Daca justitie nu e, nici economie nu e

Daca justitie nu e, nici economie nu e! Aceasta formulare cu caracter de sen­ten­ta apartine unui coleg mai tanar de la ziarul Adevarul, care, jurist fiind, a tintuit ca intr-un insectar, cu aceasta parafraza a vestitei "Daca dragoste nu e, nimic nu e", situatia reala din Romania. Ca justitie "nu e" din cauza absentei legilor adecvate sau din cauza nerespectarii ori chiar incal­ca­rii lor n-are importanta, dupa cum n-are importanta nici faptul daca justitie "nu e" pentru ca intervine politicul sau pentru ca cei ce exercita actul de justitie sunt co­rupti ori incompetenti. Important cu ade­va­rat este doar faptul ca justitia nu-si face sim­tita prezenta cum ar trebui si, din aceas­ta cauza, economia nu-si realizea­­za functiile sociale si de dezvoltare.

Balciul politic in legatura cu cercetarea de catre justitie a unor parlamentari mi-a adus aminte de sententa cu pricina, pe care colegul meu mi-a spus-o mai de mult. Balci, pentru ca o reglementare stram­­ba, aproape hazlie, lasa la dispozitia parla­men­tarilor decizia de a permite justitiei sa ancheteze colegi de-ai acestora in lega­tura cu fapte care n-au nici in clin, nici in maneca cu demnitatea lor publica. Pot fi tradatori de tara, pot fi corupti, pot comite chiar si infractiuni de drept comun, doar co­legii lor parlamentari decid daca sa fie cer­cetati sau nu. De parca ar fi supra­oa­meni, si nu ca noi, ceilalti! Neprimind apro­bare de cercetare, doua dosare vizandu-i pe doi deputati au fost deja inchise. Scan­dalul provocat a facut ca, in cazul a doi se­­natori, sa se adopte o decizie contrara, de asigurare a continuarii cercetarilor de ca­tre justitie. In aceste spete, pisica trece in ogra­da justitiei insesi. Se va vedea ce con­sistenta au dosarele instrumentate de pro­curori, indiferent de incriminari. Si ce vor hotari in ultima instanta judecatorii, care, vai!, in atatea cazuri infrang munca po­­li­tis­ti­lor si procurorilor cu decizii care-i scot bas­ma curata si pe cei mai vajnici in­fractori.

Nu mai departe in timp si spatiu, ci chiar in dosarele cu pricina, departamente ale aceluiasi segment al justitiei au ajuns sa se contrazica in dauna actului de jus­ti­tie. DNA (care se ocupa cu coruptia) nu a gasit acte de coruptie - si a decis neince­pe­rea urmaririi penale - in cazul celor in­strumentati de catre DIICOT (care se ocupa cu cercetarea spalarii de bani si a cri­mei organizate) pentru tradare si sub­mi­narea economiei nationale, de parca s-ar gasi unii care tradeaza asa, de florile ma­rului, si nu pentru niscai foloase ne­cu­ve­nite. Dupa scandalul provocat, decizia DNA a fost revocata si cercetarile vor con­ti­nua (in legatura cu ce?!).

Si totusi, toate acestea sunt probleme de rangul doi, poate extrem de suscepti­bi­le de a face valva, dar nu de importanta ma­jora in legatura cu faptul ca justitia "nu prea este" in Romania si cu impactul aces­tui fapt asupra economiei.

Exista cel putin trei fatete ale aceluiasi impact grav pentru economie, din cauza absentei justitiei. Insusi faptul ca in Ro­ma­nia exista o atat de putina economie sa zicem "oficiala", la o atat de multa eco­no­mie subterana - cu toate efectele destabi­li­zatoare ale unei asemenea stari de lu­cruri pentru bugetul public si securitatea so­ciala a fortei de munca - constituie inte­gral produsul absentei justitiei. A unei jus­titii care, chiar daca exista "fizic", nu-si face treaba! Ca in Romania se fura anual din banul si avutul public cam 5-6 miliar­de de euro si, in afara hotilor de gaini, ni­meni practic nu este descoperit, inves­ti­gat, judecat si condamnat reprezinta ex­pre­sia poate cea mai pregnanta a inca­pa­ci­tatii si incompetentei justitiei, precum si a cardasiei unora dintre reprezentantii ei cu infractorii, cu infractorii atat cu sabie, cat si cu infractorii cu gulere albe! In sfar­sit, daca eterna si fascinanta Romanie este o tara a coruptiei fara corupti, faptul se datoreaza integral justitiei. Ca si in ce­le­lalte cazuri, nici politicul nu este de vina in legatura cu coruptia fara corupti atat pe cat este justitia, prin neinterventionism si co­laborationism deliberat.

Si apropo de impactul asupra econo­mi­ei, sa nu ne miram ca unii ne sfideaza din masini si vile de lux, in timp ce nu exis­ta autostrazi, sosele, apa curenta, ca­na­lizari, spitale, scoli, sali de spectacole, ba­zine de inot etc. etc.

Si poate cea mai grava este pozitia jus­titiei fata de exponentii capitalului strain (firme, indivizi), si nu dintr-un alt mo­tiv, ci doar pentru ca acesta a preluat prac­­tic controlul intregii economii. Este de ajuns sa ai eticheta de strain si nimic nu te mai atinge: legi, reglementari, investi­ga­tii politienesti sau judiciare etc. Daca vreun strain - firma sau individ - o face in­­­sa prea de oaie, atunci fie nu se adopta nicio masura din "lipsa de probe", fie do­sa­rul deschis este clasat din "motive pro­ce­durale", fie, la limita, inculpatul este facut scapat inainte de a fi judecat.

La adapostul acestei atitudini absurde, deranjante si umilitoare, firmele straine isi permit sa faca in Romania ceea ce in tarile lor de origine nici nu s-ar gandi sa faca - de la incalcari flagrante ale nor­me­lor concurentei la batai de joc la adresa consumatorilor - pentru ca nimeni din jus­ti­­tie nu le zice nici pas!