Pe aceeași temă
În ciuda unor zvâcniri ale industriei româneşti, atât cât a mai rămas din ea, datorate în mare parte înviorării cererii pentru export, economia ţării bălteşte în recesiune. Programul de austeritate bugetară a debutat cu cel puţin 20 de luni mai târziu decât ar fi trebuit şi s-a împotmolit în culoarele alunecoase ale politicii româneşti, pierzând astfel o parte din eficienţa necesară pentru a scoate economia din recesiune. Aşa cum arată economia românească, nici anul viitor bugetul statului nu va încasa sume îndestulătoare pentru a-şi susţine arhitectura bizantină a administraţiei publice, rămânând foarte puţini bani pentru continuarea anemicelor programe de investiţii ale statului. Cu puşculiţa scofâlcită de criză, niciun guvern nu poate gândi, proiecta şi apoi aplica vreo strategie de stimulare a economiei şi, prin asta, nu poate dirija ţara spre prosperitate. Iată de ce ideea fructificării pe Bursă a unor pachete de acţiuni, de mici dimensiuni, pe care statul le deţine la companii interesante, cum ar fi cele din energie, pare o soluţie salvatoare pentru buget.
Există însă în România o istorie a ezitărilor faţă de listarea la Bursă, manifestată de diversele guverne care au condus ţara. În ciuda declaraţiilor de circumstanţă, niciunul dintre guvernele ţării nu şi-a respectat promisiunile de listare a companiilor statului la Bursă. Autorităţile de la Bucureşti i-au iubit mai degrabă pe „investitorii strategici“, cărora le-au dirijat cu abilitate unele mari afaceri la preţuri, în condiţii, uneori, obscure şi dezavantajoase pentru ţară.
Lipsită de susţinerea unui real program de privatizare prin piaţa de capital, nici Bursa românească nu pare a avea adâncimea unei economii puternice, aşa cum ne-am dori. Pe de altă parte, nici românii, cu salariile lor minimaliste, nu au forţa de a deveni jucători importanţi la Bursă, susţinând astfel afacerea, aşa cum stau lucrurile în pieţele dezvoltate. Prăbuşirea Fondului Naţional de Investiţii (FNI) a paralizat practic pentru mai mulţi ani piaţa fondurilor mutuale autohtone şi a spulberat, odată cu ea, atât economiile a sute de mii de oameni, cât şi încrederea în plasamentele alternative conturilor de economii din bănci.
A venit însă momentul în care nu poate fi ignorată nicio sursă de finanţare a bugetului, iar listarea la Bursă a companiilor statului poate avea efecte mai interesante decât simpla finanţare a cheltuielilor statului, deoarece ar putea înviora economia românească.
Petrom
Adriean Videanu, ministrul Economiei, insistă de câteva luni asupra soluţiei listării la Bursă a unor campioni ai industriei energetice, ca soluţie de finanţare a bugetului statului. Ministerul Economiei a propus, încă din primăvara acestui an, o schiţă de act normativ prin care statul ar renunţa la pachetul său de 20,64% din acţiunile Petrom. În viziunea din luna mai a ministrului Videanu, statul urma să vândă un pachet de 11,84% din acţiunile OMV Petrom prin Bursa de Valori Bucureşti, restul urmând să fie împrăştiat către salariaţii companiei. Ieşirea totală a statului din acţionariatul Petrom este însă o mişcare discutabilă, deoarece pierde astfel o sursă aproape sigură de câştig, ţinând cont de faptul că producătorul naţional de petrol poate furniza dividende consistente. De pildă, în 2009, deşi a avut un an slab, în care afacerile sale s-au comprimat cu 23%, Petrom a afişat un profit operaţional de 12,8 miliarde de lei (322,8 milioane de euro), din care statul, dacă s-ar fi distribuit dividende, ar fi putut încasa vreo 64 de milioane de euro, ca să-şi finanţeze jumătate din cheltuielile cu pensii speciale. Tentativa de a oferi salariaţilor o halcă din Petrom este însă ineficientă pentru stat, fiind de altfel un procedeu prin care, finalmente, un grup limitat de iniţiaţi poate profita. Probabil varianta vânzării unui pachet mic de acţiuni, de 5-7%, ar fi o strategie mai inteligentă în cazul Petrom.
Recent însă, guvernul a reluat ideea vânzării prin Bursă a unor pachete minoritare, de maximum 15% din acţiunile unor campioni energetici. Pe listă sunt două companii deja listate la Bursă, transportatorul naţional de electricitate Transelectrica, cel de gaze Transgaz Mediaş şi producătorul de gaze Romgaz Mediaş, pentru care însă se vor derula procedurile de lansare pe piaţă a ofertei de acţiuni. Mişcarea va transfera aproape instantaneu în conturile statului sume importante, va asigura transparenţa şi va stimula activitatea companiilor respective.
Listare = transparenţă
„Pe lângă faptul că listarea va procura resurse de finanţare a bugetului statului, o va face de o manieră transparentă, eliminând orice suspiciune posibilă, şi o va face rapid, deoarece banii vor intra în conturile statului practic imediat, la trei zile după lansarea pe Bursă“, spune Stere Farmache, preşedintele Bursei din Bucureşti.
