Pe aceeași temă
Toată Europa s-a împrumutat şi a cheltuit peste posibilităţi pentru a limita efectele crizei financiare. Acum, Comisia Europeană încearcă să prescrie un tratament de austeritate pentru a însănătoşi finanţele publice ale ţărilor membre. Grecia demonstrează dureros ce se poate întâmpla când cheltuieşti peste posibilităţi şi acest exemplu nu trece neobservat.
Semestrul austerităţii
Comisia Europeană a şlefuit un mecanism de coordonare a politicilor economice şi bugetare ale statelor membre, pus sub umbrela aşa-numitului „semestru european“. De ce semestru? Pentru că, la fiecare şase luni, toate statele membre transmit Comisiei raportări amănunţite despre situaţia economică. Mecanismul este articulat pe mai multe trepte. Într-o primă etapă s-au stabilit paşii, liniile generale de urmat, apoi ţările au transmis programele după care rulează economiile lor, Comisia a elaborat recomandări care vor fi validate de Parlamentul European, iar apoi statele vor aplica sfaturile care vor rămâne în picioare.
Mecanismul funcţionează şi toate statele membre au răspuns la apelul Comisiei. Ţările din zona euro au trimis la Bruxelles programele de stabilitate şi planurile naţionale de reformă. Statele care nu sunt membre ale clubului euro, cum este şi cazul României, au transmis Comisiei programe de convergenţă, la pachet cu programul naţional de reformă. Experţii Comisiei au analizat pachetul de programe transmis de fiecare stat în parte şi au lansat câte un set de recomandări punctuale de care fiecare guvern ar trebui să ţină seama. În teorie, recomandările ar trebui să fie aplicate într-un interval de un an, un an şi jumătate. În esenţă, recomandările urmăresc refacerea finanţelor publice, întărirea competitivităţii economiilor europene şi evitarea unor noi crize. Efortul de coordonare însuşi este o reacţie lucidă în faţa unei crize care mocneşte, a lăsat să se înţeleagă preşedintele Comisiei Europene, José Manuel Barroso.
„Economia Uniunii Europene se află într-un punct critic. Redresarea câştigă teren, dar este foarte inegală pe continent şi există în continuare multe incertitudini“, a avertizat Barroso.
Aproape toate ţările sunt sfătuite să-şi reformeze sistemul de pensii. Franţei i se sugerează să continue reforma pensiilor cu măsuri suplimentare, dacă va fi necesar. Luxemburgul trebuie să armonizeze vârsta de pensionare cu speranţa de viaţă, recomandare care poate fi regăsită în numeroase alte cazuri. Flexibilizarea pieţei muncii şi liberalizarea sunt teme comune pentru mai toate ţările. Bruxellesul recomandă chiar Germaniei să-şi liberalizeze serviciile profesionale şi sectorul manufacturier, iar Franţei îi cere o flexibilizare a profesiilor liberale şi o liberalizare a comerţului. Multe state, inclusiv Germania, sunt sfătuite să vegheze asupra cheltuielilor administraţiei locale, care ar trebui limitate de o manieră similară cu aceea a bugetelor centrale. Statele care au populaţie romă, cum ar fi Bulgaria sau Ungaria, de pildă, sunt atenţionate asupra faptului că trebuie să creeze condiţii pentru reducerea şomajului în rândul acesteia.
Acordul cu FMI
României nu i se fac recomandări speciale. Setul de recomandări pentru România nu este altul decât programul de reforme stabilit cu Fondul Monetar Internaţional. De altfel, cinci state – România, Grecia, Irlanda, Portugalia şi Letonia –, care sunt antrenate în programe cu Fondul, nu au recomandari punctuale, deoarece problemele lor sunt mai mari, aşa încât şi tratamentul este mai complicat şi a fost deja prescris de experţii echipelor comune de negociatori ai pachetelor de ajutor financiar.
Deşi lipsesc recomandările punctuale, Comisia are însă unele observaţii privind programul românesc de reformă. Astfel, experţii Comisiei observă că ţintele pe termen mediu privind menţinerea deficitului fiscal sub control sunt destul de vagi şi măsurile neclare. Mai mult, ei consideră că orizontul alegerilor este periculos deoarece poate injecta relaxare fiscală, avertisment pe care-l regăsim şi în cazul altor ţări aflate în preajma alegerilor. De altfel, deşi Comisia consideră că estimările macroeconomice ale tuturor statelor europene „sunt în general realiste, programelor naţionale le lipseşte adesea ambiţia“.
Observaţia are doza ei de relativitate. Multe state au lansat însă programe prea ambiţioase, şi-au supraestimat nivelul creşterii economice, obţinând astfel, prin comparaţie, un deficit bugetar în limite confortabile. Franţa, de pildă, şi-a construit un scenariu macroeconomic prea favorabil pentru 2011-2012, cu previziuni de creştere care depăşesc lejer estimările Comisiei, crede Olli Rehn, comisarul pentru afaceri economice.
Comisia îndeamnă ţările europene să facă eforturi pentru a stimula competiţia şi creşterea economică, prin susţinerea programelor de cercetare, prin stimularea mediului de afaceri şi prin impunerea concurenţei în sectoarele serviciilor. Liberalizarea preţurilor energiei este de asemenea un deziderat comun. „Ceea ce facem noi acum este o parte a răspunsului nostru la criza care a avut o natură globală, dar ale cărei efecte au fost resimţite sever la nivel local“, a explicat José Manuel Barroso.
