Teme europene dezbatute la Bucuresti

In ultimele luni atentia opiniei publice a fost captata de conflictul care macina scena politica autohtona. Intre timp, societatea civila si cetatenii de rand se angajeaza undeva in afara spatiului institutional in abordarea problemelor europene. Doua astfel de evenimente au avut loc in ultimele saptamani la Bucuresti.

Consultare cetateneasca

 In zilele de 24-25 martie, a avut loc la Bu­curesti un eveniment organizat de  Societatea Academica din Romania, intitulat Consultarea Cetateneasca Europeana: spune ce crezi. Manifestarea s-a incadrat intr-o serie de consultari simi­lare pe teme de politica europeana, ce se desfasoara in toate cele 27 de state ale Uniunii. Temele puse in discutie au fost dez­batute de 85 de cetateni romani, cu varste si nivele de pregatire scolara diferite, selectati din toate cele 8 euroregiuni de dezvoltare. Modalitatea de realizare a dez­baterii a fost asadar una prin excelenta democratica, scopul declarat fiind implicarea cetateanului de rand atat in procesul decizional al UE, cat si in dialogul pan-european menit sa configureze coordonatele viitorului Uniunii Europene. S-a discutat despre impactul folosirii ener­giei asupra economiei si mediului la nivel european, despre conditiile socio-economice ale familiilor europene, precum si despre rolul global al UE si problema imi­grarii. Dezbaterea a fost organizata sub forma unei imitari a procesului parlamentar, discutiile desfasurandu-se atat in plen, cat si in cadrul a trei comisii, fieca­re­ia revenindu-i una din cele trei teme men­tionate mai sus. Discutiile la nivel de comisii au fost conduse de Gabriel Giurgiu (energie si mediu), Luca Niculescu (con­ditiile socio-economice ale familiei europene) si Sever Voinescu (rolul global al Uniunii si problema imigrarii). La eveniment au fost prezenti Cristian David, ministru delegat pentru controlul imple­men­tarii programelor cu finantare inter­na­tionala si urmarirea aplicarii acquis-ului co­munitar, si Adrian Severin, deputat PSD, care au adresat doua alocutiuni par­tici­pan­tilor, la inceputul dezbaterii.

 Evenimentul a avut loc concomitent in alte patru state europene: Italia, Suedia, Marea Britanie si Malta. La capatul celor doua zile de lucru au fost exprimate, sub forma de concluzii, mai multe pozitii ale ce­tatenilor romani asupra subiectelor dez­ba­tute. La capitolul mediu si energie, una dintre concluzii a fost ca  UE nu ar trebui sa se implice in stabilirea la nivel comunitar a preturilor pentru energie, ci pietele nationale ar trebui sa decida asupra aces­tui aspect. Cu privire la situatia socio-eco­nomica a familiilor, pozitia rezultata din dezbateri a fost aceea ca Uniunea ar trebui sa stabileasca norme sociale minime, dar nu ar trebui sa acorde ajutoare so­ciale, acest rol urmand sa revina in con­tinuare statelor membre. In cadrul celei de-a treia teme dezbatute, participantii si-au afirmat sustinerea pentru proiectul construirii unei armate europene puternice, insa in cadrul si cu sprijinul  NATO. Aceste pozitii, alaturi de toate celelalte, re­zultate din dezbaterile cetatenesti ce au avut loc in toate statele membre, vor fi prezentate in luna mai la Bruxelles, iar apoi vor fi transmise Comisiei Europene.

