Pe aceeași temă
In ultimele sase saptamani, euro a castigat 10% in raport cu dolarul american. Aceasta crestere a euro se inregistreaza intr-un context in care economia Germaniei, cea mai puternica pe plan european si a treia din lume, este in recesiune, iar in primul trimestru al acestui an nu s-a inregistrat crestere economica in zona euro. Pentru redresarea economica guvernele din tari ca Germania si Franta au conceput o serie de reforme, care implica insa costuri sociale.
Analistii internationali sunt de parere ca Statele Unite sunt avantajate de aprecierea euro fata de dolar, care stimuleaza exportul produselor americane (aceasta este si opinia lui Ilie Serbanescu, al carui comentariu economic pe tema raportului euro-dolar il puteti citi in pagina 7 a revistei).
Pentru a oferi o imagine cat mai obiectiva in aceasta chestiune, revista 22 a initiat o ancheta in randul reprezentantilor principalelor banci din Romania si al analistilor economici. Pana la inchiderea editiei nu am primit nici un raspuns din partea reprezentantilor Bancii Nationale. Participantilor la ancheta le-au fost puse urmatoarele intrebari:
1. Cum se explica aprecierea continua a euro fata de dolar, tinand cont de faptul ca economiile europene sunt in recesiune sau stagnare?
2. Cine are de castigat si cine are de pierdut din aceasta apreciere a monedei unice europene?
3. Care sunt efectele directe ale acestei aprecieri a euro pentru economia si cetatenii Romaniei?
RADU GHETEA (presedintele Asociatiei Romane a Bancilor, prim-vicepresedinte Alpha Bank)
Deprecierea euro nu foloseste nici Europei, nici SUA
1. Economia europeana nu performeaza la nivelul pe care il arata cresterea euro fata de dolar. Explicatia isi are radacinile in conflictele politice care au existat si persista intre Europa si America pe tema Irakului, conflicte care inca nu au fost stinse, dar sunt pe cale de a fi atenuate. Si pe acest fond, exista o lipsa de corelare, de cooperare, de dialog intre Banca Central-Europeana si Federal Reserve. Acesta este principalul motiv pentru care asistam la asemenea apreciere, pe care, pe de o parte, eu o consider artificiala, iar pe de alta parte consider ca nu serveste nimanui.
2. Parerea mea de bancher - nu de presedinte al Asociatiei sau de reprezentant al Alpha Bank - este ca o apreciere continua a euro nu serveste Europei, pentru ca vom asista la diminuarea continua a exporturilor din aceasta zona. De asemenea, un dolar slab nu foloseste dezvoltarii economiei americane si, respectiv, a contracararii recesiunii care exista si in acea tara.
3. Cred ca influente asupra Romaniei ar putea exista, daca aceasta depreciere continua prea mult. In prezent, inca suntem la limita suportabilitatii acestei situatii. Nu ne confruntam inca cu elemente inflationiste. Banca Nationala si alte organe ale statului au reusit sa controleze corect situatia, cel putin pana in acest moment. Deci, nu cred ca exista o influenta foarte puternica asupra persoanelor fizice. O sa spuneti, bineinteles: "dar cine are dolari se uita cum pierde!" si eu spun: cine are dolari s-ar putea sa se uite cum castiga si cine a avut dolari s-a uitat ani de zile cum a castigat.
Tineti minte cand euro a plecat de la 1,08 si s-a dus la 0,82 dolari. Deci, sunt niste influente din aprecierea sau deprecierea valutelor, la care orice detinator de valuta ar trebui sa se astepte. Personal, consider ca in acest moment nu este bine sa se faca speculatii, in special de catre persoanele care traiesc din economii, pentru ca riscul de pierdere este mare, asa cum si riscul de castig este foarte mare. Speculatiile sunt recomandate acum acelora care au gustul si spiritul acestora, care joaca bani multi si care isi pot permite sa si piarda. O persoana cu cateva mii de dolari nu cred ca-si permite sa piarda 10%. O persoana cu cateva milioane de dolari isi permite sa piarda 10%.
