Bugetul ca spectacol

Parlamentul este în aceste zile teatrul unui spectacol jucat cu casa deschisă, numit „pe ce cheltuim banii pe care nu-i avem în 2010“.

Pentru un observator neimplicat, deşi nu există contribuabil neafectat de bugetul unui stat, primele acte au fost uneori dramatice, alteori comice, însă, în general, previzibile.

Stagiunea însăşi de dezbatere a bugetului de stat este amânată cu mai bine de patru luni, deoarece ar fi trebuit să aibă loc în septembrie, însă atunci politicienii aveau altă agendă.

Amânarea în sine are costurile şi implicaţiile ei, deoarece România a luat împrumuturi costisitoare pentru a-şi acoperi cheltuielile, în lipsa banilor pe care trebuia să-i primească, prin aranjamentul de ajutor, de la agenţiile financiare internaţionale şi de la Uniunea Europeană. Un alt cost al amânării dezbaterilor este incertitudinea, care se transmite atât mediului de afaceri – care nu-şi poate face propriile socoteli fără să ştie precis valoarea birurilor –, cât şi salariaţilor statului – striviţi de recesiune şi speriaţi de perspectiva concedierilor.

Paradoxul

Guvernul a depus pe masa parlamentului schiţa unui buget de stat simultan auster şi optimist. Pare paradoxal, însă, pe de o parte, la o privire atentă, devine clar că niciunul dintre domeniile de interes naţional care se finanţează din bugetul statului nu va primi banii pentru subzistenţă. Deci urmează un an de supravieţuire în austeritate. Pe de altă parte, încasările bugetului se bazează pe ipoteza unei creşteri a consumului populaţiei cu 3% faţă de anul trecut, scenariu optimist într-un an în care salariile şi pensiile „îngheaţă“, iar şomajul se menţine ridicat.

Proiectul de buget scris de guvern a respectat promisiunea preşedintelui Traian Băsescu de a nu majora nicio taxă în acest an dificil, aspect care, în sine, poate fi privit ca un instrument de luptă cu criza financiară, în absenţa banilor care să fi permis susţinerea unor scheme de ajutor.

În condiţiile în care taxele nu se majorează, dezbaterile parlamentare au fost centrate pe cheltuieli şi, eventual, pe reducerea taxelor. Partea cu reducerea taxelor este evident partitura liberală, însă ea nu poate fi citită serios fără notele privind sursele de bani, care să permită relaxarea fiscală.

În definitiv, pentru a tăia coada pisicii, trebuie mai întâi s-o prindem şi apoi să reuşim s-o ţinem zdravăn în braţe în timpul operaţiunii, pentru că n-avem bani de anestezie.

Miliarde de euro lipsă

În esenţă, guvernul crede că România poate cheltui în acest an aproape 200 de miliarde de lei (47 de miliarde de euro), sumă care reprezintă mai mult de o treime (37,68%) dintr-un produs intern brut (PIB) în creştere uşoară, cu 1,3%. Această factură a bugetului consolidat al statului, care include şi bugetul de asigurări sociale, este ştampilată de Fondul Monetar Internaţional (FMI), care a condiţionat acordarea ajutoarelor financiare viitoare de ţinerea în frâu a cheltuielilor statului până la un deficit aflat la limita a 5,9% din PIB. În aceste condiţii, România trebuie să împrumute peste 7 miliarde de euro pentru a-şi finanţa cheltuielile care depăşesc încasările.

Parlamentarii au lucrat asiduu, au alcătuit o respectabilă listă de peste 6.000 de amendamente aduse bugetului de stat, ieşind viguros mult în afara acestei limite.

Comisiile de specialitate ale parlamentului au adăugat ceva mai mult de un miliard de euro pe factura cheltuielilor bugetului, în încercarea de a susţine, punctual, anumite domenii, cum ar fi agricultura sau justiţia.

„Numai când pronunţi cifra de cinci miliarde de lei, cât se pare că ar putea costa cererile de alocări suplimentare, îţi dai seama că este aberantă în condiţiile actuale. Putem propune orice, însă este important să avem o sursă de finanţare a acestor cheltuieli“, a comentat Ionuţ Dumitru, economist şef al Raifeissen Bank România.

Argumentul agriculturii

Astfel, parlamentarii au propus suplimentarea bugetului Ministerului Agriculturii cu 2,1 miliarde de lei, de la 9,3 miliarde de lei anterior, deoarece consideră că România trebuie să profite de portiţa deschisă de Comisia Europeană, care permite acordarea de ajutoare de stat în acest an de criză. Nu i-a interesat însă sursa cheltuielilor, în ciuda protestelor ministrului Agriculturii, Mihail Dumitru, care susţine că măsura „ar dezechilibra bugetul“. Decizia Comisiei este însă ulterioară momentului când guvernul a schiţat bugetul, astfel încât propunerea pare rezonabilă, deoarece lipsea din proiectul de buget al ministerului de resort.