Identitatea europeana

 Dincolo de aspectele de natura politica si economica, integrarea europeana im­plica pentru noile state membre patrun­de­rea intr-un spatiu european al dezbaterii, in care tema identitatii europene ocu­pa un loc privilegiat. Atat dificultatea de a reuni intr-un proiect comun european multiplele identitati nationale, culturale sau religioase, cat si contacul, uneori conflictual, dintre Europa si alte identitati sau sisteme de valori indica fara doar si poate ca, in actuala Uniune cu 27 de mem­bri, dezbaterea asupra identitatii europene este mai necesara decat oricand. In acest context,  Clubul Prometheus din Capitala a gazduit vineri, 16 martie, o masa rotunda romano-olandeza organizata de Ambasada Regatului Tarilor de Jos si Institutul Cultural Roman ce si-a propus sa raspunda la intrebarea: "Exista sau nu o identitate europeana?". Printre participanti s-au numarat Joan Willem Coert , director pentru Politici Culturale In­ter­nationale în  Ministerul Afacerilor Externe al Regatului Tarilor de Jos, Dragan Klaic , profesor de Politici Culturale la  Universitatea din Leiden, si Peter Schreiber, consultant independent. Partea ro­ma­na a fost reprezentata de o serie de oa­meni de cultura printre care s-au nu­ma­rat Andrei Cornea, Neagu Djuvara, Marian Popescu, Sorin Cucerai, Sever Voinescu, Paul Baran, masa rotunda fiind mo­derata de catre Catalin Avramescu.

 Dezbaterea a debutat printr-un mesaj adresat participantilor de catre Excelenta Sa Jaap L. Werner, ambasadorul Regatu­lui Tarilor de Jos in Romania. Acesta si-a exprimat convingerea ca aderarea Ro­ma­ni­ei la  UE nu se reduce la o dimensiune definita strict in termeni economico-politici, ci implica "intarirea pozitiei Romaniei in spatiul cultural european". Ambasado­rul olandez a ridicat problema posibilitatii construirii unei identitati europene pe baza unui proiect comun de viitor, in con­di­tiile in care Uniunea Europeana, ca pro­iect politic, nu are o finalitatea clar definita. Absenta unei finalitati ar corespunde astfel lipsei unui consens asupra elementelor politico-culturale din prezent sau din trecut, capabile sa defineasca si sa fundamenteze identitatea europeana. Ambasadorul s-a intrebat daca este posibil ca insusi procesul de integrare, calatoria im­preuna catre o destinatie necunoscuta, sa reprezinte cadrul unei coagulari identitare pentru cetatenii Uniunii.

 Dragan Klaic s-a oprit asupra cauzelor reale care determina tot mai frecventa abordare a problematicii identitatii europene, trimitand aici, pe de-o parte, la esecul  Constitutiei europene, respinsa prin referendum in Olanda si Franta, pe de alta parte, la provocarile globalizarii, concretizate sub forma unor fenomene precum migratia sau criza statului-na­tiu­ne. Klaic a subliniat necesitatea unei dimensiuni culturale a integrarii europene, a colaborarii multilaterale intre statele membre in sfera culturii, a sustinerii re­te­lelor culturale europene, pentru a se ajun­ge la o mai buna cunoastere reciproca la nivel european. Proiectul cultural european a fost catalogat drept un esec, iar cauza, potrivit lui Klaic, tine de superficialitatea cu care aceasta problema este abordata de catre institutiile europene, fapt reflectat de suma foarte mica alocata acestui sector de catre UE, aproximativ 33 de milioane de euro anual. Aceeasi lip­sa de interes real pentru cultura la nivelul Comisiei Europene a fost subliniata si de catre Peter Schreiber, care a facut trimitere si la slaba preocupare a europenilor insisi fata de identitatea europeana, asa cum rezulta din sondajele de opinie.

 Raportata la pozitiile exprimate de vorbitorii olandezi, abordarea "autohtona" a temei dezbatute s-a diferentiat in general prin perspectiva mai degraba istorica si politica asupra crizei identitatii europene, punandu-se astfel mai putin accentul pe esecul institutional al structurilor de la Bruxelles. Accentele polemice nu au lip­sit. Daca Sorin Cucerai a afirmat ca o identitate europeana nu exista si nici nu ar trebui sa existe, caracterizand ideea ca una mai degraba periculoasa, Paul Ba­ran a subliniat lipsa de substanta, ba chiar o anumita ipocrizie a unei astfel de dis­cutii, in conditiile in care romanii nu beneficiaza inca nici macar de dreptul de a munci in  Uniunea Europeana. Potrivit acestuia din urma, viteza de extindere a Uniunii a depasit capacitatea ei reala de integrare, iar daca ritmul se mentine pe viitor, identitatea europeana, subiect deja foarte confuz, risca sa fie complet arun­ca­ta in ceata. Solutia ar fi o incetinire sau chiar o stopare temporara a extinderii, care sa ofere timpul necesar pentru re­flec­tie si pentru a raspunde la intrebarea "cine suntem?", mai mult, sa ofere posibilitatea de a angaja in mod real cetatenii viitoarei Europe in dezbatere.

