Pe aceeași temă
Principalii candidaţi pentru preşedinţia României au agende economice diferite şi, oricare ar fi câştigătorul, este de presupus că preşedintele (re)ales îşi va forma un nou guvern care o va respecta.
Asupra unui aspect, primii trei candidaţi la preşedinţie sunt în consens: reducerea cheltuielilor administraţiei publice, cu scopul de a stimula investiţiile în economie.
Toţi candidaţii pentru jilţul de la Cotroceni par conştienţi de amplitudinea crizei prin care trece economia ţării. Cu excepţia preşedintelui Băsescu, candidaţii la Cotroceni au în program schimbarea fiscalităţii. Scopul urmărit de modificarea birurilor pare a fi seducerea electoratului, ştiut fiind că, în vreme de criză, este aproape imposibil să articulezi un scenariu de aplicare a unei noi filosofii fiscale, care să dea roadele aşteptate asupra economiei.
În lupta cu criza economică, trei dintre ei sunt dispuşi să mărească taxele, al patrulea aruncă mănuşa scăderii lor.
Preşedintele în exerciţiu, Traian Băsescu, admite că, în complicata conjunctură actuală, internă şi externă, nevoia de bani a bugetului ar putea impune majorarea unor taxe. Deşi agenda sa economică nu conţine vreo modificare a actualei structuri a impozitelor şi taxelor plătite de contribuabili, Băsescu a declarat că, dacă va fi nevoie, ar prefera, mai degrabă, majorarea taxelor pe consum, decât o mărire a impozitelor pe venituri sau pe profituri. El a indicat, la rigoare, taxa pe valoarea adăugată (TVA) ca posibilă sursă de finanţare a unui buget sleit.
Băsescu insistă însă, în programul său, asupra ideii de stabilitate, obiectiv care nu include schimbări în regulile fiscale în timpul jocului, pe un teren minat de criza economico-financiară. Ca atare, Băsescu susţine menţinerea cotei unice, care a adus, de altfel, României un flux de investiţii străine fără precedent, a stimulat creşterea economiei ţării, până la criză, şi a oferit contribuabililor posibilitatea de a-şi face socoteli pe termen mediu şi lung.
Liderul social-democrat Mircea Geoană va renunţa la cota unică pentru a reveni la impozitul progresiv, ceea ce va majora, inevitabil, o mare parte a impozitelor pe salarii. În opinia sa, cota unică „şi-a atins limitele“ şi, ca atare, o va înlocui cu impozitul progresiv, de altfel o filosofie fiscală preferată de partidele de stânga. Candidatul independent Sorin Oprescu a lăsat să se înţeleagă, în discursul său public, faptul că preferă un sistem de impozitare progresiv în locul actualei cote unice, alegere care poate fi atribuită rădăcinilor sale politice, de fost membru al Partidului Social Democrat.
O eventuală reintroducere a impozitului progresiv pe salarii are puţine şanse de a micşora povara vreunei categorii de angajaţi, protejaţi şi în prezent, însă are toate premisele pentru a tăia mai mult din banii clasei de mijloc româneşti, adică a salariaţilor ale căror venituri depăşesc media pe economie. Astfel, Geoană a indicat doar că vrea impozit de 20% pentru veniturile brute de peste 3.000 de lei (687 euro înainte de impozitare), dar este posibil ca sistemul progesiv care se pregăteşte în laboratoarele PSD să conţină praguri şi în intervalul 16%-20%.
Liderul Partidului Naţional Liberal, Crin Antonescu, încearcă să-şi seducă electoratul cu reducerea poverii fiscale, în condiţiile menţinerii actualului sistem de cotă unică. El susţine tăierea TVA de la 19% la 15% şi o reducere a cotei unice de la actualul nivel de 16% până la 10%, la egalitate cu Bulgaria. Însă, în contextul „problemelor structurale ale sectorului public şi în absenţa unor propuneri de reformă a pieţei muncii, scăderea taxelor nu este o soluţie pentru moment. Mai mult, va fi greu de crezut că Fondul Monetar Internaţional va accepta o asemenea măsură“, consideră economistul şef al ING România, Nicolaie Alexandru Chidesciuc.
Oricât de tentantă poate fi ideea reducerii poverii fiscale, ea nu poate fi aplicată de o economie fără resurse şi al cărei buget simte deja o reducere masivă a fluxurilor de bani. Pur şi simplu pentru că, într-o primă fază, o tăiere a taxelor şi impozitelor de amplitudinea propusă de Antonescu lasă un gol imens în buget, care trebuie acoperit. În acest moment, FMI nu pare dispus să finanţeze o asemenea operaţiune, iar posibilitatea de a împrumuta bani din pieţele financiare este nu doar limitată, ci chiar prohibitivă din cauza costurilor mari. În teoria liberală însă, argumentele unei scăderi a birurilor sunt rezonabile şi ar trebui analizate. Ideea tăierii taxelor în criză a fost vânturată, deocamdată fără succes, în Statele Unite de către laureatul Premiului Nobel pentru economie, Robert Mundell. Cu diferenţa că Mundell sugera o coborâre a impozitului pe profitul companiilor de la un nivel actual, de 35%, la 20%, deci un prag pe care România l-a depăşit deja. „Într-o perioadă de recesiune nu sunt profituri şi, ca atare, încasările din impozite sunt foarte mici. Aşa încât nu pierzi prea mult, dar, dacă stimulezi economia, încasările din alte taxe vor fi mai mari“, argumenta Mundell.
Chestiunea fiscalităţii pe muncă este şi ea abordată diferit. Pragmatic şi interesat de stabilitatea economiei, Băsescu nici nu promite vreo scădere a contribuţiilor sociale, deoarece ştie că pensiile sunt finanţate cu dificultate, nici nu ascunde în manşetă vreun as al măririi acestor biruri, de dragul de a face rost de bani. El consideră că o revizuire a actualului sistem, cu pensiile lui de lux cu tot, ar putea echilibra situaţia. La polul opus, Antonescu promite o înjumătăţire a contribuţiei sociale, care, în opinia sa, ar trebui să scadă cu 50%. El nu explică nici în acest caz de unde ar veni banii pentru plata facturii de pensii a statului şi probabil speră să stimuleze trecerea multor salarii mascate în legalitate. Toţi admit că pensiile de lux trebuie să dispară, însă doar premierii lui Băsescu au încercat să facă asta, partidele celorlalţi nu au acceptat. //