In legatura cu persoanele juridice, este un fenomen, intr-adevar, mai pregnant acum, dar as vrea sa amintesc ca nu mai departe decat acum vreo doi-trei ani, persoanele juridice se confruntau cu asemenea miscari, care erau mult mai complexe. Se lucra atunci cu 14 valute europene, plus celelalte valute din America, Japonia s.a.m.d., deci erau mult mai multe necunoscute si mult mai multe variabile in ecuatie. Eu cred ca majoritatea societatilor comerciale au inteles acest semnal, ca e bine sa-si dirijeze afacerile atat pe piete europene, cat si pe piete unde dolarul este influent si sa-si aranjeze contractele in asa fel, incat sa se puna la adapost de fluctuatiile care pot aparea in orice moment.
Nu putem sa spunem niciodata ca de acum inainte nu mai avem nici un fel de fluctuatii si o sa fie stabilitate. Sunt fluctuatii care apar continuu. Aici este o fluctuatie a cursului intre doua monede foarte importante, intr-adevar, dar sunt convins ca majoritatea importatorilor si exportatorilor romani si-au facut echilibrul mai de mult, astfel incat sa nu incerce sa castige, dar nici sa nu piarda de pe urma acestor fluctuatii. Activitatea principala a producatorilor este de a produce, respectiv, de a importa si exporta, si nicidecum de a face speculatii.
Speculatiile sunt la nivelul pietelor bursiere, la nivelul bancilor comerciale care fac asemenea tranzactii de obtinere a profitului de pe urma variatiei pietei. Nu cred ca este cazul ca o societate comerciala sa incerce sa faca din speculatiile pe piata un scop al activitatii, pentru ca asta inseamna ca nu se mai diversifica prea mult si exista si riscul sa piarda. Speculatiile se fac de catre oamenii foarte avizati si foarte buni cunoscatori ai pietei.
BOGDAN BALTAZAR (presedintele BRD - SG)
Nu euro a crescut, ci dolarul a scazut
1. In primul rand sa nu uitam ca la lansarea euro ca moneda scripturala (de cont), la 1 ianuarie 1999, valoarea sa era de 1 EUR = 1,17 USD. De atunci, euro a tot coborat, prin 2000 ajunsese 1 EUR = 0,83 USD, cand am si spus la un seminar la BNR ca trebuie cumparati euro, pentru ca mai jos decat atat este imposibil sa mearga.
In continuare, "basica" (bubble) bursiera americana s-a spart, pretul actiunilor pe Wall Street si, pe cale de consecinta, in restul restul lumii a scazut violent, a avut loc scandalul ENRON, cel de la World Com s.a. Deci au inceput sa cada ceva haine de pe "imparatul" american. Dar imparatul ramane destul de bine imbracat.
In acest context, oamenii au putut vedea mai bine ceea ce toata lumea stia, dar nu baga de seama, fiindca toti doreau sa detina dolari si active exprimate in dolari, ca Statele Unite, care intre timp au trecut de la un excedent bugetar in anii 1999-2000 la un important deficit bugetar in 2002-2003, au nevoie de un aflux net de 1,5-2 miliarde USD/zi, deci cam 500-600 miliarde USD/an, pentru a echilibra deficitul bugetar si mai ales deficitul balantei comerciale, care se ridica la proportii foarte mari dintr-un PIB enorm, cum este cel al SUA, de 6% din acest PIB.
Mai trebuie adaugat ca si dobanda de referinta a Bancii Centrale Americane (Federal Reserve) a ajuns, pentru a stimula economia, la un nivel foarte scazut (1,25%), in timp ce dobanda de refinantare (licitatia) Bancii Central-Europene, deci la euro, este in jur de 3%. Pe acest fundal, de argumente economice puternice, nici succesul american din Irak nu a putut sa restabileasca echilibrul si sa opreasca caderea, destul de controlata, dar cadere, a dolarului. Fiindca despre aceasta este vorba, pe fond dolarul a cazut, si nu euro a crescut, zona euro fiind ea insasi intr-o stagnare economica, chiar cu manifestari de deflatie in "motorul" economic al zonei, care este Germania.
