Pe aceeași temă
La aceasta intrebare se poate raspunde in doua moduri: fie contextualizand bugetul in politica economica de ansamblu, fie analizand bugetul intr-un cadru limitat, ca o balanta de venituri si cheltuieli in sine. Prima cale presupune relationarea bugetului cu obiective cheie ale unei politici economice (relansare/crestere economica; restructurare; coeziunea sociala; dezinflatie etc). Dar si analiza bugetului in sine are semnificatiile sale multiple.
Sa incepem mai simplu; cum vi se pare bugetul in sine?
In linii generale, bugetul pentru 2003 - asa cum rezulta din proiectul inaintat Parlamentului - nu are schimbari radicale fata de cel aflat inca in executie. Si nici nu ar fi fost posibil asa ceva, in afara unor evenimente extraordinare (de genul unor conflicte militare, catastrofe naturale sau bonanze financiare/venituri suplimentare foarte mari etc.), care sa reorienteze masiv alocarea cheltuielilor.
Trebuie spus, totodata, ca functionam cu bugetul public inca intr-o zodie a restrictiilor de mare intensitate, ceea ce obliga la compromisuri dureroase (de exemplu, ponderea scazuta a cheltuielilor cu educatia si asistenta medicala in PIB, fata de alte tari est-europene).
Dar unele diferente notabile exista. Cea mai semnificativa este scaderea accentuata a contributiilor la asigurarile sociale, de la circa 11,6% din PIB in 2002, la aproximativ 10,4% din PIB in 2003.
Impozitarea muncii la noi era cea mai apasatoare intre tarile aflate in tranzitie din Europa Centrala si de Rasarit (ajungand la 57% din fondul de salarii), demotivand angajarea de forta de munca noua (crearea de locuri de munca) si marind inclinatia de a opera in economia subterana pentru a evita impozitarea. Alta diferenta, care deriva din cea mentionata, este un nivel diminuat al veniturilor fiscale (impozite si taxe) in 2003: proiectul de buget prevede 27,9% din PIB, fata de 28,8% in 2002; iar veniturile generale (fiscale si nefiscale) ale bugetului consolidat (care include fondurile speciale) ar fi de 30% din PIB in 2003, fata de 30,5% in 2002. Este evident aici ca, pe deplin justificata diminuare a impozitului CAS nu se prevede a putea fi compensata de o colectare mai buna a altor taxe si impozite. Este prevazuta, este adevarat, o colectare superioara la TVA (de la 6,2% la 6,6% din PIB) si la impozitul pe salarii (de la 3% la 3,2% din PIB, ca urmare a unei cresteri anticipate a bazei de impozitare). Dar colectarea impozitelor ramane preocuparea cea mai mare a Ministerului de Finante si, de aceea, este binevenita anuntata reforma a administratiei fiscale. Aceasta reforma trebuie insotita de o atitudine mult mai ferma fata de rau-platnici si o ofensiva impotriva sistemului clientelar (fata de cei care beneficiaza sistematic de amanari si reesalonari). Se cuvine sa precizez ca este bine ca Guvernul nu a prevazut la venituri nefiscale pe cele obtinute din privatizare. Sunt voci care au reprosat aceasta omisiune, dar bugetul nu trebuie sa fie construit pe venituri foarte nesigure. Ce se poate face, in schimb, este ca in textul Legii bugetului sa se spuna clar care ar fi utilizarile veniturilor din privatizare (de pilda: reducerea datoriei publice interne).
Ce ne puteti spune despre repartitia cheltuielilor pe sectoare?
Bugetul nu vine cu noutati spectaculoase in aceasta privinta. Mi se pare insa pozitiva incercarea de a suplimenta ponderea cheltuielilor de capital, chiar daca aditiunea este mica (de la 3,4% din PIB in 2002 la 3,6% in 2003), in conditiile in care economia are nevoie acuta de finalizarea unor obiective de infrastructura, iar asemenea bunuri publice potenteaza eficacitatea investitiilor intreprinse de sectorul neguvernamental. Cumulat cu masura de reducere a CAS, avem aici o politica de stimulare a ofertei, a productiei (inclusiv pe latura cererii de forta de munca). As sublinia in acest sens o anume inviorare a procesului investitional in acest an, care este mai mult decat salutara si care poate fi pusa in legatura si cu expansiunea creditului acordat de banci sectorului neguvernamental. Spun aceasta intrucat fara investitii serioase - in cifra agregata, de peste 24-25% din PIB -, va fi greu de realizat o crestere economica durabila. Aici merita sa fie subliniata contributia fondurilor nerambursabile pe care le primim de la Uniunea Europeana, care maresc cu cateva procente din PIB volumul economisirii interne si al investitiilor.
