Pe aceeași temă
Economia României şi-a încetinit declinul în cel de-al treilea trimestru al anului, atât datorită reluării comenzilor de la partenerii externi către industria noastră, cât şi, probabil, din cauza unei performanţe bune în agricultură.
Statistica oficială arată că produsul intern brut (PIB) s-a comprimat în trimestrul al treilea cu numai 0,7% faţă de cel anterior, ceea ce i-a făcut pe analişti să revizuiască favorabil prognoza pentru finalul de an.
Analiştii cred acum într-o scădere a economiei în acest an situată undeva în intervalul 6,5%-7%, ceea ce este o variantă mai optimistă faţă de estimarea de prăbuşire cu 8,5% a PIB, luată în calcul de FMI.
Partea bună a acestei frânări a alunecării în jos a economiei este redimensionarea deficitului bugetar. Calculat ca procent faţă de PIB, deficitul va fi evident mai confortabil, dacă PIB este mai mare. Chestiunea deficitului fiscal, oricât de abstractă pare, ne influenţează viaţa şi afacerile prin multe canale. Unul dintre ele este, indirect, cel al monedei naţionale, care capată un plus de credibilitate într-o ţară care risipeşte mai puţin. Nu în ultimul rând, un deficit fiscal mai subţire poate păstra multe locuri de muncă în mediul public şi poate evita majorarea unor biruri. În definitiv, creşterea taxelor şi impozitelor este un răspuns al oricărei administraţii la nevoia de bani pe care nu şi-o mai satisface prin încasările curente.
Deocamdată, singurul motor evident al economiei pare producţia industrială, care şi-a încetinit gradual scăderea până la un nivel de -4% în septembrie, după ce a debutat, în ianuarie, cu o prăbuşire de -18%. Analiştii atribuie revirimentul, vizibil, unor comenzi mai mari primite de la partenerii externi. Însă nu este exclusă nici o susţinere a cererii interne, datorată unei reorientări a consumului către produsele româneşti, deoarece importurile s-au redus dramatic. Lămuririle vor apărea însă doar după ce Institutul de Statistică va publica structura PIB.
Guvernatorul Mugur Isărescu vede în înviorarea producţiei industriale un semnal clar a ceea ce el numeşte începerea procesului de recuperare, semnal pe care l-a verificat în 2000, când era premier şi când a reuşit să scoată economia din recesiune.
Un alt indicator interesant este comerţul cu amănuntul, care ascunde evoluţia consumului şi care a scăzut în septembrie cu -13,9%, comparativ cu aceeaşi lună a anului trecut. Ritmul scăderii este şi el atenuat faţă de prăbuşirea din vară.
Însă căderea economiei a fost acompaniată de o dublare a şomajului şi sunt estimări care indică o continuare a tendinţei, chiar în cazul reluării creşterii economice. De altfel, mărirea numărului şomerilor şi dificultatea obţinerii creditelor de către firme şi populaţie sunt riscuri majore care pot chiar frâna creşterea economiei.
Reluarea creşterii economice depinde, în ultimă instanţă, de două componente: încredere şi bani. Datele băncii centrale indică faptul îngrijorător că firmele nu prea mai primesc împrumuturi, iar puţinele credite acordate s-au dat pentru termene scurte. Faptul indică o lipsă de încredere a bancherilor în performanţele economice ale firmelor respective. Problemele pe care le au firmele în obţinerea creditării se traduc deja în înmulţirea falimentelor şi în întârzierea plăţilor faţă de bugetele statului.
Revenirea creşterii economice în 2010, fie ea şi extrem de fragilă, este condiţionată de continuarea acordului încheiat cu grupul de finanţatori internaţionali, format din Fondul Monetar Internaţional (FMI), Uniunea Europeană (UE) şi Banca Mondială.
Toţi analiştii sunt însă de acord că momentul de minimă performanţă a economiei a fost atins în această vară şi se aşteaptă ca, de acum înainte, economia să-şi revină. Totuşi, recesiunea nu este o poveste a trecutului, ci o realitate economică în care vom trăi cel puţin până la finalul anului. „Lucrurile se mişcă în direcţia potrivită, dacă ne uităm la redresarea cererii externe“, a observat reprezentantul FMI Tonny Lybek. El a avertizat însă că există riscuri care pot schimba sensul pozitiv al evoluţiei economiei, referindu-se la instabilitatea politică şi la amânarea unor reforme esenţiale. //