Austeritatea continuă
Privite în ansamblu, recomandările Bruxellesului cer ţărilor europene noi sacrificii, deoarece invită la austeritate. „Ştim că realizarea obiectivelor pe care le-am fixat împreună, noi înşine, înseamnă uneori alegeri grele. Însă, dacă aceste eforturi sunt întreprinse în mod serios şi de către toate părţile, vor permite Europei să iasă din criză şi să garanteze prosperitatea noastră viitoare“, a spus Barroso.
Iar prosperitatea europeană depinde de capacitatea sa de a rezista competiţiei internaţionale. Noile stele ale economiei mondiale, aşa-numitele economii emergente, cum ar fi China, India, Brazilia sau Rusia, au avantajul unor costuri mai reduse cu forţa de muncă şi, astfel, produsele lor sunt mai ieftine, ceea ce poate frâna apetitul pentru importurile de mărfuri europene. Iată de ce aproape toate ţările au primit recomandări pentru flexibilizarea forţei de muncă. Dar îngrijorarea majoră a Comisiei se referă la crearea de locuri de muncă, în special pentru tineri, pentru femei şi pentru grupurile defavorizate. Va fi o operaţiune delicată, în condiţiile în care tot Europa este invitată să împingă vârsta de pensionare peste limitele actuale.
„Sunt foarte încrezător că acest exerciţiu va aduce într-adevăr o schimbare importantă a felului în care noi, Uniunea Europeană, facem politica economică“, a adăugat Barroso.
Într-adevăr, este un exerciţiu, care, aplicat, schimbă chiar modelul european. Unii chiar se tem că această schemă de coordonare este un dictat al Bruxellesului, un prim pas către un guvern central al Uniunii. Alţi comentatori susţin că recomandările Bruxellesului pot fi, în continuare, ignorate de către cele 27 de guverne care-şi au propriile socoteli interne. Şi totuşi, Comisia pregăteşte un set mai concret de sancţiuni care să acompanieze deraierile de la respectarea criteriilor impuse de Bruxelles. Sancţiuni există şi în prezent, însă situaţiile concrete în care pot fi aplicate sunt acoperite de ceaţă. Pentru ţările din zona euro deraierea de la regulile de stabilitate poate fi penalizată cu amenzi care pot merge până la 0,5% din economie. N-a fost aplicată nicio sancţiune deoarece ar fi adâncit problemele ţărilor „indisciplinate“. În cazul Spaniei, de pildă, penalizarea maximă ar depăşi suma de 5 miliarde de euro, ceea ce ar crea un imens gol bugetar. Şi totuşi, Jean Claude Trichet, încă şeful Băncii Centrale Europene, a declarat răspicat că zona euro are nevoie de un Minister de Finanţe central, care să articuleze politicile fiscale comune. El vede setul de recomandări şi, mai ales, sancţiuni ca pe un vector al unei viitoare integrări a politicilor fiscale comune. Miza este întărirea monedei europene.
Dacă planul european de redresare reuşeşte, atunci Uniunea va fi nu doar o forţă economică, ci şi un pol de stabilitate global. Chiar şi acum, privită în ansamblu, zona euro este mai sănătoasă decât o mare parte dintre economiile lumii. Potrivit datelor Organizaţiei pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică, deficitul bugetar al zonei euro ar putea fi, în acest an, de 4,3% din produsul intern brut (PIB), iar în 2012 de numai 3%. Deficitul bugetar al Statelor Unite ar putea atinge în acest an 10,1% din economie şi, în 2012, ar putea rămâne mare, de 9,1%. Japonia va avea un deficit de peste 8% în următorii doi ani, iar Marea Britanie poate spera să nu depăşească 8% din PIB în anul fiscal care se termină în 2012. De ce această grabă europeană? Răspunsul se află ascuns în structura cheltuielilor. Spre deosebire de restul lumii bogate, Europa are o factură socială imensă, ale cărei conturi trebuie reglate pentru a putea fi plătite şi de către generaţiile viitoare. Pentru că Europa nu vrea să abandoneze valorile sale legate de asigurarea bunăstării. Îşi impune doar modelul economic prin care le poate obţine. //
* * *
Umbra elenă
Recomandările vor fi dezbătute în 23 şi 24 iunie de către Consiliul European. Pe agenda zilei se va regăsi şi schiţa noului plan de susţinere financiară a Greciei, ceea ce va da greutate sfaturilor transmise de la Bruxelles către clubul celor 27 de ţări. Mesajul subtil va fi acela că viitorul arată rău pentru statele care nu vor să-şi impună la timp reforme necesare.
Munca, taxată excesiv
Fiscalitatea forţei de muncă este prea mare, consideră Comisia, care a împrăştiat recomandări de reducere. României nu i se dă, deocamdată, un sfat similar, deoarece trebuie să-şi construiască mai întâi spaţiul fiscal pentru aşa ceva. Este însă clar că aceasta este tendinţa europeană şi că, dacă deficitul bugetar se va subţia, atunci taxele pe muncă se vor reduce şi în România.
Citeste si despre: Comisia Europeana, semestrul austeritatii, mecanism de coordonare, recomandari punctuale, administratie locala.