Deci intr-un fel, in 2002 si continua, a avut loc o schimbare, posibil temporara, de paradigma, in sensul ca, daca pana acum, in genere, forta economica si productivitatea unei tari in raport cu altele dadeau forta si cursul inalt de schimb al valutei sale (si America ramane o economie net mai dinamica si mai productiva decat zona euro), in prezent atentia investitorilor se concentreaza mai mult pe situatia deficitelor comerciale si de plati si a diferentialului de dobanda la valutele in competitie.
2. De pe urma aprecierii euro fata de dolar au de castigat exportatorii americani, ale caror produse devin astfel mai competitive; are de castigat Rezerva Federala, care in importurile devenite scumpe are un aliat important in lupta contra deflatiei; au de castigat firmele americane cu sucursale in zona euro si in restul lumii, ale caror venituri in dolari cresc.
Toate acestea, cu conditia ca deprecierea controlata a dolarului sa nu se transforme intr-o cadere libera, ceea ce, personal, nu cred ca se va intampla, ci dimpotriva. Daca s-ar pierde controlul, iesirile masive din activele denominate in dolari ar putea creste dobanzile in SUA, ceea ce ar submina actuala revigorare a economiei americane, ar scumpi creditul bancar cu influente periculoase asupra pietei imobiliarului in SUA si a creditului de consum american, care, in toata aceasta perioada, au tinut si tin economia americana, care, pe partea de investitii din partea marilor corporatii, este inca franata de excesul de investitii si de achizitii din perioada exuberantei bursiere a anilor 1996-2000.
Pe de alta parte, economia zonei euro de-abia mai respira sub povara euro-ului puternic, vazandu-si exporturile devenind scumpe si deci necompetitive si asistand neputincioasa la iesirea SUA din pericolul de deflatie prin exportul acesteia catre Europa, care si asa "nu se simte prea bine" si ar avea nevoie de putina, dar putina inflatie si nu de deflatie si mai multa stagnare decat are in prezent.
3. In Romania au de castigat exportatorii catre zona UE, deoarece produsele lor devin mai competente, dar este si efectul ca, desi pot vinde mai mult, vor primi pe unitatea de produs mai putini euro.
Are de castigat Ministerul Finantelor, cel putin contabil, prin cresterea incasarilor masurate in tot mai multi lei, e adevarat, devalorizati fata de euro, si practica accize mai mari la carburanti, alcool, tigari s.a., stiut fiind ca acestea sunt exprimate in euro.
Cei care au achizitionat bunuri prin leasing sau pe credit in euro sunt loviti prin faptul ca-i costa mai multi lei pentru a le rambursa. Ar avea de castigat importatorii, mai ales de materii prime (care traditional se coteaza in USD), fiindca importa mai ieftin, dar atentie, fiindca se pare ca, asa cum s-a intamplat cu piata imobiliara din Bucuresti, vanzatorii coteaza tot mai mult in euro si nu in USD. In schimb, importatorii de tehnologie, de parfumuri, de mancaruri alese din zona euro vor plati mai mult pentru importurile lor, deci consumatorii de astfel de produse.
Asa cum am mai spus-o, daca lunile de vara care vin, in loc sa inregistreze inflatie de 1% ne vor confrunta cu inflatie de 2%, fara a mai vorbi de toamna si iarna, atunci e posibil ca cifra de inflatie-tinta a Guvernului si BNR-ului pe 2003, de 13-14%, sa fie depasita, cu toate consecintele defavorabile decurgand din aceasta.
REMUS SERBAN (arbitragist, Banca Comerciala Romana)
Aprecierea euro fata de leu ar putea duce la cresterea preturilor la carburanti si energie
1. Principala cauza a aprecierii EUR pe pietele valutare internationale o reprezinta incapacitatea economiei americane de a-si relua procesul de crestere durabila, incapacitate tradusa prin evolutii nefavorabile relevate de majoritatea indicatorilor macroeconomici: cresterea deficitului comercial, somajul in crestere, reducerea gradului de utilizare a capacitatii de productie. Evolutia economica negativa a SUA a determinat autoritatile financiare ale acestei tari sa admita deprecierea dolarului american pe pietele financiare, ceea ce ar avea ca posibil efect promovarea sustinuta a exporturilor americane si implicit reluarea cresterii economice pe seama sectorului productiv care realizeaza exportul.
