Pe aceeași temă
Povara recesiunii economiei româneşti apasă acum exclusiv pe umerii românului care câştigă din muncă, fie că este angajatul statului sau al unei firme private.
Înghesuit de nevoia de bani pentru a-şi plăti facturile de salarii şi de pensii, apăsat de presiunea Fondului Monetar Internaţional (FMI), criticat de presă şi încolţit de adversarii politici, guvernul a eşuat în tentativa de a impune austeritate în ograda proprie şi ţine ţara sub tensiunea incertitudinilor. Nu comentez aici interpretarea controversată a Curţii Constituţionale, care s-a opus reducerii, temporare, cu 15% a pensiilor. Soluţia de compromis a momentului a fost majorarea taxei pe valoarea adăugată (TVA), ceea ce va afecta nu doar afacerile, care oricum lâncezesc, ci şi buzunarele pensionarilor „protejaţi“.
Guvernul a dezlănţuit o ofensivă fiscală împotriva salariaţilor şi a liber-profesioniştilor, miercurea trecută, prin impozitarea tuturor veniturilor acestora, de la tichete de masă până la dobânzi bancare, completată sâmbătă de majorarea TVA. Dacă prima variantă a ordonanţei de modificare a Codului Fiscal era neutră pentru mediul de afaceri, cea de a doua, completată, va sfârşi prin a alunga din piaţă o mulţime de firme, care nu vor rezista reducerii consumului. Vor urma, logic, concedieri şi mai apoi înscrieri în lotul masiv al şomajului.
Declanşarea primului asalt
Primul asalt asupra veniturilor românilor a fost lansat miercuri, după ce, timp de câteva luni, ministrul Finanţelor a filosofat despre fiscalitate, care, aşa, în general, ar fi prea laxă. Ministerul Finanţelor nu a elaborat niciun studiu amănunţit în care să analizeze fluxul de bani către bugetele sale. Ar fi fost interesant să aflăm câtă lume, din spaţiul privat, munceşte în România şi primeşte un salariu minim. Poate că ne-am fi lămurit din timp că soluţia nu este hăituirea, pe bucăţele, a celor care au aranjamente de plată sub umbrela contractelor temporare de muncă, ci pur şi simplu reducerea fiscalităţii pe muncă. De altfel, în acest moment, cu două-trei zile înainte de intrarea în vigoare a ordonanţei care schimbă unele prevederi din Codul Fiscal, plutesc mari semne de întrebare privind modul concret în care se va aplica aceasta. În contabilitatea firmelor româneşti este fierbere mare, brokerii au nevoie de norme clare şi nimeni nu mişcă nimic.
Ministerul Finanţelor a încremenit de la ultima vizită a Fondului la Bucureşti, când a afişat o vioiciune neobişnuită, deci temporară. Atunci a apărut ultima informaţie privind execuţia bugetului de stat, şi aceea sumară, neînsoţită de nicio analiză, ca să înţelegem ce se întâmplă şi, mai ales, ce ne aşteaptă din perspectiva birurilor. Cu excepţia declaraţiilor ministrului Finanţelor, care uneori ne uluiesc şi ne injectează spaime, instituţia tace.
Ordonanţa de urgenţă care are ambiţia de a modifica, aproape instantaneu, Codul Fiscal, corectează totuşi nişte scăpări ale cotei unice, într-un efort, justificat, de a menţine singurul avantaj al ţării în competiţia regională a fiscalităţii.
Se revine astfel la impozitarea câştigurilor din dobânzile bancare, chestiune prevăzută iniţial, dar la care s-a renunţat pe traseu. În plus, venituri suplimentare asociate salariului, cum sunt bonusurile şi primele, sunt atacate şi ele de impozit. Însă decizia de a taxa prin contribuţii sociale câştigurile obţinute în afara unui contract de muncă pe durată determinată, de către contribuabilii cu activităţi independente, îi va penaliza dur pe aceştia. Calculele aproximative ale Ministerului Finanţelor au indicat că se vor obţine, în acest an, 600 de milioane de lei din tot asaltul acesta asupra veniturilor din drepturi de autor, din tichete de masă sau de vacanţă, din prime sau din câştigurile din conturile de economii sau din speculaţiile financiare la bursă.
Suma, echivalentă cu aproximativ 140 de milioane de euro, se apropie de cheltuiala bugetului statului cu pensiile speciale, estimate la 120 de milioane de euro. Compensăm deci pensiile speciale. Minunat!
Anticonsumismul recesionist
Soluţia de compromis prin care guvernul încearcă să seducă boardul FMI, în încercarea de a transfera economiei româneşti un dram de respectabilitate, a fost majorarea TVA cu 5%. Nici această măsură nu a fost analizată serios, rămânând strict o soluţie de avarie, care ar putea lovi economia fără a aduce bani în plus la buget. De altfel, analiştii de la ING Bank nu exclud ca FMI să amâne o decizie de eliberare a tranşei, până la analize mai atente.