 Importanta fundamentala pe care o are substanta istorica a identitatii europene a fost reliefata in interventiile lui Ca­ta­lin Avramescu si Neagu Djuvara. Cel dintai a identificat doua fenomene istorice specifice Europei, liberul schimb si republicanismul, elemente ce au avut un impact capital asupra intregii civilizatii umane. Potrivit lui Avramescu, liberul schimb si republicanismul au  "europenizat lumea", cele doua experiente istorice con­fir­mand faptul ca identitatea europeana exista doar ca traditie vie si nu poate exista nicidecum sub forma unui construct artificial de sorginte birocratica. Neagu Djuvara si-a afirmat credinta in existenta unei identitati europene, subliniind ca ­­­in­­te­legerea ei astazi depinde de capacitatea noastra de a ramane conectati la istoria care ne-a modelat. Djuvara a exemplificat existenta istorica a unei identitati europene facand referire la comunitatea academica medievala si la caracterul ei transfrontalier. Tot el a calificat drept o eroare refuzul de a mentiona crestinismul in Constitutia europeana, afirmand ca nu putem avea cu adevarat o comunitate eu­ropeana in absenta unei asumari a trecutului atat la nivel cultural, cat si politic.

In fine, Andrei Cornea a avut o abordare critica cu privire la europenii insisi, care cred din ce in ce mai putin in identita­tea europeana si au mari dificultati in a se accepta drept ceea ce sunt. La intreba­rea daca exista sau nu o identitate europeana, raspunsul lui Andrei Cornea a fost sec: nu, dovada insusi faptul ca punem exis­tenta acestei identitati sub semnul in­­tre­barii. Acceptarea de sine si afirmarea identitatii europene nu se poate face, potrivit lui Andrei Cornea, decat in raport cu ceilalti si adeseori impotriva celorlalti. Lipsa de curaj a europenilor in a se afirma astfel, ca diferiti si superiori (cu ex­cep­tia cazului cand europenii se raporteaza in mod polemic la americani), este legitimata prin conceptia gresita potrivit careia toate civilizatiile sunt egale. Istoria dove­des­te insa ca, dintre toate civilizatiile, numai cea europeana se manifesta critic fata de propria istorie. Dincolo de avantajul progresului istoric, care nu poate exista in absenta unei disponibilitati critice in raport cu miturile fondatoare ale unei civi­li­zatii, criticismul european comporta si un risc major, acela de a sucomba in rela­tivism si in disolutie a identitatii. Europenitatea este pusa astfel intr-o situatie extrem de delicata si riscanta, necesitand pentru supravietuire un anumit dis­cer­na­mant. Andrei Cornea a subliniat necesitatea unei cai de mijloc in raportarea europenilor la propria lor istorie, indicand atat riscul de a fi prea critici fata de istoria europeana, cat si riscul de a nu fi indeajuns de critici, precizand insa ca nu-i sta in putere sa defineasca clar o dreapta masura. Dincolo de toate acestea, europe­nitatea presupune, in opinia sa, existenta unei astfel de dezbateri critice, iar datoria europenilor este de a-i determina pe cei­lalti, membri ai altor civilizatii, sa-si asu­me aceasta dezbatere cu privire la propria lor istorie.

 Impresia de ansamblu ramasa in urma conferintei a fost aceea ca, la nivelul elitelor intelectuale cel putin, suntem deseori mai atasati de Europa decat multi din­tre vest-europeni, de acea Europa con­tu­rata clar de anumite coordonate istorico-culturale. Faptul se explica si prin prisma "vitregiilor" istoriei mai mult sau mai putin recente, experimentate atat de Romania, cat si de celelate tari est-europene. Atasamentul Rasaritului fata de Europa poate reprezenta un capital identitar de mare valoare pentru actuala  Uniune Europeana, cu toate ca exista ris­cul ca, in timp, aceasta specificitate est-europeana sa dispara inghitita fie de consumism, fie de ralierea lipsita de dis­cer­namant la diferite trenduri ideologice de factura postmoderna.