Pe aceeași temă
Cum se face că, într-un an în care economia scade văzând cu ochii, bursa creşte? Mai este piaţa de capital capabilă să semnalizeze cu anticipaţie evoluţia economiei?
Dacă acum un an am fi privit piaţa de capital în perioada în care economia „duduia“, am fi rămas surprinşi de slaba performanţă a pieţei de capital. Acum, privind spre piaţa de capital, surpriza rămâne. În timp ce economia românească trece prin cea mai gravă recesiune din ultimii zece ani, bursa a trecut pe plus de la începutul anului. Dacă privim datele, contrastul este unul extrem de puternic. În timp ce economia a scăzut cu 6,2% în primul trimestru din 2009 şi cu 8,8% în al doilea, bursa de la Bucureşti a câştigat nu mai puţin de 44% de la începutul acestui an. Aceste date trebuie corelate însă mai mult cu celelalte pieţe decât cu economia românească propriu-zisă. Dar şi aceste corelaţii sunt cel puţin surprinzătoare. Bursele au crescut de fapt în toată lumea, atât în Statele Unite, cât şi în Europa. Sigur, am putea spune că cel puţin în Germania şi Franţa, unde avem creşteri de aproape 10% de la începutul anului, ele au anticipat mult trâmbiţata ieşire din recesiune, deşi e greu de acceptat că, dincolo de conceptul tehnic al trimestrului, cu plus faţă de cel precedent, cele 0,3 procente din fiecare dintre aceste două ţări chiar înseamnă o ieşire din recesiune. În Europa de Est avem aceeaşi poveste atât în state care trec prin situaţii foarte grele, cum ar fi România sau Ungaria (o creştere de 50% anul acesta), cât şi în economii mai puţin agitate (bursele din Cehia şi Polonia cresc cu peste 30%). Anticipează pieţele de capital ieşirea din recesiune şi debutul unei noi perioade de creştere spectaculoasă, dacă nu în Vest atunci cel puţin în Est, aşa cum au făcut-o de atâtea ori? E foarte greu de susţinut că rolul anticipativ al pieţelor de capital din această zonă poate fi clamat în această situaţie. Sunt mai multe motive care explică această decuplare a pieţelor de economie şi, cel puţin în cazul românesc, resping cu totul ideea că vorbim de o anticipare a ieşirii din recesiune de către piaţa de capital. E drept că, dacă această relansare economică se va produce, bursele o vor resimţi primele. Nu este obligatoriu, dacă creşte bursa, să însemne că economia este pe creştere. Exemplul de anul trecut, e drept, ar putea sugera că piaţa de capital a avut darul să anticipeze evoluţiile nefaste de anul acesta. Dar, în cazul României, asemenea concluzii sunt greu de susţinut pentru că piaţa este relativ mică, volatilitatea uriaşă şi influenţele externe determinante. Şi totuşi, de ce cresc bursele când lumea este în criză?
În primul rând, contează reperul. Ele cresc în raport cu începutul acestui an, e drept, un reper extrem de important, nu doar cronologic. Dar, dacă privim pieţele începând cu luna septembrie a anului trecut, lună care, odată cu falimentul marilor bănci americane, a confirmat severitatea fără precedent a crizei financiare şi apoi economice, toate pieţele de capital, fie că vorbim de cea americană sau de cea românească, sunt încă mult pe minus. Să nu uităm că bursa de la Bucureşti a pierdut anul trecut 90%, oficializarea crizei agravând o cădere care deja era în curs. Aşadar, am putea vorbi în cel mai bun caz de corecţii, cum se numesc aceste reaşezări ale pieţelor în termeni bursieri, sau de „viaţa după criză“, de o încercare de a utiliza piaţa de capital în scop speculativ şi în acest context agitat. Trebuie însă remarcat că vorbim pe piaţa românească cel puţin de volume de tranzacţionare mult mai mici faţă de perioadele bune ale pieţei şi de absenţa sau prezenţa extrem de redusă a investiţiilor nerezidente, adică a banilor străinilor. În ciuda acestui fapt, a prezenţei reduse a banilor de afară, care altădată legau organic pieţele de capital şi chiar amărâta bursă de la Bucureşti de tendinţele internaţionale, acest mimetism al pieţelor s-a păstrat.
Astăzi, dacă bursa americană intră pe creştere, acest lucru se resimte şi pe piaţa noastră, chiar dacă nu avem pe termen scurt fonduri care să vină la noi din motivul umplerii investiţionale a burselor de afară, ci doar în speranţa că, odată pornite pieţele internaţionale, valul va ajunge şi la noi, cum s-a întâmplat prin 2007. Atunci, de ce cresc pieţele internaţionale, de vreme ce marile economii nu dau semne reale de ieşire din criză? În fond, procentele uşoare de creştere din ultimul trimestru nu sunt un motiv suficient de optimism, cel puţin până la finalul anului. Atât bursele, cât şi economiile care au crescut au făcut-o din acelaşi motiv, şi nu una determinând-o pe cealaltă. Iar motivul ţine de programele anticriză şi mai ales de infuziile de lichiditate introduse în sistem de toate marile bănci centrale care contează, de la (şi mai ales) Federal Reserve şi BCE la Banca Angliei şi cea a Japoniei. Banii introduşi s-au scurs şi spre burse şi, de aici, o parte din creşteri. În fond, vorbim de cele mai importante infuzii de bani în economie din istoria finanţelor publice şi era imposibil ca atâta bănet să nu salte şi pieţele de capital atât de pesimiste la sfârşitul anului trecut. Cealaltă parte a explicaţiei ţine de datele relativ bune ale unor companii importante care duc la concluzia că teama de criză pe pieţele de capital care a pornit la începutul anului trecut a fost mai mare decât criza însăşi.
Să revenim însă la bursa şi economia noastră. Trebuie spus că există şi o cauză de piaţă a creşterii. În termeni tehnici, acţiunile noastre sunt ieftine (raport de profit pe acţiune, valoare active etc.), aşa încât au fost cumpărate. Asta nu înseamnă implicit că ele devin obligatoriu profitabile. Şi în nici un caz nu înseamnă că bursa anticipează o apropiată ieşire din criză.
Singurul lucru care se poate spune în acest caz ţine de bun-simţ: odată şi odată, vom ieşi din criză şi s-ar putea ca unele achiziţii de acum să fie profitabile în viitor. Când şi cât, nici o şansă pentru un răspuns. O încercare timidă: nu prea curând! //