Esential este ca noi sa folosim cat mai bine aceste resurse, sa dovedim ca avem capacitate de absorbtie, mai ales ca sumele de preaderare ar trebui sa creasca mult in perioada 2004-2007 (dupa intrarea celor 10 tari in primul val).
Proiectul de buget include cofinantarea pentru fondurile nerambursabile UE. Este obligatoriu ca Ministerul Finantelor Publice si celalte ministere economice sa gandeasca de acum bugetele pentru anii viitori astfel incat Romania sa poata prezenta la Bruxelles proiecte investitionale (de infrastructura) bine conturate, pentru care exista cofinantare multianuala de la bugetul nostru public. Modernizarea de drumuri (sosele si constructie de autostrazi) si poduri, aeroporturi, constructii portuare, ameliorarea retelelor de canalizare si alte obiective de infrastructura (inclusiv protectia mediului inconjurator) vor putea fi finantate cu resurse UE. Depinde de noi cat de mult si de bine vom exploata aceasta sansa.
Si pentru ca ma refer la cheltuielile bugetului, merita sa evidentiez proiectata diminuare a costului serviciului datoriei publice reprezentat de dobanzi. Aceasta reducere, posibila datorita procesului de scadere a inflatiei (dezinflatiei), permite economisirea de resurse, care, mai departe, ajuta compensarea partiala a scaderii veniturilor bugetare, ce a fost indusa de diminuarea contributiilor la asigurarile sociale.
Cat de realiste sunt estimarile economice (PIB, rata de schimb, inflatie)?
Estimarea privind rata de crestere economica (a PIB-ului) mi se pare optimista, avand in vedere complicarea situatiei internationale si perspectivele economice din zona Euroland-ului, cu care noi desfasuram peste 65% din comert. In masura in care investitiile si exporturile noastre vor merge bine, iar finantarea externa a deficitelor externe (comercial si de cont curent) va fi neproblematica, am putea realiza o rata de crestere similara celei din acest an.
Eu sper ca procesul investitional sa devina mai viguros, poate si printr-un mediu mai prielnic afacerilor si marirea propensiunii intreprinzatorilor de a lucra cu orizont mai lung de timp. O inflatie mai mica favorizeaza planurile de perspectiva mai lunga. Inflatia din acest an este probabil sa fie in jur de 17-18%, scaderea fata de anul trecut fiind spectaculoasa. De aceea, o tinta de 14% a BNR pentru anul viitor, precum si constructia bugetului pe aceasta cifra au temei.
Reducerea dramatica a inflatiei (desi eu am exprimat unele dubii privind metodologia de calcul, atunci cand se produc modificari de mare amploare in preturile relative, ca la energie, care antreneaza efecte de substitutie in consum) se datoreaza si succesului in diminuarea anticipatiilor inflationiste.
Daca am un semn de intrebare serios referitor la echilibrele macroeconomice, el priveste evolutia arieratelor (indisciplinei financiare); cand dezinflatia este puternica, multe intreprinderi nu mai pot folosi inflatia inalta ca instrument de reducere a datoriilor. Unele afirmatii ale oficialilor Ministerului Finantelor Publice indica ameliorari, din acest punct de vedere, la unele utilitati publice, ceea ce ar fi grozav sa se fi intamplat. Pe de alta parte, exista date care arata persistenta unui stoc important de creante neperformante la utilitatile publice. Daca situatia nu se va remedia durabil, aceste creante rele vor afecta negativ bugetul public in anii ce vin - intrucat utilitatile publice beneficiaza de garantia explicita sau implicita a statului in materie de plati (ganditi-va la creditele externe contractate, de exemplu, de Termoelectrica). De aceea, lupta cu rau-platnicii este "marele razboi" de castigat pentru Guvern, pentru creditori in general. De cum va evolua aceasta lupta depinde si dinamica deficitului bugetar in viitor, deoarece va fi din ce in ce mai greu sa se recurga la stabilizatorul automat al amanarii efectuarii cheltuielilor programate, pentru a nu depasi deficitul tinta. Cat priveste cursul de schimb programat, acesta ilustreaza o continuare a politicii de apreciere reala usoara a leului. BNR a anuntat ca va lega mai puternic evolutia leului de cea a monedei unice. Atat timp cat intrarile de capital sunt importante si exista castiguri de productivitate, politica de apreciere reala a leului are justificare. In fine, tinta de deficit bugetar, de 2,66% din PIB, este in acord cu efortul de continuare a dezinflatiei si de reducere a dobanzilor in economie.
