde sa mearga si sa spuna ce a patit. A venit aici si a tinut o conferinta de presa. As vrea ca aici sa ramana sediul GDS si noi sa putem sa editam revista 22 in continuare.

Un simbol al celor care gandesc si vor sa spuna adevarul

Ana Blandiana  (Academia Civica): Ascultandu-i pe cei care au vorbit inaintea mea, nu pot sa nu ma intreb: ce s-a schimbat in Romania in acesti 17 ani? Sigur s-au schimbat foarte multe. S-a construit enorm, exista grupuri de interese, exista mafioti, exista tot felul de lucruri care nu au existat la inceputul anilor ‘90. Totusi, daca privim cele doua intamplari petrecute tot in iunie - momentul in care GDS trebuia sa fie scos in strada cu forta bastoanelor de cauciuc si momentul de astazi, cand GDS urmeaza sa fie scos din sediu prin lege -, singurul raspuns valabil este ca ceea ce s-a schimbat este perfectionarea mijloacelor. Ele au devenit in orice caz mai subtile si cu siguranta mai eficiente. Si-ntr-un caz, si-n altul era vorba ca trebuia sa se puna stavila gandirii libere. Din prima clipa, GDS a fost un simbol al celor care gandesc si vor sa spuna adevarul. Un scriitor francez da intelectualului o definitie care m-a tulburat intotdeauna si mi-am amintit-o acum ca se potriveste intr-un mod extraordinar: "intelectualul este acea persoana care cauta adevarul dincolo de interesele sale". Ei bine, GDS este un grup de intelectuali care cauta adevarul dincolo de interesele sale, atunci cand se opunea sau sprijinea anumite forte politice. GDS a crezut si-ntr-un caz, si in altul ca in felul acesta slujeste adevarul. In timp ce fortele politice nu au facut decat sa foloseasca GDS. Ca si Alianta Civica, ca si Memorialul de la Sighet, GDS a fost folosit de fortele politice ca un detergent, ca sa-si spele propria biografie. Sper din toata inima ca Parlamentul Romaniei sa ma infirme in Camera Deputatilor, atunci cand ar putea sa dovedeasca, chiar daca ar face-o din ipocrizie politica, ca sprijina gandirea libera.

Voicu Radescu  (Green Hours): Ma bucur ca vad artisti aici: Marcel Iures, Florin Piersic jr., Lia Bugnar, Dorina Chiriac, Radu Afrim, Stefan Peca, Mircea Tiberian. Ii rog sa spuna cateva cuvinte, intr-un alt registru.

Marcel Iures  (Teatrul ACT): Nu sunt de acord sa se ia sediul GDS. E o prostie, o lipsa de bun-simt ingrozitoare. Cred ca ar trebui sa angajati niste avocati, care ar trebui sa blocheze aceasta avalansa de pietroaie care s-ar putea sa omoare. Semnez proteste, ma duc la primul ministru, la presedinte, oriunde, daca ajungem in situatia in care trebuie sa sustinem o idee absolut evidenta de normalitate. Ca actor, sunt obisnuit sa schimb locurile. N-as vrea sa fiu in pielea nimanui de aici, pentru ca pare o chestiune fara solutie. De fapt, ea are solutie si politica, si economica, si de management.

Theodor Stolojan  (PLD): Va sustinem cu parlamentarii pe care ii avem in Camera Deputatilor, care vor vota pentru ca aceasta cladire sa fie scoasa din anexa imobilelor care vor fi date unor fundatii de care eu, va spun sincer, nu am auzit. Despre GDS am auzit foarte multe, l-am urmarit in decursul anilor, stiu ca este una dintre cele mai valoroase ONG-uri. Asa cum GDS a devenit un simbol in societatea nostra, si aceasta cladire a devenit un simbol, in afara de faptul ca este o cladire de patrimoniu. In nici un caz nu avea ce sa caute pe lista de cladiri cedate unor organizatii care astazi sunt, maine nu mai sunt, se transforma de pe o zi pe alta.

 GDS -  primul grup al democratiei romanesti

Christian Mititelu  (Alianta Civica): Deplang faptul ca GDS si celelalte institutii din aceasta cladire sunt amenintate cu evacuarea. Deplang faptul ca PSD nu se pronunta intr-o chestiune care a devenit de interes national. Deplang faptul ca atatia politicieni au mentinut si mentin ambigua situatia fata de societatea civila si fata de rolul ei. In acelasi timp, intr-un fel, incerc o oarecare satisfactie ca acest asalt impotriva democratiei se petrece in aceasta curte si ca GDS e cel vizat. Pentru ca, daca n-ar fi ei, n-am sti de ilegalitatile si matrapazlacurile care se fac zilnic in Romania, la 17 ani dupa asa-zisa cadere a comunismului. Cotizatiile UTC, miliarde acumulate, nu au fost returnate membrilor, ci au iesit de undeva dintr-un buzunar al statului, care altfel nu are bani pentru nimic, dar are bani ca sa-i puna la dispozitie unor fundatii care par sa aiba si un statut de impostura. Sprijinim deplin rezistenta pe care sper s-o monteze GDS si cei din cladire; chiar in conditiile in care se va vota defavorabil, nu vor trebui sa paraseasca aceasta cladire.

