Pe aceeași temă
Ministerul Economiei - desprins in noua formula guvernamentala de fostul mamut al Economiei si Finantelor - a anuntat revocarea deciziei anteriorului guvern de constituire a unei companii energetice nationale. Revocarea se face prin ordonanta de urgenta, tot asa cum si constituirea s-a facut prin ordonanta de urgenta. Ca si in cazul constituirii, recurgerea la ordonanta de urgenta pentru revocare spune tot. Ceva suspect exista, de se apeleaza la acest tip de act normativ, cand nu este nicio urgenta (deja se implinesc vreo doi ani de cand se pritoceste proiectul!), urmarindu-se cu tot dinadinsul sa se evite de fapt, si la constituire, si la desfiintare, o dezbatere pe fond in opinia publica si in parlament asupra unei probleme cruciale (care n-ar trebui reglementata printr-o ordonanta de urgenta).
Noul Minister al Economiei nici macar nu s-a straduit sa ofere o fundamentare solida revocarii si probabil va incropi una la adoptarea ordonantei de urgenta. Ni s-a spus insa ca decedatul (nu ajunsese ca institutie in faza operationala) va fi inmormantat, iar proiectatele componente ale companiei nationale energetice vor ramane in stadiul actual de entitati juridice separate, urmand sa fie pregatite pentru privatizare. Se subintelege ca pregatirea pentru privatizare ar urma sa fie facuta de Ministerul Economiei, de vreme ce participatiile statului in tot ceea ce reprezinta suflare institutionala in energetica au fost deja transferate, desigur printr-o ordonanta de urgenta, de la AVAS la Ministerul Economiei.
S-ar parea ca soarta sistemului energetic national este aruncata in seama unei privatizari tout azimut, fara nuantari, in care statul este eliminat din piata ca jucator, consumatorul roman putand pune cruce oricarei perspective de protectie si siguranta in aprovizionare in cea mai teribila batalie care confrunta Europa din punct de vedere strategic, politic si economic.
Absenta unei fundamentari solide a demersului, cu o argumentare consistenta din spatiul realitatii, a fost inlocuita cu aparitia, probabil comandata, a unor analize si articole de criticare expresa a unei companii energetice nationale cu argumente din spatiul exclusiv al dezavantajelor pentru o piata concurentiala, in timp ce nu exista in lume vreun loc unde piata energiei sa fie o piata concurentiala, fiind de fapt o piata dominata de politica si iar politica si de interese geostrategice care arunca la cos criteriile de concurenta si libera initiativa. Deci, prefatarea demersului amintit a fost asigurata cu argumente din carti, si nu din realitati!
Personal, desi n-am fost deloc un fan al guvernarii liberale, ci, dimpotriva, un critic al gestiunii intreprinse de cabinetul Tariceanu, am salutat fara echivoc initiativa acestuia cu privire la infiintarea unei companii energetice nationale. Ca o reconstituire fericita a unei parghii puternice in mana statului roman pe piata poate cea mai importanta, cu rol strategic, cea a energiei, piata pe care, din cauza dezmembrarii RENEL - impusa Romaniei de Banca Mondiala - statul a ajuns bataia de joc a tuturor celorlalti actori de pe piata, desi a ramas singurul producator de energie electrica. O parghie ce ar fi putut conta si in competitia pe plan regional, dupa exemplul altor RENEL-uri nedezmembrate, argument pe care a pedalat si guvernul Tariceanu, autorul initiativei. Dar - asa cum am spus de la inceput, caci vreun naiv nu eram -, daca acest mini-RENEL urma sa se constituie doar pentru ca, prin "privatizari" bursiere sau alte manevre ulterioare, sa se deschida usa unor privati catre capitalul Hidroelectrica, producatorul de energie ieftina din Romania, in defavoarea unor interese publice, mai bine lucrurile ramaneau asa cum erau.
N-am pregetat sa indic si ceea ce ar fi avut de rezolvat o companie nationala energetica: problema investitiilor in productia nationala de energie, problema preturilor pe piata, precum si problema distributiei intr-un sistem care produce atat energie ieftina, cat si energie scumpa la costuri discrepante, in timp ce atat de una, cat si de cealalta este nevoie in sistem.
