Pe aceeași temă
Epopeea datoriilor Greciei continuă să stânjenească moneda unică europeană, împrăştie neîncredere în toate ţările ale căror datorii s-au umflat în timpul crizei financiare şi forţează o reformă profundă a Uniunii Europene. Este însă de aşteptat ca Uniunea Europeană şi finanţatorii internaţionali să livreze în continuare bani Greciei, pentru a evita un eventual faliment al ţării, deoarece costurile ar fi mari, contaminarea sigură, iar riscurile ar apăsa asupra monedei unice. Nu este exclusă nici posibilitatea ca o parte din datoria greacă să fie renegociată, cu scopul de a fi împrăştiată pe mai mulţi ani, lucru sugerat de Germania.În luna care a trecut, pieţele financiare au penalizat moneda unică europeană din cauza bănuielii că Grecia nu va mai găsi bani pentru a-şi achita la timp obligaţiile de plată. Se vorbea tot mai insistent de intrarea ţării în incapacitate de plată. Toţi actorii implicaţi în chestiunea greacă pândeau mişcările celorlalţi.
Fondul Monetar Internaţional aştepta ca statul grec să continue reformele. Germania dorea acţiune. Grecia delibera încă asupra unui plan de privatizare din care să iasă o parte din banii necesari achitării enormei facturi de datorii a ţării. Banca Centrală Europeană, cel mai mare finanţator al Greciei, ţinea totuşi echilibrul. Părea un joc de copii în care miza era să stai cu ochii deschişi şi să nu clipeşti.
Pariuri pe prăbuşire
De multă vreme însă jocul a devenit periculos. Din cauza apetitului pentru risipă arătat de diversele guverne ale Greciei, viaţa companiilor sale a devenit dificilă. Tăierile succesive ale calificativului de ţară, până la un nivel egal cu al Cubei, au creat impresia generală că orice împrumut acordat unei companii greceşti este riscant. Ceea ce a mărit şi costurile împrumuturilor în derulare. Cercul vicios, care a înconjurat iniţial doar finanţele publice, s-a extins şi tinde să sufoce şi afacerile ţării. Nu doar Grecia suferă din cauza imensei sale datorii, aproape imposibil de achitat timp de mai multe generaţii. Spaima de contagiune pune presiune asupra oricărei ţări cu datorie publică mare.
Piaţa financiară a început pariurile pe o restructurare iminentă a datoriei Greciei, lucru sugerat chiar de oficiali ai Uniunii Europene. Dar investitorii din pieţele financiare pariau în continuare pe incapacitatea de plată, ceea ce a declanşat o devalorizare în valuri a monedei unice în faţa unui dolar american, care, fatalitate, este şi el ros de datorii.
Au apărut în piaţă atât scenarii apocaliptice, cât şi ipoteze de lucru mai calme. Analiştii britanici, cunoscuţi eurosceptici, au descris în tuşe groase care vor fi efectele evenimentului. În esenţă, toată lumea pierde, contagiunea este sigură, iar Grecia este zvârlită afară din zona euro. Paradoxal, scepticul absolut al ultimilor ani, economistul american Nouriel Roubini, susţine că declanşarea controlată a procedurilor de incapacitate de plată va afecta doar temporar pieţele lumii, care vor trece lin peste criză.
O aterizare lină după declararea falimentului este însă destul de greu de obţinut în situaţia actuală, din cauza multiplelor ţări care pot fi afectate de neîncrederea investitorilor şi a amplitudinii implicării banilor altora la ruleta datoriilor greceşti.
Speculaţii şi diverse scenarii avansate de piaţa financiară s-au înteţit pe măsură ce se apropie luna iulie, când Grecia are o scadenţă de plată a datoriei publice pentru care deocamdată nu are bani. FMI a anunţat că nu este dispus să elibereze vreun ban, dacă nu este respectat calendarul de reforme, ceea ce a turnat gaz peste foc.
Ce se întâmplă însă când o ţară nu-şi mai poate onora o scadenţă? Este declarată oficial intrarea în incapacitate de plată şi încep negocierile cu creditorii, pentru restructurarea datoriei, explică analiştii de la banca elveţiană UBS. Însă niciun guvern nu poate decide singur cum îşi va restructura obligaţiile de plată. În cazul Greciei, FMI, Banca Centrală Europeană şi ţările din zona euro vor fi părţi importante în procesul negocierilor, însă grosul datoriei se află în mâini private, spun analiştii UBS. Negocierile se pot întinde pe mai mulţi ani, timp în care ţării i se taie accesul la resurse. Singura şansă de a primi ceva bani răzbate tot dinspre instituţiile financiare internaţionale, mai precis dinspre FMI.
Este însă dificil de ştiut cine ţine în vistierii obligaţiunile greceşti, spun economiştii de la UBS. „Din momentul în care Grecia a intrat în acordul de împrumut stand-by cu FMI, în mai 2008, Fondul a injectat 14,6 miliarde de euro în Grecia, iar ţările europene încă 29,2 miliarde de euro. Ceea ce mai rămâne în piaţa obligaţiunilor din datoria greacă însumează aproximativ 290 de miliarde de euro, asta în termenii datoriei brute, fără a include dobânzile şi costurile asociate“, declară economiştii elveţieni.
Peisajul unui default, cum este numită, pe scurt, incapacitatea de plată, este apocaliptic, ne-a declarat economistul britanic Andrew Lillico de la Europe Economics.
