Pe aceeași temă
Constituirea fondurilor "ocupationale", numite astfel pentru ca sunt legate de locul de munca, ar urma sa fie decisa de patronate si sindicate, avand a fi incluse in cazul unei asemenea decizii in contractul colectiv de munca.
Participarea salariatilor la acestea ar fi in principiu facultativa, desi ar putea deveni indirect obligatorie prin contractul colectiv de munca. Indiferent insa de acest aspect, esential ar fi ca participarea s-ar face din contributii suplimentare, peste cele actuale pentru sistemul public de pensii. Iar pensia pe care ar genera-o ar fi strict suplimentara! Multi credeau ca replica guvernamentala la accentuarea crizei din sistemul public de pensii va fi sa dea in sfarsit unda verde proiectatelor fonduri de pensii administrate privat, numite si fonduri "universale" de pensii, mai ales ca pentru introducerea acestora din urma se fac si destule presiuni externe.
Crezand asa ceva, acestia nu tineau cont de miscarile anterioare ale Cabinetului. Precedenta guvernare, dupa mai multe ezitari, daduse, pe ultima suta de metri, o ordonanta de urgenta cu privire la introducerea acestor fonduri universale de pensii, dar Guvernul Nastase, printre primele acte normative adoptate, a revocat mentionata ordonanta, amanand introducerea fondurilor universale de pensii pentru alta data, neprecizata.
Se cuvin macar cateva cuvinte despre aceste fonduri. Alimentarea lor ar urma sa se faca din contributii obligatorii - subliniem, obligatorii - ale salariatilor, viitori beneficiari de pensii. Contributiile respective ar reprezenta o parte din actualele contributii la sistemul public de pensii. Deci, nu ar fi vorba de o crestere a efortului financiar din partea contribuentilor. Din respectivele parti de contributii ar urma sa se constituie mai multe (probabil 5) fonduri de pensii, a caror administrare ar fi atribuita, potrivit anumitor norme, unor societati private de asigurari. Se mizeaza pe faptul ca aceste societati vor administra productiv si eficient fondurile incredintate, astfel incat acestea vor fi in masura sa plateasca pensiile convenite potrivit contributiilor. N-ar participa la sistem decat cei care, in momentul intrarii in vigoare a acestuia, mai au cel putin 20 de ani pana la varsta de pensionare sau/si cei care mai au 10 ani pana la varsta de pensionare, daca, desigur, accepta o pensie diminuata in raport cu cea din ecuatia de baza. Gratie administrarii private, de la fondurile universale de pensii se asteapta o valorificare productiva a resurselor stranse, astfel incat sa se asigure plata fara probleme a pensiilor stabilite, valorificare ce nu exista in cadrul sistemului public de pensii, care traieste, de pe o zi pe alta, exclusiv pe seama colectarilor de la contribuenti si care ar muri daca nu ar beneficia de infuzii din partea bugetului de stat si bugetului de asigurari de sanatate, cu care evident nu au nici o legatura.
Dincolo de increderea care trebuie sa existe si de reglementarea stricta, sistematic supravegheata, spre a nu se petrece ceea ce s-a intamplat de pilda la FNI, doua probleme ridica introducerea fondurilor universale de pensii, ambele constituind obstacole greu de trecut.
Prima este finantarea pentru inceput si pentru o buna bucata de timp dupa aceea, caci sustragerea, pentru crearea fondurilor universale de pensii, a unei parti din actualele contributii la sistemul public de pensii il face pe acesta din urma si mai incapabil sa achite pensiile aflate pe rol. Este exclus ca bugetul de stat, care se gaseste el insusi intr-o situatie precara, sa faca aceasta finantare! Astfel incat doar un imprumut extern pe termen lung - de la o institutie gen Banca Mondiala - ar putea oferi solutia! Evident, in acest caz, nota de plata ar trece tot in seama intregii populatii, ca si in cazul unei participari directe a bugetului de stat, in timp ce pensiile in sistem de asigurari trebuie finantate din contributiile beneficiarilor.
A doua problema, inca si mai dificila in cazul unei tari ca Romania, ar putea fi formulata in felul urmator: cu ce certitudine isi vor valorifica fondurile universale de pensii resursele colectate?
Daca plasamentele pentru valorificare se vor rezuma la banci, rentabilitatea nu va depasi prea mult compensarea inflatiei.
Deci, n-ar prea fi vorba de o reala valorificare. Pentru valorificari superioare - dupa cum dovedeste experienta tarilor cu economie de piata matura - plasamentele trebuie sa se indrepte spre actiuni profitabile si sigure in bursa.
Daca acestea nu exista, valorificare superioara nu poate fi! Or, in Romania economia reala nu prea functioneaza eficient si, ca urmare, nu exista nici piata bursiera in adevaratul inteles al cuvantului, care sa fie fluida si sa ofere curent randamente de castig.
Aceste doua probleme reale fac Guvernul Nastase refractar la introducerea fondurilor universale de pensii. Deoarece ar trebui sa se imprumute in strainatate pentru a inzestra cu bani niste structuri private care ar avea in administrare fondurile universale de pensii si care n-ar trebui decat sa-si calculeze propriile profituri din valorificarea unor bani pe care i-ar incasa timp de 20 de ani fara ca intr-o asemenea perioada sa faca vreo plata.
Tarile care au purces la aceasta operatiune nu reprezinta exemple prea semnificative pentru Romania. Sunt tari care au inregistrat mari intrari de fonduri sub forma de investitii directe, deci resurse pe termen lung si care nu creeaza datorie externa. De altfel, este singurul caz in care se poate apela la fondurile universale de pensii fara a pune in pericol echilibrele economice si financiare. Caci, avand in vedere ca fondurile universale de pensii ar fi administrate de companii private straine - intrucat acestea vor fi cele mai eligibile -, circuitul s-ar inchide si nu ar fi rupt. Guvernul s-ar imprumuta pentru finantarea demararii fondurilor universale de pensii, dar societatile straine de asigurari ar extrage la dispozitia lor, eventual chiar in afara, bani nu din aceste imprumuturi, ci din investitiile externe intrate in tara. Fara intrari masive de investitii directe externe, guvernul care s-ar lansa in aventura fondurilor universale de pensii pe calea imprumuturilor externe ar face de fapt o miscare sora cu inconstienta.
Si atunci, pentru a demonstra ca nu este impotriva fondurilor de pensii administrate privat, Guvernul Nastase recurge la introducerea fondurilor "ocupationale": tot administrate privat ar fi si acestea, dar ar urma sa fie finantate din colectari in principiu facultative, si nu obligatorii, si mai ales din contributii suplimentare, si nu din parti ale actualelor contributii pentru sistemul public de pensii, ale carui incasari s-ar subtia, intr-un asemenea caz, demolant.
