Pe aceeași temă
Cea mai des întâlnită întrebare care se aude astăzi este, evident, când ieşim din criză. Cum definiţia crizei este însă mai mult una originală, proprie fiecăruia care întreabă, singurul element comun pentru o definiţie ar fi când depăşim actuala stare a lucrurilor.
România, de la manageri la debitori şi de la creditori la economişti, a trăit nouă ani în care a învăţat lecţia economiei consumului şi a pieţelor în expansiune. A fost o lecţie de conjunctură, pe care cei mai mulţi au crezut-o un succes personal. Acum, eşecul, fie el de conjunctură sau cel personal (ca în imobiliare, de exemplu), a adus un apel la stat, ca şi cum ar existat un buton magic care ar repune economia în viteza de altădată. Dar, dacă este să se facă prognoze legate de criză, cea mai consistentă este legată de lumea de după. Iar acea lume nu va mai semăna cu România anului 2007. Oricum, deşi fiecare vrea să revină la modelul de business şi stilul de viaţă al acelui an, perioada marilor schimbări va mai dura. Aceasta pentru că tendinţele abia acum se consolidează în pante tot mai descendente şi nici vorbă de vreun semn de schimbare a direcţiei. În buletinul de conjunctură pe care Institutul de Statistică îl realizează pentru evaluarea trimestrială, scăderea va continua şi în lunile care vin.
Dacă e ceva ce s-a schimbat, poate este ritmul, acum ceva mai uşor. Dar scăderea continuă. Mai lentă sau chiar o relativă stabilitate pentru industria prelucrătoare şi construcţii, mai consistentă în servicii şi comerţ, domeniile care de fapt arată venirea celui de-al treilea val al ciclului de criză. Dacă primul val a adus turbulenţele financiare, al doilea scăderile din imobilar şi industrie, iată că a venit rândul consumului şi al serviciilor. Va mai urma unul cu reducerea drastică a activităţii în construcţii (dacă nu va reporni creditarea mâine, şi mă îndoiesc profund de acest lucru) şi cifre mai consistente în şomaj şi restanţe la credite. Din aceeaşi anchetă a INSSE, rezultă foarte clar că pentru marile companii, care au reuşit să depăşească blocajul din toamnă, greul nu a trecut. Sunt industrii întregi care vor merge mai prost în lunile care vin, pentru simplu motiv că scăderea cererii este un fapt şi acum, fie că vorbim de piaţa internă, fie de cea externă, noile comenzi, noile contracte confirmă acest lucru. Inerţia mai rămâne să joace un rol important în construcţii şi se pare că nu vara aceasta va fi marea prăbuşire în acest domeniu. Lucrările se fac greu, cer timp şi odată angajate trebuie făcut orice efort financiar pentru finalizarea lor.
De aceea, în trimestrul I, construcţiile au stat pe plus faţă de anul trecut, sfidând parcă tot ce se întâmplă în jur. E greu de crezut că plusul va continua în trimestrele calde, dar tocmai această sezonalitate va limita scăderea. Cum economia românească are un caracter sezonier important, vara va trece cu drame mici, legume crescute în curte şi joburi sezoniere. Valul patru, cel care presupune un impact social, se va forma în această perioadă, dar va lovi abia în toamnă, odată ce ploile vor opri construcţiile, iar recoltele de grădină nu vor mai conta. Nu va fi un tsunami, pentru că până atunci companiile şi firmele vor face disponibilizări, iar locurile de muncă nou apărute vor mai apărea, dar tot mai puţine. În anchetele de conjunctură ale statisticii, toate, dar toate domeniile interogate anunţă scăderi ale numărului de angajaţi pentru prima parte a verii, ceea ce pregăteşte terenul pentru o toamnă grea. Poate că nu va avea dinamica spectaculoasă a anului 2008, cu mari întreprinderi care au intrat în şomaj tehnic şi volatilitate ridicată a leului, dar o criză cenuşie, tăcută şi profundă va caracteriza întreaga perioadă.
Odată cu şomajul, care va prinde cifre tot mai rotunde, şi intrarea oficială pe tăcute în recesiune, restanţele la credite vor fi trecut de perioada de tatonare, renegociere. Deja cifrele şi-au dublat dinamica de creştere şi, chiar dacă în sine nu arată un fenomen de masă, dacă ritmul va rămâne acesta, la toamnă vom avea 2 miliarde de euro restanţe. Băncile sunt poate singurele instituţii care trec acum printr-un proces serios de consolidare şi vor avea parte de majorări de capital, ceea ce la nivel de sistem va face situaţia gestionabilă, dar vor adăuga partea lor în imaginea cenuşie din toamnă.
Cum se poate ieşi de pe această traiectorie? Cel puţin teoretic, prin ieşirea din recesiune a economiilor din Europa de Vest, principalul partener comercial şi financiar şi / sau printr-un remarcabil program anticriză al guvernului. Deşi sunt voci care susţin că economia europeană se aproprie de fundul gropii, situaţia e departe de a fi tranşată, şi chiar şi aşa, toamna este prea apropiată. Iar în ceea ce priveşte programele guvernamentale, aşteptările sunt mult, mult prea mari. Cu doar 1 miliard investit, doar câteva milioane fonduri europene atrase şi câteva reglaje în ceea ce priveşte creditarea („prima casă“) sau consumul („rabla“ modificată), impactul este prea mic pentru un război atât de mare şi toamna nu va putea scăpa de un cenuşiu mai sumbru ca niciodată. //