Vazand insa ce forma concreta a capatat in cele din urma proiectata companie energetica nationala - forma care nu era de natura sa rezolve nici problema acuta pe termen lung a investitiilor, nici problema preturilor, gatuitoare pe termen scurt si mediu, parand sa fie doar o incercare de a inlocui niste "baieti destepti", cum ii numea presedintele Basescu odata, mai de mult, cu altii noi si de a asigura accesul privatilor la resurse neprivatizabile -, am luat pozitie neta impotriva. Semnificativa este analiza aparuta, chiar in paginile acestei reviste, sub titlul Nu campion regional, ci jefuitor national. Am fost impotriva companiei energetice nationale in forma clocita pana la urma de guvernul Tariceanu, dar nu impotriva ideii constituirii unei asemenea companii.
Era de asteptat ca noul guvern sa preia ideea constituirii unei companii nationale energetice si sa corecteze toate elementele, provenind de la fostul guvern, care o compromiteau, urmand ca o companie nationala energetica sa mai salveze ce se mai putea salva din sistemul energetic din Romania. Era vorba de a crea un jucator puternic, care, inainte de a umbla dupa cai verzi pe pereti la nivel regional, unde ceea ce era de acaparat fusese deja acaparat de mai marii pietelor vest-europene, sa fie in stare sa reziste pe piata din Romania ofensivei monopolurilor din energetica europeana. Fara o anumita dimensiune, niciun jucator din Romania nu va rezista. Fara o integrare pe verticala - asa cum sunt organizate practic monopolurile vest-europene, indiferent de camuflajele institutionale si juridice si de bla-bla-urile de la Bruxelles -, orice jucator roman este sortit pieirii.
In loc de coagularea unui jucator puternic din faramiturile unor dezmembrari de altii comandate, guvernul Boc proiecteaza ca strategie privatizari in continuare, care ar urma sa cuprinda toate faramiturile existente. Privatizari argumentate cu aceleasi povesti rasuflate despre eficienta structurilor private, atragerea de investitii in sistemul energetic si avantajele presupuse de liberalizarea pietei pentru consumatori in conditiile privatizarii. Argumente doar din carti, si nu din realitati!
A adus vreo eficienta dezmembrarea RENEL? Nu! Dezmembrarea a dus la separarea productiei de distributie si companiile straine au luat ceea ce a rezultat ca rentabil, adica distributia, unde se incaseaza bani, in timp ce productia a ramas tot la stat, caci, vai!, in productie investitiile aduc profit doar dupa indelungate perioade de timp.
A adus privatizarea investitii in sistemul energetic? Catusi de putin! Nici macar in distributie! Iar pe ansamblu se fac investitii in sistem mai putin decat atunci cand totul era in proprietatea statului.
A devenit sistemul mai sigur? Este un fapt ca rata penelor de curent si exploziilor de gaze este mai mare acum, cand distributiile se afla in mainile unor companii straine, decat atunci cand erau la stat.
Au scazut cumva preturile pentru consumator in urma privatizarilor din sistemul energetic? Nicidecum! Dimpotriva, au tot crescut sistematic, caci cei ce au cumparat de la stat n-ar fi cumparat daca nu obtineau prin contractul de privatizare dreptul de a mari tarifele.
Va realiza ceva statul roman din vanzarea faramiturilor? Doamne pazeste! Faramiturile nu pot fi vandute decat pe nimic! Totdeauna si oriunde!
Daca nu da curs unor alte interese care roiesc in jurul sistemului energetic cu unicul scop de a-l jefui, d-l Videanu, ca ministru al Economiei, ar trebui sa inteleaga clar ca piata energiei nu poate fi organizata ca o piata a producatorilor de bluejeans si nici nu poate fi lasata la mana unor "baieti destepti" mai vechi sau mai noi, fiind in joc interese strategice, politice si economice ale tarii, si ca, daca i se aplica acestei piete exploatarea din tipologia bordurilor, Romania risca sa dispara ca tara, chiar repede-repede, in cursul mandatului sau, ramanand un biet teritoriu bananier, nici macar producator de banane.