„Toate băncile greceşti vor avea dificultăţi, din cauza expunerii foarte mari pe care o au faţă de datoria publică a ţării. Ca atare, este de aşteptat ca guvernul de la Atena să fie silit să naţionalizeze băncile ţării“, spune Lillico.
Banca Centrală Europeană va avea mari probleme, din cauza expunerii sale faţă de datoria greacă, ne-a mai declarat Lillico. Expunerea poate fi într-adevăr mare, poate urca la 50 de miliarde de euro, au estimat analiştii de la UBS.
Dar cele mai mari pierderi vor fi împrăştiate pe teritoriul bancar al zonei euro, deoarece de acolo au fost finanţate masiv cheltuielile Greciei.
Scenariul falimentului
Este deci greu de prevăzut care ar fi amplitudinea unei crize financiare europene declanşate de o eventuală intrare a Greciei în incapacitate de plată. Însă factura cea mai dură va fi plătită de Grecia însăşi.
Criza internă care se poate declanşa este într-adevăr apocaliptică, sugerează Lillico. „Aşa ceva nu s-a mai văzut de la Marea Depresie din 1929 şi acolo, în istoria acelui dezastru, trebuie să te uiţi atent pentru a estima urmările unui faliment declarat al statului elen“, ne-a spus Lillico. În viziunea sa, Grecia ar putea să-şi recalculeze datoria într-o nouă monedă, care s-ar putea numi „noua drahmă“. Lillico susţine că acesta ar fi momentul în care Grecia s-ar vedea silită să renunţe la euro. Noua monedă ar avea rolul de a reduce cu 30 până la 70% povara datoriei. Măsurile care ar acompania intrarea în piaţă a noii drahme ar fi excesiv de severe, mergând de la interzicerea, temporară, a retragerii banilor din bănci, până la declararea stării de necesitate, pentru a evita o revoltă de tip argentinian. Să ne reamintim că atunci când Argentina a intrat în incapacitate de plată, preşedintele a fost forţat să-şi părăsească reşedinţa fugind cu elicopterul de pe acoperişul palatului prezidenţial pentru a scăpa de furia mulţimii.
În paralel, toate, dar toate ţările cu datorii mari s-ar afla sub asaltul investitorilor, euro s-ar devaloriza, irlandezii şi-ar scoate banii din bănci, portughezii ar vedea viitorul cu ochii, iar Spania şi Italia nu s-ar simţi prea confortabil.
Partea pozitivă a acestui scenariu apocaliptic descris de Lillico este curajul de a descrie, cu oarecare cruzime, ce s-ar întâmpla în cazul în care Grecia nu primeşte ajutor. Nu vorbim aici de o bancă, fie ea şi de dimensiunile lui Lehman Brothers, al cărei faliment a declanşat, în toamna lui 2008, criza financiară mondială. Vorbim de o ţară, de companiile sale, de cetăţenii săi. Şi dezastrul nu s-ar limita doar la Grecia.
Grăbirea soluţiilor
Iată de ce Uniunea Europeană nu pare a miza pe scenariul restructurării datoriei. Probabil plictisiţi de temporizarea situaţiei şi presaţi de nervozitatea investitorilor, analiştii de la agenţia de evaluare financiară Moody´s au ieşit la atac şi au doborât ratingul Greciei la nivelul Cubei. Ceva trebuie făcut, a fost semnalul agenţiei de rating către negociatorii politici ai situaţiei.
Într-adevăr, negocierile se precipită şi Grecia poate spera într-un ajutor dat de clubul euro. Este însă foarte clar că va trebui să producă dovezi palpabile care să demonstreze că opreşte hemoragia de bani şi îşi pune pe picioare economia şi finanţele, pentru că ajutorul nu poate merge la infinit.
Chestiunea greacă a pus însă pe tapet chiar o reformă de substanţă a Uniunii Europene. Jean Claude Trichet a declarat la finalul săptămânii trecute că Uniunea are nevoie de propriul său Minister de Finanţe, care să supravegheze cheltuielile clubului. Rămâne de văzut ce va urma, mai cu seamă că un semnal similar pare să fi fost transmis dinspre nemţi. //
* * *
Tranşa de 12 miliarde
Moody´s a anunţat încă o tăiere a ratingului suveran al Greciei, în timp ce echipa de negociatori a FMI, UE şi a Băncii Centrale Europene se afla la Atena. Grecia speră să primească a cincea tranşă din acordul stand-by, în valoare de 12 miliarde de euro. Negocierile sugerează însă noi măsuri de austeritate, măriri de taxe, tăieri de cheltuieli în sectorul public şi grăbirea privatizărilor, ceea ce a declanşat un val nou de proteste.
Nemţii vor controla OTE
Grecia speră să obţină din privatizări 50 de miliarde de euro. Guvernul Greciei a ezitat însă să vândă pachete de acţiuni în actuala conjunctură, nefavorabilă. Totuşi, guvernul negociază vânzarea unui pachet de 10% din OTE Telecom, compania care controlează Romtelecom-ul nostru, grupului german Deutsche Telekom. Nemţii deţin deja 30% din OTE. Deocamdată guvernul elen mai deţine 20% din acţiunile OTE.
Citeste si despre: datoria bancara, moneda unica, Uniunea Europeana, Nouriel Roubini, scenarii avansate.
