Pe aceeași temă
Exista si o zicere romaneasca pentru asta: operatia reusita, pacientul mort!
D-l Iliescu a si explicat referirea, spunand ca "daca nu ai bani sa umbli la cauze, umbli la efecte" si poate mai rau faci! Trimiterea d-lui Iliescu era, desigur, la presiunile FMI de a se mari si iar mari tarifele la energie, desi cu aceasta nu se obtine decat o inabusire a economiei, intrucat problema este de fapt de a reduce costurile, obiectiv pentru care este nevoie insa de investitii. Cu aceasta problema se confrunta intreaga lume subdezvoltata, a spus d-l Iliescu. Ceva nu este in regula, a adaugat domnia sa, ceva trebuie schimbat pentru ca, altfel, se dezvolta "o bomba sociala", cu caracter exploziv.
De cuvintele d-lui Iliescu s-au gasit sa se ia imediat politicieni si analisti, care au pus in cauza nu doar oportunitatea interventiei domniei sale, acum cand Romania are, intre altele, nevoie si de girul FMI pentru a obtine o carte de vizita favorabila admiterii in NATO, ci si continutul in sine al criticii la adresa FMI, in raport cu responsabilitatile ce revin autoritatilor romane pentru starea in care se afla economia tarii.
Oportunitatea interventiei presedintelui din punctul respectiv de vedere poate fi intr-adevar discutabila, dar continutul acesteia este perfect valabil. Ca Romania nu are alternativa la FMI in momentul de fata este o alta problema. Si este indubitabil ca, in esenta, nu FMI, ci clasa politica din Romania are principala responsabilitate in legatura cu situatia in care a ajuns economia romaneasca. De altfel, tocmai din cauza acestei stari de lucruri a ajuns Romania la mana FMI. Dar toate acestea nu inseamna ca adevarul despre programele FMI nu trebuie spus. Si un lucru este foarte clar: pe baza programelor FMI nu se poate ajunge la dezvoltare. Unii spun ca FMI nici nu are in vedere un asemenea obiectiv, in masura in care cei ce ajung la "doctorul" FMI sunt deja intr-o faza grava de maladii economice, in care problema dezvoltarii inca nici nu se pune. Pe baza retetelor FMI, se poate ajunge la realizarea unor echilibre economice, dar teza FMI ca aceste echilibre, odata asezate, ar putea constitui baza pentru un decolaj spre dezvoltare nu a fost verificata de practica nicaieri in lume. Sleirea economica la care duc incercarile de atingere a echilibrelor economice prin restrangeri - asa cum preconizeaza programele FMI - nu ofera o baza pentru dezvoltare. De altfel, decolajul spre dezvoltare nu vine niciodata si niciunde de la sine, ci numai in urma unei politici economice dedicate acestui scop.
Fara indoiala, presedintele Iliescu a avut in vedere in referirile amintite contextul actual al relatiilor Romaniei cu FMI si, in mod concret, cerintele recente ale expertilor organizatiei pentru derularea in continuare a acordului cu FMI. Printre aceste cerinte, limitarea pe mai departe a cresterilor salariale sub rata inflatiei, majorarea in continuare a tarifelor la energie pentru ca acestea sa acopere costurile si sporirea incasarilor la livrarile de energie. Nici una dintre aceste cerinte nu poate fi contestata. Fiecare este logica, necesara si corecta. Dar, vorba d-lui Iliescu, avem de-a face doar cu corectii ale efectelor, si nu ale cauzelor, astfel incat nu intamplator lucrurile in ansamblu nu merg. Este corecta limitarea cresterilor salariale la posibilitatile economiei? Corecta! Este corect ca, in acelasi timp, energia sa fie livrata macar la costuri, si nu sub costuri? Corect! Ambele obiective au fost promovate. Unde s-a ajuns? Nota la intretinere a ajuns - si nu trebuia s-o fi recunoscut premierul Nastase insusi, pentru ca aceasta chiar a ajuns! - mai mare decat salariul mediu. Ceva nu este in regula! Inseamna ca, in lunile de iarna, cei cu un salariu mediu sa nu se mai imbrace si sa nu mai manance! Unde ne poate duce cresterea in continuare a tarifelor la energie, pentru ca deja cei care, in mod obiectiv, nu pot, nu platesc! O scumpire in continuare a energiei nu va duce decat la cresterea numarului celor care nu vor plati. Iar o crestere a incasarilor in contul livrarilor de energie este imposibila, cerinta exprimata de FMI in acest sens fiind ilogica!
Nemaivorbind de faptul ca FMI s-a gasit tocmai acum sa interzica Guvernului roman de a mai folosi TVA zero in construtiile de locuinte. Motivatia invocata - renuntarea la exceptii penru uniformizarea reala a perceperii TVA - este desigur oricand valabila, dar este oarecum neprofesionist sa ceri sa faca asa ceva tocmai in constructiile de locuinte unei economii care abia a dat semne de recuperare dupa o indelungata si profunda recesiune, pentru ca ii rapesti de fapt unul din motoarele de sustinere a respectivei recuperari, putand s-o trimiti din nou in cadere economica. Romania, daca vrea intr-adevar sa se inscrie pe orbita dezvoltarii, trebuie sa faca pe cat mai repede posibil tot ce-i cere FMI, justificat sau nejustificat, pentru a se putea desprinde apoi cat mai repede de FMI, ale carui programe nu duc spre dezvoltare. Dar, evident, pana la urcarea in caruta NATO, FMI trebuie sa fie, pentru noi toti, deci inclusiv pentru d-l Ion Iliescu, cel mai bun, cel mai destept, cel mai minunat. Relatiile cu FMI sunt in regula jocului pe plan mondial in momentul de fata, si acestora nu li se poate sustrage nici o tara in ananghie. Dar, tot in regula jocului, este ca, daca o tara iese din ananghie, nu mai trebuie sa se tot duca la FMI sa i se spuna ce trebuie sa faca! Suntem noi insine in stare sa iesim singuri din ananghie? Experienta de pana acum dovedeste ca nu prea! Asa ca, "ciocu' mic"...