Stelian Tanase  (GDS): In decembrie 1989 inca se tragea in Bucuresti, nu era nici o putere, Ceausescu era in viata. Impreuna cu un alt membru al Grupului, fiind aici in zona, ne-am gandit ca aceasta cladire ar putea sa fie foarte buna pentru GDS, care atunci era o lista, o foaie de hartie cu niste nume - urma sa ne vedem in diferite case, pe la Gabriel Liiceanu, la Andrei Plesu etc. Am sarit gardul a doua zi, era foarte frig, am vazut cam ce este inauntru: niste femei de serviciu si un tovaras. Am aflat cine are aceasta cladire, UTC aveau sediu in Piata Amzei, am fost a doua zi acolo, am vazut despre ce este vorba. Am fost la FSN, in cladirea guvernului de azi, unde ne-a primit Ion Caramitru si apoi Silviu Brucan, care ne-au semnat o cerere pe hartie.

 GDS  este primul grup al societatii civile constituit in Romania dupa 22 decembrie 1989. Este primul grup al democratiei romanesti, care s-a nascut inaintea partidelor. Locul acesta are o uriasa valoare simbolica. In 1990, dar si mai tarziu, au fost perioade in care mare parte a prezentului romanesc s-a consumat aici. Principalele evenimente, principalele dezbateri politice si intelectuale s-au desfasurat aici. Aici este un loc cu foarte adanci radacini, care nu poate fi dislocat de un numar de politicieni. Nici nu m-am gandit la acest parlament ca ar putea sa indrazneasca sau sa-si puna problema ca GDS ar trebui sa plece din locul pe care il ocupa de 17 ani facand, repet, foarte multe pentru binele societatii romanesti, pentru cresterea gradului de democratie si a tolerantei in societatea romaneasca. Probabil ca aici s-au dat cele mai semnificative lectii de toleranta, de dialog, de democratie in lumea romanesca.

 Cui foloseste evacuarea G DS?

Vladimir Tismaneanu  ( Universitatea Maryland, SUA): E cel putin scandalos ce se intampla. GDS este cea mai cunoscuta organizatie civica intelectuala din Romania, asta o spun pentru ca stiu exact cum este vazuta la Washington, cel putin la Fundatia Nationala pentru Democratie, unde revista 22 este privita ca avanpost al societatii civile din Romania si din Europa de Est. Eu cred ca GDS si revista 22 au fost extrem de utile in acesti 17 ani si Romania ar fi aratat altfel, mult mai rau, fara aceste doua institutii fundamentale. Ca institutie a pluralismului, ca institutie a dialogului intr-o societate polarizata, intr-o societate dispusa la maniheism, aici s-a cultivat spiritul civilitatii. Agresiunea cu care ne intalnim acum este una impotriva decentei si civilitatii. De ce se face acest lucru, dupa ce intelectualitatea romana s-a mobilizat in directia anticomunista neechivoca pentru prima data cu asemenea claritate in 17 ani? Cui ii este de folos evacuarea GDS? - intrebati-va si veti avea imediat raspunsul. Este pacat ca forte politice care sunt aliate spiritului liber si liberal intarzie sa reactioneze cum ar trebui. Daca este evacuat GDS, avem un semnal ca este de abia inceputul unei agresiuni impotriva societatii civile. Ca si atunci cand minerii au avut GDS pe arhipelagul de represiuni pe care-l reconstruiau pe harta, si acum mi-e teama ca ceea ce incepe aici poate sa fie continuat in alta parte.

Mihaela Miroiu  (SNSPA): Actul acesta se explica printr-o politica mai generala, votata si acceptata de catre majoritatea parlamentara in Romania, si care se cheama "capturarea statului". Daca nu e vorba de explicatii de natura ideologica sau legate de frica fata de libertatea de exprimare, de frica in legatura cu posibila instaurare a eticii in viata publica, in care parlamentarii si multi dintre alesi sa fie mult mai jos decat nivelul minim, trebuie sa fie vorba despre rasplatirea unor persoane, care au facut servicii pe care noi nu le stim si nu le intelegem. Cred ca suntem pur si simplu un grup mare de oameni care au mult mai mult idealism decat interese economice. Nu stim sa judecam cu tipul lor de minte, nu stim sa reactionam ca ei, iar ei se tem foarte tare ca aceasta anomie care este GDS, aceasta anomie care este societatea civila sau presa libera poate sa contamineze atat de mult opinia publica, incat aceasta sa-i arunce peste bord.

Pagini realizate de Razvan Braileanu