Desi economia Europei Occidentale se afla intr-o situatie delicata, fiind si ea afectata de reducerea drastica a ritmului cresterii economice, care pe alocuri imbraca forma dramatica a stagnarii sau chiar a cresterii negative, EUR s-a mentinut atractiv atat datorita diferentialei favorabile de dobanzi in raport cu USD, dar si datorita trendului ascendent durabil al cursului EUR/USD, tentant pentru speculare.
2. In primul rand exporturile americane devin mai competitive, ceea ce inseamna ca sectorul productiv american care realizeaza export are cel mai mult de castigat. Acest sector joaca un rol-cheie in relansarea cresterii durabile a economiei SUA, crestere care se poate concretiza in: reducerea somajului, cresterea PIB, reducerea deficitului balantei comerciale. Aprecierea EUR nu avantajeaza economia UE tocmai din cauza reducerii semnificative a competitivitatii exporturilor Uniunii, in contextul balantei comerciale excedentare.
Generalizand, au de castigat cei care au de incasat EUR si de platit USD, indiferent de natura activitatii pe care o desfasoara, ceea ce pentru Romania inseamna ca au de castigat exportatorii care realizeaza incasari in EUR si importatorii care efectueaza plati in USD. In acelasi context, rezulta ca sunt afectati importatorii care platesc EUR si exportatorii care incaseaza USD.
3. Aprecierea semnificativa a EUR in raport cu ROL pe piata valutara romaneasca, peste anumite niveluri, ar putea determina cresteri ale preturilor la carburanti si energie, consecintele regasindu-se in presiunea inflationista pe care o exercita majorarile tarifare practicate la carburanti, energie si utilitati.
Importurile de marfuri din spatiul EUR devin mai scumpe, prin cresterea cursului EUR/ROL, ceea ce va determina importatorii sa mareasca preturile in lei pentru respectivele marfuri, importurile platite in USD devenind mai ieftine, deci mai competitive, in raport cu cele europene, consecinta fiind o redistribuire a structurii importurilor in Romania. O analiza mai atenta a fluctuatiei cursurilor EUR si USD in raport cu ROL releva o influenta mixta a acestei fluctuatii, autoritatile financiare romane tinand cont de un cos valutar alcatuit din EUR si USD, a carui evolutie este armonizata cu obiectivul de inflatie si cu dobanda medie a ROL. Aceasta ne determina sa apreciem ca investitiile in ROL vor asigura, cel putin pe o baza anuala, conservarea valorii lor.
DANIEL DåIANU (analist economic)
Deprecierea dolarului trebuie controlata
1. Pietele valutare sunt influentate, esentialmente, de doi factori: deficite comerciale (de cont curent) ce au nevoie de finantare; si fluxuri de capital ce se investeste in active (obligatiuni de stat si corporatiste, actiuni, terenuri etc.). Aceste fluxuri creeaza cererea si oferta pentru o valuta, deci pretul acesteia in raport cu alte valute, si sunt influentate de evenimente neasteptate, adesea intrand sub incidenta conditiilor geopolitice (vezi conflictul militar din Irak, care a fost insotit de mari fluctuatii ale relatiei intre euro si dolarul SUA).
In deceniul trecut SUA si-au finantat deficitul comercial prin intrari masive de capital, atrase de cresterea extraordinara a bursei americane, pe fondul entuziasmului fata de asa-numita "noua economie", care parea a fi descoperit reteta cresterii inalte continue - sustinuta fiind de progrese tehnologice fara precedent in domeniul IT. S-a vazut ce a urmat: caderea bursei, inclusiv scandaluri financiare, care au zdruncinat increderea in dolar, in conditiile revelarii unui deficit comercial tot mai mare, care la finele anului trecut ajunsese la 5% din PIB. Si deficitul bugetar al SUA a crescut mult, la circa 3% din PIB, perspectivele pentru anul viitor nefiind mai bune.
