Pe aceeași temă
De curand, pensionarii care isi ridica drepturile banesti de la CEC a trebuit sa isi petreaca peste 36 de ore spre a-si putea primi banii. Incalcite explicatii au fost oferite de functionarii care se ocupau de problema. S-a constatat ca vreo patru institutii de forta ale statului roman (Casa de Asigurari, Trezoreria Ministerului de Finante, Banca Nationala si CEC) sunt implicate in chestiune, ceea ce le-a permis sa arunce una pe alta responsabilitatea. Pana la urma a reiesit clar ca Trezoreria Ministerului de Finante n-a eliberat banii, pentru ca pur si simplu nu-i avea, faptul cel mai grav pe care nu intamplator a cautat sa-l ascunda cu obstinatie. De ce, vom vedea, caci tocmai asta e problema!
Mai multe statii de ambulanta au ramas sa lucreze doar prin telefon sau prin calculator, fara deplasari la fata locului, nemaiavand bani de benzina si alte cheltuieli indispensabile unui serviciu de salvare. Proceduri sui generis au fost aplicate spre a compensa lipsa de fonduri, acordandu-se un fel de asistenta "virtuala", cu sfaturi oferite prin telefon! Bani pentru salvarea statiilor de salvare ar trebui sa vina, in general, de la Casele de Sanatate, dar acestea se plang ca Trezoreria Ministerului de Finante le retine banii stransi din contributiile pentru sanatate si nu le varsa decat o parte din ceea ce, de bine de rau, se reuseste sa se colecteze. De ce face asa ceva Trezoreria Ministerului de Finante, vom vedea, caci tocmai aceasta este problema!
Ministerul de Interne este pasibil de a inchide taraba. Mai multe inspectorate de politie si-au cheltuit deja fondurile alocate pentru intregul an si celelalte sunt pe cale de a ajunge in aceeasi situatie. Dotarea cu care se incearca - daca se incearca intr-adevar - sa se lupte impotriva infractionalitatii fabuloase din Romania este precara, de multe ori doar o gluma. Evident proasta. Efortul sever facut pentru dotarea Politiei cu autoturisme performante a ajuns sa se duca pe apa Sambetei. Masinile cu pricina nu mai au benzina si, inca si mai ridicol, deoarece nu exista bani pentru a le asigura, politistii nici nu mai vor sa le conduca, intrucat in caz de accident ar plati ei personal. Despre analizele medico-legale sau criminalistice, care sunt implicate in investigatii, acestea trebuie amanate, caci nu pot fi platite.
Din fondurile care mai exista se mai pot achita doar salarii, desi nu pentru mult timp. Rectificarea bugetara, pe care mizeaza Ministerul de Interne, nu poate veni decat in toamna. Pana atunci, trai neneaca pentru infractori! Ministerul de Interne a gasit insa solutia: raporteaza o infractionalitate in scadere! Ca pe vremea lui Ceausescu!
S-a ajuns aici pentru ca Trezoreria Ministerului de Finante nu mai are bani! De ce, sa vedem, pentru ca asta e problema!
Ca exista riscul sa se ajunga la situatia ca Trezoreria sa nu mai aiba bani era absolut previzibil, dar Ministerul de
Finante nu prea s-a pregatit, din pacate, pentru a evita o asemenea situatie, ba, in falsa incercare de a o preintampina, mai mult rau a facut decat bine!
Ca, fata de anul trecut, vor fi fost constrangeri banesti severe acest lucru era clar. Acordul cu Fondul Monetar International era fara echivoc din acest punct de vedere. Statul trebuia sa practice un deficit bugetar mult mai strans, deci trebuia sa se limiteze cu cheltuielile la incasari, neputandu-le depasi pe acestea din urma decat cu foarte putin, prin recurgerea la imprumuturi pe piata interna si externa. In acelasi timp, deficitul de cont curent extern urma, potrivit aceluiasi acord cu FMI, sa se restranga, adica, mai pe intelesul tuturor, trebuia sa se consume in mod net resurse externe mai putine.
Guvernul nu s-a pregatit corespunzator pentru aceste constrangeri. A mentinut obiectivele de crestere economica la nivelul anului trecut, care nu mai aveau aceleasi conditii de realizare anul acesta. In mod nu tocmai gospodaresc, a legat de prezumtiva crestere economica o serie de obiective sociale, pentru a caror indeplinire exista toata indrituirea, dar nu existau si resurse. Putinele disponibilitati au fost astfel indreptate catre obiectivele de protectie sociala, alocatiile pentru investitii fiind vaduvite. Si, cu acestea, perspectivele de crestere economica!
