Pe aceeași temă
Sistemul actual de pensii este o plapumă prea mare pentru o economie atât de mică.
Statul se vede nevoit să scoată din buget 1,5 miliarde de euro pentru a plăti pensiile în acest an. În viitor, lucrurile se vor agrava şi, potrivit calculelor ministrului Finanţelor, Gheorghe Pogea, în 2020 sistemul de pensii va avea nevoie de un transfer de peste 23 de miliarde de lei din bugetul de stat, sumă de 4,4 ori mai mare decât efortul actual.
9% din PIB
Economia ţării trece printr-o criză profundă, care a lăsat vistieria statului pe jumătate goală, astfel încât, pentru a-şi achita facturile, acesta s-a văzut nevoit să împrumute bani de la Fondul Monetar Internaţional (FMI). În plină criză, România a ajuns într-o situaţie limită, în care este greu de crezut că-şi va putea susţine, fără sincope, plata pensiilor. Factura anuală de pensii depăşeşte suma de 10 miliarde de euro şi devine o problemă deoarece suma înghite 9% din produsul intern brut (PIB). În România pensiilor de lux, 100 de oameni lucrează şi din contribuţiile lor sunt finanţate pensiile a 120 de oameni. Într-un calcul ipotetic, în care pensia medie ar rămâne neschimbată, lunar, un contribuabil ar trebui să vireze sistemului o cotă de 798 de lei pentru a plăti o pensie şi ceva.
Cum s-a ajuns la intrarea sistemului în datorii faţă de bugetul statului ştim: avalanşă de pensii anticipate, medicale şi, mai ales, privilegiate.
Împrumuturi grele
Pe măsură ce se vor pensiona din ce în ce mai mulţi angajaţi ai castelor profesionale, care şi-au croit legi speciale cu pensii extrem de mari, cheltuielile sistemului vor creşte şi statul va trebui să se împrumute din ce în ce mai mult pentru a-şi achita factura. Un colaps al sistemului este de neconceput, dar menţinerea sa ca atare are costuri imense pentru economie. De pildă, în cazul în care înţelegerea cu FMI cade, din cauza eşecului de a face o reformă a sistemului de salarii şi de pensii, atunci anul viitor oricine va conduce guvernul va căuta bani din pieţele internaţionale de capital. Problema nu va fi însă faptul că asemenea împrumuturi vor costa scump, ci dacă ne va da cineva aceşti bani, deoarece fără acordul cu FMI România riscă să intre în incapacitate de plată. Un set de posibile soluţii pentru a stăpâni problemele sistemului include ridicarea vârstei de pensionare, reducerea unor pensii, majorarea cotelor de contribuţie la asigurări sociale şi a altor taxe, deoarece finanţarea prin bugetul de stat pare inevitabilă.
Reformă sub presiune
În plină criză a economiei româneşti, este greu de crezut că o majorare a fiscalităţii pe forţa de muncă ar fi o soluţie viabilă, deoarece ar avea ca efect mărirea şomajului.
Pentru viitor însă, capcana pe care o deschide această cheltuială uriaşă este majorarea taxelor, aproape inevitabilă, deoarece sistemul nu se mai poate susţine din actualele contribuţii. Iată de ce orice guvern care semnează facturile unui asemenea sistem de pensii s-ar fi aflat sub presiunea unei reforme.
„Dacă nu facem această reformă, în viitor nu vom mai avea bani pentru plata pensiilor şi nici pentru creşterea pensiilor pe viitor. Doar din recalcularea pensiilor speciale se va face o economie cifrată între 500 şi 800 de milioane de euro pe an“, a explicat premierul Emil Boc.
Trei anomalii
Reforma descrisă de proiectul controversatei Legi a pensiilor corectează trei anomalii. Prima anomalie este modul de calcul al pensiilor castelor profesionale privilegiate, cum sunt diplomaţii, parlamentarii, judecătorii sau poliţiştii. Pensiile lor urmează un model comunist, în care anumite categorii profesionale erau privilegiate şi prin sistemul de pensii şi beneficii. Membrii acestor caste privilegiate cotizau mai puţin în timpul vieţii profesionale către sistemul de pensii, dar se aşteptau să primească o pensie mai mare decât media contribuabililor obişnuiţi.
A doua anomalie este pensionarea anticipată, căreia criza şi lipsa perspectivei unui loc de muncă i-a dat amploare. A treia anomalie este pensionarea pe caz de boală, devenită o modă în mai toată România.
Problema egalităţii
Reforma mai pune femeile la egalitate cu bărbaţii în chestiunea vârstei de pensionare. Deşi este o aşezare progresivă în teren, adversarii actualei formule a legii susţin că femeile din România nu ar trebui tratate la fel ca cele occidentale, unde ideea funcţionează. Mariana Câmpeanu, fost ministru al Muncii, susţine că româncele sunt mai muncite şi au şanse mai mici de a găsi un serviciu după o anumită vârstă. Într-adevăr, o lectură a statisticilor pensiilor arată că majoritatea pensiilor anticipate sau de boală sunt solicitate de femei, ceea ce indică o problemă reală.
Cea mai puternică opoziţie faţă de reforma pensiilor vine însă de la castele privilegiate, care se opun recalculării pensiilor, deoarece acelea care depăşesc 10.000 de lei s-ar înjumătăţi. Dar, dacă rămân aşa, cine le plăteşte? //