Economia americana are o dinamica substantial mai buna decat cea a UE, dar mult inferioara evolutiei din deceniul trecut. Piata valutara nu a intarziat sa fie influentata de o realitate noua; de aceea, euro s-a apropiat de paritate in a doua jumatate a anului 2002, ajungand la 1,05 USD in luna ianuarie a acestui an, iar in luna mai trecand de 1,19. Aceasta dinamica rapida a fost influentata si de diferentialul dobanzilor (rata de referinta a Bancii Central-Europene este 2,5%, in timp ce rata Federal Reserve este 1,25%).
A intervenit si politica Administratiei republicane de a tolera/incuraja, in fapt, un dolar mai slab (spre deosebire de politica Administratiei Clinton), care sa stimuleze exporturile ca modalitate de a ajuta firmele americane din industria prelucratoare. In plus, frica de deflatie (scaderea generalizata a preturilor) este un motiv suplimentar de a incuraja deprecierea dolarului ca "import de inflatie". 2004 este an electoral si Administratia Bush Jr. face tot ce poate pentru a stimula economia...
Ca sa trag linie: SUA au o economie cu o dinamica mai inalta (probabil 3,5% in a doua jumatate a acestui an), fata de UE (circa 1%), dar au un deficit comercial mare si in crestere, in timp ce UE are surplus comercial. In fiecare zi lucratoare SUA au nevoie de peste 2,3 miliarde USD pentru finantarea deficitului. Aceasta este explicatia fundamentala a aprecierii monedei europene, care a fost stimulata si de diferentialul dobanzilor. Pentru inversarea acestei tendinte, revenirea la un alt nivel (mai apropiat de paritate) ar trebui sa se reproduca din conditiile deceniului trecut - cu o crestere economica spectaculoasa in SUA, care sa invigoreze sustinut bursa etc.; adica, fluxurile de capital spre SUA sa fie mai mari decat nevoia de finantare a deficitului lor comercial.
Daca BCE va scadea dobanda de referinta la reuniunea din 5 iunie, cu 50 puncte de baza (la 2%), sau chiar mai mult, dolarul va cunoaste o corectie de apreciere. Tendinta de fond, insa, depinde de evolutia deficitelor externe ale SUA si diferentialul de crestere economica. Conditiile geopolitice, noi crize militare sau atacuri teroriste vor afecta dolarul, intr-un moment sau altul.
2. SUA, ca entitate economica de ansamblu, au de castigat in masura in care ajustarea valutara era o modalitate inevitabila de corectare a unor dezechilibre mari - ma refer la deficitul comercial in crestere. Fara indoiala, exista perdanti americani, de exemplu firmele specializate in import, care nu au pozitii stabile pe piata; sau turistii americani care vin in Europa. In Europa, invers, firme axate pe exportul peste Ocean isi vad castigurile mult diminuate; turistii europeni, care circula in lume, cheltuiesc mai cu spor.
Euroland-ul are putere de cumparare mai mare, are o inflatie mai mica, dar pierde un stimul pentru expansiunea economica. Pentru economia mondiala, esential este sa nu ajungem la deprecieri concurentiale (competitive devaluations), care fac parte din panoplia razboaielor economice. Vedeti cum asiaticii (Japonia, in special) cauta prin toate mijloacele sa nu permita o depreciere a dolarului fata de yen - din dorinta de a-si mentine cotele pe piata SUA.
Iar daca deprecierea dolarului va continua, important este ca procesul sa fie tinut sub control. Aici este nevoie de concertarea de politici, in care un rol il joaca dialogul dintre Washington, Bruxelles si Tokio. La ora la care astern aceste randuri are loc reuniunea la nivel inalt de la Evian; sunt curios cu ce comunicat se va solda reuniunea vizavi de miscarile pe pietele valutare.
Tarile candidate la intrarea in UE in 2004, care s-au legat strans de euro, "importa" si ele o inflatie mai mica, dar sufera in masura in care stagnarea economica din Uniune le afecteaza comertul exterior. Ele mizeaza, in schimb, pe intrari de capital induse de intrarea in UE si costul scazut al fortei de munca. O tara care exporta masiv pe relatia dolari SUA si importa masiv din UE sufera un soc foarte puternic; de pilda, o tara exportatoare de petrol (ce este facturat in dolari SUA), dar care importa mult din UE. Acesta este unul dintre motivele pentru care unele tari exportatoare de petrol se gandesc la facturarea in euro...
