De ce are Iohannis nevoie de Tudose

Premierul Tudose a declarat că a insistat în guvern ca doamnele Shhaideh și Plumb să nu demisioneze în urma pu­nerii lor sub cercetare de către DNA du­pă șase ore de CEx în care a susținut că, dacă cele două nu pleacă, își dă demisia. Ceea ce n-avea nici o noimă atunci și n-are nici acum. Tulburat și cu vocea tre­­murând de mânie, Dragnea i-a pretins președintelui Iohannis să nu își mai dea cu părerea despre PSD dacă nu are car­net de membru, ceea ce n-are de două ori sens, pentru că președintele, pe de o parte, nu poate fi membru de partid, iar pe de alta, este obligat să vorbească des­pre PSD, câtă vreme acesta rămâne prin­cipalul partid de guvernământ. Și exact despre calitatea de partid de gu­ver­nă­mânt a PSD președintele Iohannis a fă­cut o declarație aparent contradictorie. Pe de o parte, a susținut, pe bună drep­tate, că: „Un guvern de tehnocraţi nu este o soluţie pe termen mai lung. Asta am spus-o şi atunci când am instalat un guvern tehnocrat, care, la momentul acela, a fost o soluţie rezonabilă. Acum suntem la puţin timp după alegeri, avem un partid care a câştigat alegerile, n-are decât să performeze, să producă rezul­ta­te. Orice altceva sunt discuţii puerile ca­re nu-şi au rostul“. Pe de alta, a aver­tizat că: „Dacă va cădea și acest guvern, atunci cu siguranță va trebui să mă în­treb extrem de serios dacă PSD mai poa­te să guverneze“. Or, dacă scoatem din calcul PNL, care nici nu poate și nici nu vrea să guverneze, atunci pare că pre­șe­dintele se contrazice în același pa­ra­graf. Ce se poate înțelege de aici? Alegerile anticipate sunt greu de provocat și nu le dorește nimeni niciodată. Nu le-a dorit nici Tăriceanu când Alianța D.A. avea peste 60% în sondaje, n-o să le accepte PSD, care are 51% numai în sondajele lui Pieleanu. Singura variantă în care vor­be­le președintelui ar avea cât de cât sens es­te că este dispus să testeze în par­la­ment controlul pe care îl are Dragnea asu­pra majorității și să numească un pre­mier provenit din PSD, precum Tudose, care să încerce să alcătuiască pe o ma­joritate mixtă PSD-PNL care să îl treacă pe linie moartă pe Dragnea.

Preşedintele Klaus Iohannis

Această amenințare este singura vari­an­tă care pare suficient de plauzibilă încât să-l fi speriat pe Dragnea în asemenea mă­sură încât să-l determine să cedeze în fața lui Tudose și să renunțe la Sevil Shhaideh. Ca atare, este cea mai pu­ter­nică armă pe care o are președintele în războiul cu Dragnea și, de aceea, are ne­voie să își consolideze o formă oarecare de alianță cu Mihai Tudose. Strategic și tac­tic, Iohannis nu are de ales. Dragnea a dovedit pe parcursul întregului an că este capabil să declanșeze urgia în jus­tiție, în economie, în finanțele țării și chiar în politica externă și de securitate, ceea ce face din îngrădirea și des­cu­ra­jarea lui prioritatea numărul unu. Pentru asta, Iohannis are nevoie de aliați mai consistenți decât o opoziție fără nicio putere și decât societatea civilă. Are ne­voie de aliați în interiorul guvernării, iar singurul aliat viabil în acest moment es­te Tudose.

Premierul Mihai Tudose şi preşedintele Klaus Iohannis

În același acces de furie nestăpânită, Drag­nea a declarat că i-a amorțit mâna de când stă cu ea întinsă la Iohannis și că de doi ani este deschis la dialog. Este o declarație pe care a mai făcut-o de -a lungul timpului în diferite forme, dar a avut întotdeauna grijă să nu spună ni­ciodată pentru ce anume „stă cu mâna întinsă de doi ani“ și ce obiect ar trebui să aibă „dialogul“ cu președintele. Li­de­rul PSD a lăsat însă de înțeles că dorește un armistițiu. Dragnea pare să creadă în propria propagandă, potrivit căreia el însuși și PSD sunt victimele unei cons­pirații la care participă serviciile secrete, ambasadele în frunte cu cea americană, ONG-urile „lui Soros“ și, bineînțeles, DNA și că centrul de comandă al acestei „vas­te operațiuni“ se află la Cotroceni. Ce pa­re că și-a dorit Dragnea de la preșe­dinte es­te un acord prin care el primește mâ­nă liberă să guverneze cum poftește în impunitate, fără sabia procurorilor dea­supra capului, dar fără să distrugă statul de drept și orientarea spre Vest. Acum, că s-a săturat să aștepte, ur­mea­ză să de­clanșeze războiul. Dacă vrea să câș­ti­ge acest război, Iohannis are nevoie ca în­treaga putere executivă, adică gu­ver­nul condus de Tudose, să fie de par­tea sa.