Este de aşteptat ca majorarea TVA să scumpească viaţa. Toate facturile se vor umfla cu 5%, de la electricitate, apă, căldură, până la telefon şi la abonamentul TV. Probabil, la iarnă, mulţi pensionari vor înţelege că ar fi fost mai convenabilă o reducere cu 15% a pensiilor, decât o ridicare a costului vieţii, întrucât taxa atacă nemilos cheltuielile obligatorii. România are acum una dintre cele mai ridicate niveluri mondiale ale taxei pe consum, fără a avea însă o cotă redusă în zonele sensibile, aşa cum au alte ţări.
Potrivit estimărilor economistului şef al ING Bank România, Nicolaie Alexandru Chidesciuc, majorarea TVA va urca inflaţia cu 2-3% peste aşteptările băncii centrale, până la un nivel anual de 6-7%. Băltirea economiei în recesiune este acum aproape o certitudine, descrisă de o cădere mai amplă a produsului intern brut (PIB). Pentru a lupta cu inflaţia, banca centrală se va vedea nevoită să lase leul să cadă rapid spre 4,35 lei/euro, estimează Chidesciuc. Cât despre vreo eventuală coborâre a dobânzii de politică monetară, ceea ce ar fi redus şi costurile împrumuturilor, nici nu poate fi vorba în acest an. Simpla majorare a TVA nu rezolvă însă chestiunea golului din vistieria pensiilor, a observat Chidesciuc. În plus, consumul va scădea, iar evaziunea fiscală va creşte, deci încasările în plus aşteptate de la această măsură sunt iluzorii.
Rămâne un mister formula prin care ministrul Sebastian Vlădescu a calculat impactul majorării TVA de la 19% la 24% asupra bugetului, în absenţa unor evaluări ale instituţiei pe care o conduce. Ultima, de altfel şi singura, analiză asupra economiei româneşti emanate de Ministerul Finanţelor datează din vara (iulie) anului trecut! Probabil, presupunerea că bugetul va încasa în ce a mai rămas din acest an venituri suplimentare de 3,5-4 miliarde de lei se bazează fie pe ocheade aruncate în globul de cristal al ghicitoarelor profesioniste, fie pe bănuiala, nefondată, potrivit căreia consumul nu va fi afectat brutal. În cea mai neagră ipoteză, probabil, cei de la Finanţe îşi fac socoteala că sistemul actual de colectare a taxei pe valoarea adăugată (TVA) atacă tot ciclul de producţie, deci, indiferent dacă o marfă se vinde sau nu, birul se colectează. Ne putem deci aştepta la rambursări mari de TVA şi, în consecinţă, la menţinerea datoriilor statului către firme la aceleaşi dimensiuni. Deci, pot apărea din nou manevre de acoperire a deficitului fiscal cu preţul arieratelor.
Deşi efectele perverse ale creşterii taxei pe consum vor izbi în leu, în dobânzile şi aşa ridicate ale creditelor şi în afaceri, totuşi, nu se poate vorbi despre o apocalipsă a taxelor, câtă vreme impozitul pe profit rămâne de 16%. Nu că ar conta pentru multe firme. Companiile locale sunt exersate în arta afişării unui profit minimalist, care să transfere statului cât mai puţini bani, dacă se poate, nimic. Interesul faţă de nivelul cotei unice este manifestat doar de firmele străine cu afaceri în România. Poate că era mai bine ca, în loc să caute soluţii imperfecte şi nesigure care să apese pe toţi nervii populaţiei, guvernul să producă o lege, după tiparul aceleia care l-a răpus pe Alfonso Capone, zis Al Capone, prin care să se compare veniturile impozitate cu toată averea acumulată şi, în cazul neconcordanţelor, să ia măsuri severe, inclusiv confiscarea acestor câştiguri considerate ilicite în alte ţări.
Oricum, guvernul dă senzaţia că singurul lucru care contează este acordul cu FMI şi se învârte excesiv şi aproape exclusiv în jurul aranjamentelor convenite cu finanţatorii externi. În absenţa unor analize economice serioase, nu te ia nimeni în serios la masa negocierilor.
* * *
Muncim o lună pentru Fisc
Românii care obţin venituri din activităţi independente vor achita contribuţiile pentru pensie, de 10,5%, contribuţiile de asigurări de sănătate de 5,5% şi contribuţiile de asigurări de şomaj, de 0,5%, la nivelul a cinci salarii medii pe economie. La un salariu mediu brut pe economie de 1.973 de lei, un asemenea contribuabil trebuie să pregătească vreo 1.627 de lei pentru diversele biruri ale statului. Suma acestor biruri este echivalentă cu un salariu mediu net pe economie.
Îngheţarea pensiilor, inevitabilă
Expansiunea birurilor nu rezolvă golul de finanţare a pensiilor. „România are o problemă cu deficitul asigurărilor sociale şi o va avea şi în viitor şi această chestiune poate fi rezolvată doar prin îngheţarea pensiilor cât de curând posibil. Lipsa unor măsuri de reformă a sistemului de pensii va face ca orice tentativă de a coborî deficitul bugetar să fie complet nesustenabilă şi va ucide orice speranţă privind revenirea creşterii economice în viitor“, a observat Chidesciuc.
* * *
