Pe aceeași temă
Activitatea intensă a Finanţelor de a găsi surse variate şi masive de împrumuturi nu face decât să pregătească inevitabilul:
un deficit mult mai mare decât cel estimat. Deocamdată, costurile nu par să conteze.
Nu trece o săptămână fără să aflăm că Ministerul de Finanţe lucrează intens. Dacă nu se concentrează pe emisiuni de titluri de stat, atunci activitatea ministerului se orientează pe împrumuturi. A contribuit intens la marile acorduri de împrumut cu FMI, UE şi Banca Mondială; Trezoreria primeşte în aceste zile o primă tranşă de 1,5 miliarde de euro de la UE şi 300 milioane de la BM. Pe titlurile de stat, Finanţele au adunat alte 48 miliarde de lei, aşadar undeva la 10 miliarde de euro. Încă 1,2 miliarde de euro au intrat în urma împrumutului spectaculos şi bine realizat tehnic de la un consorţiu de bănci locale. E drept, din aceşti bani, cei din titlurile de stat sunt pe termen scurt, iar ceilalţi au fost în bună măsură utilizaţi pentru a rostogoli aceste credite pe o perioadă mai lungă. Cei din departamentele de specialitate ale Finanţelor încearcă să acceseze toate sursele de bani posibile. Pentru septembrie se anunţă o emisiune de eurobonduri pentru măcar 500 de milioane de euro.
În termeni profesionali, activitatea acestui departament al Finanţelor e remarcabilă. Cei de la minister au reuşit să obţină dobânzi de 5% pentru împrumuturi neaşteptat de bune. În termeni legali, desigur, activitatea e controlată de regula deficitului. Finanţele se pot împrumuta cu câţi bani au nevoie, dar în limita deficitului aprobat prin Legea bugetului. Adică 4,6% din PIB. În termenii PIB-ului, aşa cum era gândit în primăvară, asta ar însemna vreo 10 miliarde de lei, bani care la final de an nu vor trebui acoperiţi de toate celelalte venituri ale statului. Şi atunci, de unde acest apetit spectaculos, rulajul acesta financiar demn de orice agent de investiţii? Întrebarea este cu atât mai justificată cu cât, la şase luni, veniturile încasate ale ministerului erau doar cu 6% mai mici decât anul trecut. Ca termeni comparativi, creditul guvernamental a crescut cu aproape 300%. Adică statul a ras toţi banii din piaţă. Rămâne întrebarea: de ce atâţia bani? O parte din răspuns vine din faptul că în al doilea semestru al anului 2008 am avut creşteri spectaculoase ale cheltuielilor publice cu veniturile. Adică a fost perioada de creştere a veniturilor, de pomeni electorale, care vor crea un enorm decalaj pentru semestrul care a început. Aceasta este doar o parte a răspunsului.
Finanţele pregătesc terenul pentru această perioadă, cu atât mai mult cu cât guvernul se mişcă foarte greu în sensul corectării acelor aberaţii. Premierul Boc a anunţat că vor urma reduceri de venituri la nivel de miniştri, dar şi din aparatul de stat al guvernului. De asemenea, urmează reducerea numărului de agenţii într-o anumită perioadă de timp. Cuvântul-cheie în toate acestea este „urmează“! Şi problema principală este că, în condiţiile în care toate acestea nu s-au făcut, eventualele efecte ale unei schimbări se vor simţi abia la finalul anului, pentru că vor urma evaluările, apoi contestaţiile, apoi negocierile şi, în final, deciziile de reducere. Asta dacă nu vor urma şi procese câştigate în instanţă cu compensaţii de plată, aşa cum s-a întâmplat în cazul magistraţilor. Acest scenariu îl ştie şi Ministerul de Finanţe şi face pentru asta calcule pornind de la necesarul semestrului pe care l-am început. De aici, excesul de bani. Singura problemă este că banii necesari vor duce la depăşirea deficitului, calculat la o scădere economică de uşor peste patru procente. Aşadar, prin toate aceste surse de finanţare descoperite şi utilizate, Finanţele pregătesc un deficit care se va dubla probabil faţă de cel asumat, de vreme ce la Trezorerie fluxurile financiare sunt pregătite pentru ca salariile şi pensiile să poată fi plătite, indiferent de numărul agenţiilor, cu costul unui deficit în creştere.
Creşterea deficitului este secretul lui Polichinelle. Ministrul Adriean Videanu îl estima deja informal la 7%. Problema rectificării bugetare este însă una formală. Va fi imposibil de evitat în toamnă şi simplu de împlinit în parlament, înainte să se încingă disputa electorală. Ceva mai greu va fi însă să-i convingă pe cei de la Fond de necesitatea obiectivă a creşterii deficitului. Guvernul va susţine teoria scăderii economice generalizate, care a tras, implicit, în jos şi economia românească. De asemenea, vor susţine că creşterea deficitului va permite investiţiile pe care premierul şi miniştrii săi le-au tot anunţat. Acest argument va fi mai greu de susţinut pentru că, în ciuda vizitelor din ultima vreme ale premierului prin ţară, investiţiile rămân mult sub nivelul anului trecut şi nu depăşesc 2 miliarde de euro, cu bunăvoinţă. Întrebarea este ce se va putea face, cu Fond cu tot, în faţa faptului împlinit: pregătirea perfectă a fluxurilor financiare pentru un deficit mult, mult mai mare decât cel prognozat. //