3. Sunt cateva trasaturi ce particularizeaza situatia Romaniei si implicatiile aprecierii euro. Am in vedere, in primul rand, politica de curs, care se face in raport cu un cos valutar. Altfel spus, legarea leului nu se face direct cu euro, iar importul de inflatie mai scazuta (ca urmare a aprecierii euro fata de dolar) nu are loc automat. Dimpotriva, prin trecerea la euro ca moneda de referinta, poate avea loc un derapaj inflationist daca BNR nu intervine pentru a potoli deprecierea nominala a leului fata de moneda europeana. Banca centrala a avut o asemenea interventie in cursul lunii mai.
Un al doilea aspect este legat de inflatie. Autoritatile publice de la noi sunt in situatia inedita de a privi aprecierea euro ca factor ce ar putea provoca un derapaj inflationist, in timp ce, in Euroland, cresterea monedei europene ingrijoreaza din perspectiva pericolului deflationist. Explicatia acestei curiozitati este simpla: noi nu am legat evolutia leului de cea a euro, inclusiv din cauza inflatiei inca foarte ridicate (care ne obliga sa tinem cont de competitivitatea exporturilor).
Banca centrala se confrunta cu dileme din acest punct de vedere si, in opinia mea, politica optima este cea care evita un derapaj inflationist fara a semnaliza pericolul diminuarii considerabile si rapide de rezerve valutare. Banca centrala are de examinat si modul de alcatuire a portofoliului rezervelor valutare. Iar Ministerul de Finante trebuie sa tina cont de evolutiile probabile pe piata valutara atunci cand isi lanseaza emisiunile de obligatiuni.
Inclusiv statul poate recurge la protectia impotriva riscului valutar. Ca si in cazul celorlalte tari candidate la admitere in Uniune, stagnarea economica din Euroland nu favorizeaza marirea cantitativa a exporturilor noastre - desi exportatorii castiga in valoare interna prin deprecierea nominala a leului care, depasind rata inflatiei in primele luni ale lui 2003, a stimulat exporturile. Exportatorii, cei mai multi (deoarece Romania exporta spre UE 70% din total), au castigat in aceasta perioada; ei trebuie sa foloseasca aceasta perioada pentru a-si moderniza productia, pentru a investi, intrucat vor veni si vremuri mai putin bune.
Ma gandesc la viitor, cand leul va fi legat - probabil - mai strans de euro. Cei care importa masiv din Euroland au avut pierderi daca vanzarile lor au scazut. Au castigat, in schimb, importatorii ce cumpara cu dolari, asa cum economia romaneasca isi poate procura combustibil mai ieftin (daca facem abstractie de perioada in care razboiul din Irak a facut ca pretul barilului sa atinga cote inalte).
Fluctuatiile mari dintre euro si dolar influenteaza compozitia creditului in valuta. Nu mai vorbesc de faptul ca scaderea dobanzilor la creditele in valuta a stimulat expansiunea acestuia in 2002 si 2003. Este bine ca romanii sa aleaga intre diverse credite, in functie de costul acestora (dobanzi) si riscul valutar. Pentru alegerea mai buna este intelept ca analiza sa tina cont de evolutia probabila a conditiilor de piata (pe durata creditului), sa tina cont de riscuri. Firmele mari pot sa practice protectia fata de riscuri; pentru cetatenii simpli si firmele mici, aceasta protectie este dificila, dar nu imposibila.
In ceea ce priveste depunerile cetatenilor, au castigat cei care le-au tinut in euro, pierderile mari fiind consemnate la depozitele in dolari SUA. Pentru perioada urmatoare, sugerez celor care au depozite mari sa practice constituirea de portofolii - de exemplu, cu impartirea in trei componente (egal distribuite pe leu, euro, dolar SUA) pornind de la nivelul actual al monedei europene.
Pagini realizate de Razvan Braileanu