Dar poate nu s-ar fi ajuns aici sau nu s-ar fi ajuns inca aici, daca ministerele colectoare de fonduri la bugetele publice nu ar fi acceptat sau chiar initiat acte normative sau reglementari prin care evident se risca sa se ramana fara bani.
O contributie negativa serioasa in aceasta privinta au avut diferitele incercari ale Ministerului Muncii de a spori colectarea la sistemele de asigurari si de a limita plati din cadrul acestora - precum largirea cercului de contribuenti la sistemul de asigurari de pensii sau introducerea ajutorului de somaj unic, desi contributia de ajutor de somaj a fost pastrata diferentiata, in functie de salariu -, ceea ce a amplificat de fapt neonorarile de obligatii financiare la sistemele respective de asigurari.
Un efect negativ il intretine amestecarea fondurilor din sistemele de asigurari de pensii, de sanatate si de ajutor de somaj, in ciuda faptului ca acestea constituie segmente total diferite si ar trebui gestionate complet individualizat, avand contribuenti total separati si beneficiari total separati. Aceasta amestecatura se produce din cauza dezastrului din sistemul de pensii, care este tinut in viata, in ultima instanta, cu bani din sistemele de asigurari de sanatate si respectiv de ajutor de somaj, fapt prin care este, din pacate, compromisa si situatia din celelalte doua sisteme de asigurari.
Dar cea mai grava actiune a guvernului, care l-a lasat descoperit pur si simplu pentru aceasta perioada, a fost adoptarea ordonantei care reglementeaza regimul esalonarilor si scutirilor la plata datoriilor restante ale agentilor economici. De fapt, prin aceasta ordonanta, orice agent economic a devenit "eligibil" sa primeasca esalonari si scutiri, facandu-i pe multi acum bun-platnici, care asuda din greu sa fie la zi si integral cu platile, sa experimenteze bunavointa guvernamentala de a-i lasa sa plateasca mai putin la stat decat le-ar reveni de platit! Rau-platnicii au putut trai pana acum pe seama bugetului numai in masura in care existau bun-platnici care isi onorau obligatiile.
Prin aceasta ordonanta, rau-platnicii capata "adeverinta de curatenie" si toti bun-platnicii vor dori sa fie in posesia unui asemenea certificat, pentru nici un alt motiv decat pentru acela ca pot plati mai putin.
Astfel se da o lovitura severa intregului sistem bugetar, statul riscand sa ramana pur si simplu fara buget. Este un mare semn de intrebare cum a putut accepta ministrul de Finante ordonanta. Sa fi cedat presiunilor pe care diferiti ministri "puternici" din guvern le-au facut, spre a-si satisface clientela politica rau-platnica la buget? Nu este exclus, dar asemenea eventuale presiuni paleau in fata riscurilor implicate de respectivul act normativ.
Astfel ca guvernul nu a mai avut de fapt optiune, recurgand la clasica majorare a impozitelor si taxelor, in cazul in speta a accizelor la cateva din produsele care manifesta o anumita stabilitate in consum si in cazul carora deci se spera ca sporirea accizelor va insemna si incasari in crestere la bugetul statului. Este vorba de accizele la alcool, la benzina si la cafea. In cazul benzinei ar fi vorba cam de vreo 1.000 de lei in medie la litru in plus. La alcool ar fi vorba insa de o crestere de peste 50% a accizelor, ceea ce a si determinat pe producatorii autorizati, care se considera incapabili sa lupte in acelasi timp si cu statul roman, si cu importatorii si producatorii ilegali de alcool, sa ameninte ca isi vor opri afacerile, trecand la o greva fiscala generalizata.
Nu stim daca se va ajunge pana acolo, dar nu este nevoie de o greva fiscala generalizata pentru ca statul sa ramana si mai fara bani decat este. Constituie o imagine falsa ca majorarile de impozite si taxe duc si la cresterea incasarilor, pentru ca, mai degraba, determina o scadere a colectarilor, mai ales atat timp cat va opera minunata ordonanta guvernamentala prin care statul roman isi manifesta clementa fata de rau-platnici. La urma urmei, de ce sa platesti, cand nu numai ca nu patesti nimic neplatind, dar primesti si certificat ca poti da mai putin!