În rest, parlamentarii au operat cu propuneri de majorări de mai mică amplitudine. Ei vor, de pildă, ca bugetul Ministerului Justiţiei să fie suplimentat cu 2,7 milioane de lei pentru cheltuieli de personal, care să asigure drepturile salariale sau în natură ale angajaţilor din Administraţia Penitenciarelor, iar cel al Ministerului Public să primească în plus 500.000 de lei pentru ca parchetele din Târgu Mureş să-şi poată închiria sedii.

Retorica pensiilor

Marea bătălie s-a dat însă pe teritoriul pensiilor, oarecum normal, deoarece este un act aplaudat de spectatorii interesaţi. Aici, bătălia s-a dus atât pentru reducerea cotelor de contribuţii sociale, cât şi pe majorarea punctului de pensie. Într-o confuzie totală, pe traseul a 17 ore de discuţii, membrii comisiei de specialitate au respins bugetul de asigurări sociale propus de guvern şi au revenit apoi asupra deciziei. Ei susţineau că, în cazul respingerii proiectului depus de guvern, pensia ar rămâne la nivelul anului trecut, până se va lua o decizie, însă secretarul de stat din Finanţe, Gheorghe Gherghina, a lămurit că, în acest caz, pensionarilor li se va reduce puterea de cumpărare, deoarece pensia va fi roasă de inflaţie. „Dacă pensia rămâne ca anul trecut, trebuie să ştiţi că a fost indexată în aprilie cu 3% şi în octombrie cu 2%. Deci, dacă aducem pensia de anul trecut, în termeni nominali, pensia e mult mai mică“, a spus secretarul de stat Gheorghe Gherghina. Lucrurile se vor lămuri în plen. Sunt însă puţine şanse ca parlamentul să poată aproba o majorare a pensiei la nivelul discutat în comisii, într-un an în care salariile sunt ele însele ameninţate de îngheţ. „Cred că trebuie să mai umble la privilegii şi mă refer la acele pensii mari care nu sunt justificate deloc de contribuţii“, consideră Gabriel Biriş, avocat specializat în fiscalitate, unul dintre arhitecţii cotei unice.

În plus, bugetul asigurărilor sociale include deja în forma sa preliminară un transfer de 9,6 miliarde de lei (aproximativ 2 miliarde de euro) de la bugetul de stat. „Nu ne putem gândi simultan la creşterea pensiilor şi la reducerea contribuţiilor la CAS“, a observat economistul şef al Raifeissen Bank România.

Totuşi, atât guvernul, cât şi parlamentarii tatonează terenul privind unele mişcări aducătoare de bani, avertizează Dumitru. „Trebuie să înţelegem că este un an foarte dificil, în care nu este loc de relaxare fiscală. Dimpotrivă, se discută măsuri pentru creşterea veniturilor, se tatonează terenul pentru introducerea unor taxe punctuale sau pentru lărgirea bazei de impozitare.“

Mici ajustări la taxe

Comisia de buget-finanţe va lansa în dezbaterea plenului suspendarea impozitului minim, menţinerea impozitului pe venit de 3% la microîntreprinderi şi reducerea TVA la tranzacţiile şi construcţiile de locuinţe la 5%.

Ministerul Finanţelor nu a finalizat reglementările privind noua sa viziune despre impozitul forfetar, pe care vrea să-l menţină în anumite domenii, ceea ce a lăsat loc pentru ideile parlamentarilor din opoziţie. Este însă clar că renunţarea la acest bir de necesitate ar lipsi bugetul de circa 1 miliard de lei, sumă care reprezintă cam 0,2% din PIB.

Menţinerea unui impozit pe venit în cazul microîntreprinderilor este o măsură cu amprentă anticriză, deoarece acestea ar fi trebuit să plătească, începând cu 2010, impozitul pe profit de 16%.

Parlamentarii au mai propus scăderea TVA la tranzacţiile şi construcţiile de locuinţe la 5%, măsură căreia reprezentanţii Finanţelor i-au calculat un impact bugetar de 960 de milioane de lei, respectiv 0,18% din PIB.

„Ar fi o măsură bună, corectă şi logică dacă s-ar introduce o cotă de TVA redusă la 5% la tranzacţiile imobiliare, deoarece ar avea ca efect atât susţinerea unei pieţe grav atinse de criză, cât şi a nevoilor populaţiei. Ar fi o lărgire a măsurii care se aplica deja încă de anul trecut pentru o parte din tranzacţii“, a precizat Biriş.

În esenţă, erau previzibile toate discuţiile, deoarece, spune Biriş, „politicienii vând o marfă pentru voturi“. //