Capitalism de cadou in SUA

De cand cu criza asta de-i zice "imo­bi­lia­ra" - care nu e catusi de putin imobi­lia­ra, ci o criza a speculatiilor financiare, ca esenta a capitalismului -, prin Statele Uni­te se tot intampla lucruri care mai de care mai bizare. Bizare, indeosebi in ra­port cu rapaiturile de toba de prin aceasta tara, care nu mai pridideste sa se auto­pre­zinte drept bastion al economiei de piata (market economy) si al corectitudinii po­li­ti­ce (political correctness). Cu ceea ce se intampla prin SUA, capitalistii din capi­ta­lismul clientelar sau de cumetrie din Ro­mania se pot inverzi de ciuda si, inspi­ran­du-se din realitatile de peste Ocean, pot declansa un nou val, unul terminator, de je­fuire cu acte in regula a statului roman si a populatiei de prin partea locului.

Dar sa vedem ce s-a mai intamplat prin SUA de cand cu criza. Mai intai au dat faliment niste oameni. Constatand ca, practic fara sa realizeze, li s-au cam du­blat facturile pentru plata caselor con­trac­ta­te de la un an la altul, milioane de ame­ri­cani si-au trimis cheile la bancile care de­tineau ipotecile. Ce sa-i faci, asta-i capi­ta­lismul. Cine nu plateste... plateste! In faza urmatoare, problema s-a complicat rau! Bancile au incercat sa descurajeze pri­mi­rea cheilor. Caci ce sa faca cu cheile?! Ele doreau bani, iar cu casele ce sa faca?! Sa se transforme in agentii imo­bi­lia­re?! Si cui sa vanda casele, ca tot nu mai existau amatori?! Asa ca, una dupa alta, marile banci finantatoare au inceput sa piarda mii de miliarde de dolari. Ca­pi­ta­li­zarea lor bursiera a scazut cu 50-70%.

Si acesta era doar inceputul. Curand, criza a atins structurile de unde pornise de fapt putregaiul: tot felul de intermediari care speculau contractele si ipotecile, de nu se mai stia exact cine raspunde si de ce anume si, mai ales, care este nivelul in­­­da­torarii si cand este posibil ca suprain­­tin­de­rea corzii sa duca la o ruptura. Cand coarda s-a rupt, s-a constatat ceea ce se stia de fapt, dar nu se voia a se incrimina: ca nu niste credite ipotecare constituiau samburele problemei, ci un intreg an­gre­naj financiar scapat de sub control, din cauza speculatiilor care pierdusera de mult legatura cu tranzactiile din realitatea concreta. Criza din segmentul "subprime", care, dupa cum ii indica si numele, repre­zin­ta un segment de risc, este o criza strict financiara, legata, ca si in alte do­me­nii, de fortarea speculatiilor, de lichidarea separatiilor dintre activitatile diferitelor in­sti­tutii financiare si de dereglementarea pietelor, iar, in particular, de sofisticarea financiara a produsului (in acest caz, apa­rent imobiliar) si implicarea mai multor in­ter­mediari in relatia clasica dintre impru­mu­tator, dezvoltator si imprumutat (poten­tialul beneficiar), care au "depersonalizat" responsabilitatile si au amplificat dis­tor­siu­ni­le prin camuflaje si intarzieri ale clarifi­ca­rilor.

Din lumea intempestiva, dar fragila a speculatiilor, prima a cedat o banca unde speculatiile se pare ca se combinau cu ac­tiuni murdare rau de tot: administratorii se serveau in ultima instanta de tranzac­tiile imobiliare sofisticate pentru a secatui in folos personal chiar banca in sine. "Ban­carii" romani care au reusit sa puna pe butuci propriile banci - precum Cre­ditBank, Dacia Felix sau Banca Inter­na­tio­nala a Religiilor - au salivat probabil de placere, dar si de invidie!

Si, mai apoi, criza a ajuns la fondurile de investitii care preluau contributiile vii­to­rilor posesori de locuinte si le speculau pe unde aveau ocazia. Si le speculau "à la hausse", adica in ideea ca preturile tot vor creste, pana cand adevaratii platitori (care erau totusi in majoritate niste sala­riati) n-au mai putut sa faca fata si pre­tu­rile s-au oprit, iar roata a inceput sa se in­­var­teasca inapoi. Giganticele fonduri de investitii, sa le zicem imobiliare - ambele cu nume din lumea animalelor lui Walt Dis­­ney (Freddy Mac si Fanny Mae) - au ajuns la ananghie, actiunile lor prabu­sin­du-se cu peste 80%. A urmat insa marea lovitura. Statul american - aparatorul eco­no­miei de piata si garantul "corectitudinii politice" - a intervenit. Trezoreria ameri­ca­na s-a aratat gata sa cumpere actiuni FM&FM pentru a injecta bani in acestea. Pana si Congresul SUA a adoptat legi care, cu banii contribuabilului american, sa salveze "piata". Dar, vai!, FM&FM ur­mea­za sa fie salvate, si nu bietii ipotecati pacaliti.

Probabil, in Romania, parintii FNI sunt pur si simplu negri la fata ca n-au facut es­crocheria cu pricina in America, si nu in Romania. Vasazica, se joaca la loterie ba­nii colectati de la niste fraieri (sute de mii sau milioane, nu conteaza!), acestia sunt pierduti si intervine statul - evident, cu ba­nii contribuabililor - sa salveze struc­tura care a jucat pierzator, si nu pe pacaliti! Hai ca-i tare! Caci ce fac FM&FM?! Cum­pa­ra ipotecile de la bancile creditoare si le joaca pe bursa, oferindu-le spre van­za­re unor investitori care n-au nicio legatura cu piata imobiliara, dar care isi asteapta castigul la scadenta din tranzactiile imo­bi­liare. Daca pretul urca si tot urca, morisca merge. La prima fisura, insa, totul se pra­bu­seste. Evident, doar cu FM&FM, fara a-i lua in considerare si pe alti interme­diari, mai apar, deci, inca trei verigi peste cele necesare. Verigi care reprezinta insa cam jumatate din piata imobiliara esti­ma­ta in SUA la 12 mii de miliarde dolari. Toate aceste verigi-parazit asteapta pro­fi­turi de la bietul contractant de credite imo­bi­liare. Jaf, domnule, in toata regula! Mai tare decat in Romania! In Romania, cei cu montajul escrocheriei FNI n-au patit ni­mic, dar statul a dat bani, cel putin in par­te, pacalitilor. In America, se poate spune ca, intr-adevar, capitalismul este mai avan­sat...

Sa ma ierte Dumnezeu, dar asta cu aju­­torarea FM&FM de catre stat este ca­pi­talism de cadou, care in Romania nu are drept corespondent decat SIF-urile, care, pe cand se numeau FPP-uri, au fost in­­zes­­trate cu capital de catre stat si acum se dau mari structuri capitaliste private.

Pai este "market economy" si "poli­ti­cal correctness" ca unii sa faca boacana prin speculatii pe seama altora si sa fie sal­vati de catre stat, in timp ce tocmai cei pa­caliti sa fie lasati sa achite nota de plata? Caci, la orice grad de sofisticare ajunge piata si instrumentul financiar, eco­nomia reala nu poate fi decat aceea care este si factura - asa cum dovedeste din plin criza zisa "imobiliara" din SUA - este pla­tita tot de catre cei care au vehiculat ban real: bancile care au bagat mana in bu­zunar sa finanteze tranzactiile imobi­lia­re si oamenii de rand care au angajat, din cas­tigurile lor, ipotecile.