Deşi piaţa bursieră este sensibilizată de criza economică, punând astfel un semn de întrebare privind oportunitatea şi eficienţa listării unei companii în acest moment dificil, totuşi există şanse ca statul să atragă investitori străini şi să obţină sume peste aşteptări pentru pachetele de acţiuni la care renunţă.
Un reper ar putea fi şi evoluţia cotaţiilor acţiunilor Transelectrica, listate pe Bursă, care se tranzacţionează peste nivelul preţului pe hârtie al unei acţiuni. În ultimul an cea mai slabă cotaţie a titlurilor Transelectrica, de 11,50 lei/acţiune, a depăşit totuşi preţul nominal la care a fost emisă acţiunea, de 10 lei.
Mark Mobius, directorul grupului financiar Franklin Templeton Investments, care gestionează şi Fondul Proprietatea, susţine că un program coerent de privatizare prin Bursă ar fi încununat de succes, deoarece piaţa românească de capital este interesantă pentru investitorii străini. Mobius consideră că acţiunile listate la Bucureşti sunt ieftine şi se tranzacţionează sub valoarea lor reală, iată de ce investitorii străini de portofoliu ar putea fi interesaţi de plasamente aici. Pentru a genera însă un interes al străinilor, alţii, cum ar fi polonezii, tocmesc nume grele din finanţele lumii pentru lansarea la bursă a companiilor importante.
* * *
Miza miliardului
O estimare mai veche a ministrului Economiei indică faptul că statul ar putea încasa aproximativ un miliard de euro prin vânzarea pachetelor minoritare la câteva companii energetice. Potrivit unor informaţii din piaţa financiară, s-ar putea obţine 219,9 milioane de lei din vânzarea a 15% din acţiunile Transelectrica, alte 440,2 milioane de lei de la Transgaz. Deşi Romgaz este perla coroanei energetice, autorităţile se aşteaptă ca din vânzarea a 15% din capitalul său să se obţină 57,4 de milioane de lei.
Privatizarea poloneză
Polonia derulează cel mai ambiţios program european de privatizare în energie, consideră agenţia de consultanţă financiară Fitch Ratings. Recent, statul polonez a vândut 52% din capitalul grupului energetic Tauron pentru 4,2 miliarde de zloţi, uşor sub aşteptările iniţiale. Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare (BERD) a anunţat că va susţine şi ea privatizarea întreprinderilor poloneze din sectoare strategice. Majoritatea privatizărilor s-au făcut prin listarea la Bursă.
* * *
Miracolul polonez
Modelul polonez este des evocat ca argument în favoarea privatizării prin Bursă. Polonia continuă un program ambiţios de privatizare, prin care statul urmăreşte să-şi susţină bugetul şi să-şi reducă presiunea datoriei publice. Însă miracolul economiei poloneze, singura din Europa care a evitat anul trecut recesiunea, are şi o explicaţie în faptul că majoritatea companiilor sale sunt listate la Bursă, având astfel nu doar avantajul rigorii, disciplinei şi transparenţei totale în afaceri, pe care o presupune piaţa de capital, ci şi pe acela al unui acces la surse de finanţare alternative, spune Farmache.
„Miracolul economiei poloneze poate fi explicat şi prin faptul că majoritatea companiilor sunt deja listate la Bursă şi au avut astfel acces la finanţarea prin piaţa de capital, compensând astfel efectul negativ al contractării creditării bancare“, a explicat preşedintele BVB.
Pluteşte, evident, bănuiala că statul poate topi banii pe care i-ar obţine din acest val de listări la Bursă pe salarii şi pensii, aşa cum s-au petrecut lucrurile cu cele peste 3 miliarde de euro dobândite pentru Banca Comercială Română (BCR). Ideal ar fi să dirijeze aceste sume către investiţii şi programe de susţinere a economiei, ridicând presiunea de pe un buget ale cărui dimensiuni vor fi limitate în următorii ani. Ar fi fost utilă şi crearea plănuitului fond de investiţii al statului, idee abandonată se pare pe traseu. „Statul are în acest moment o nevoie acută de finanţare. Ar fi fost ideal să-şi creeze un vehicul de finanţare a investiţiilor, în care să colecteze economii pe care să le canalizeze spre investiţii“, a comentat Farmache.
Deocamdată, însă, statul nu va putea beneficia rapid de banii din vânzarea la Bursă a unor pachete de acţiuni la companiile sale. „Pentru companiile deja listate, cum sunt Transgaz, Transelectrica sau Petrom, lucrurile se vor derula mai rapid. Însă cred că celelalte nu vor apărea la Bursă mai devreme de finalul anului, asta într-o variantă optimistă, cel mai probabil la începutul lui 2011“, estimează preşedintele BVB.
Strategia de vânzare a unor pachete de acţiuni la companiile statului are însă capcanele ei, cum ar fi dimensiunea optimă a experimentului şi intenţia de a oferi unele cadouri salariaţilor.