Cum comentati faptul ca aproximativ 10 procente din PIB sunt alocate protectiei sociale?
Referitor la aceasta cifra, va atrag atentia spre un subcapitol de baza din asa-numita pozitie de transferuri din buget, care, toate, se ridica la 12,6% din PIB; ma refer la pensiile cetatenilor. Acestea din urma nu sunt protectie sociala, cum ar crede unii, ci drepturi ce isi au explicatia in sumele pe care oamenii le-au varsat in punga publica de-a lungul vietii lor active de salariati, la stat sau in privat. Este adevarat, pe de alta parte, ca Guvernul a incercat sa prevada bani (peste 6.000 de miliarde lei) in proiectul de buget, care sa atenueze din impactul foarte sever al cresterii pretului la energie asupra familiilor cu venituri modeste si foarte mici; exista, de altfel, si alte masuri de asistenta sociala. Oricum, la noi nu se face mai multa protectie sociala decat in Ungaria, Cehia, sau Polonia. Si ar fi si foarte greu sa se faca acest lucru, avand in vedere venitul pe locuitor, considerabil mai scazut; discrepanta de venit pe locuitor se reflecta si in nivelul veniturilor bugetare ca procent in PIB; in tarile mentionate, aceste venituri se ridica la 35-40% din PIB, adica substantial mai mult ca in Romania. De aici rezulta si posibilitatile considerabil mai mari de a sustine invatamantul si asistenta medicala, ca si alte domenii in care statul furnizeaza bunuri publice. Desi trebuie sa spun ca, in Romania, avem rezerve mari de a colecta mai bine la bugetul statului; colectarea scazuta de la noi nu se poate explica exclusiv prin saracia relativa a societatii/economiei romanesti; exista multa evaziune si exista mult clientelism si coruptie. Pe de alta parte, cat de bine se cheltuiesc banii alocati pentru protectie sociala este o alta poveste... cu cat ai mai putin, cu atat trebuie sa incerci sa te chivernisesti mai bine. In tarile mai sarace, frecvent, si risipa este mai mare.
Ce parere aveti de suplimentarea fondului de rezerva - de aproape 10 ori mai mult decat in anul trecut?
Daca aceasta suplimentare este motivata de dorinta de a putea raspunde unor situatii neprevazute - si s-a vazut ca am avut parte de surprize neplacute in anii din urma, de tipul inundatiilor - mi se pare o masura cu sens. Ati vazut ce s-a intamplat in Germania si Austria, Cehia si Ungaria, in toamna aceasta; mai ales primele doua tari sunt mult mai avansate economic decat Romania si tot au existat dificultati financiare de a raspunde la calamitatile naturale. Exista si o serie de amenintari neconventionale, care vizeaza securitatea economica a tarii si siguranta cetatenilor si pentru care Guvernul trebuie sa aiba capacitate de riposta, ceea ce inseamna resurse si instrumente de interventie publica. A miza pe asistenta internationala (eventual de la Bruxelles), la nevoie, nu este suficient. Riscurile se inmultesc si bugetele nationale, peste tot, nu pot sa nu ia in calcul situatii exceptionale, inclusiv stari de necesitate. In SUA, noul buget alocat Pentagonului a readus deficitele bugetare in actualitate, pe fondul incetinirii puternice a ritmului activitatii economice. Oricum, fondul de rezerva nu poate fi folosit netransparent de catre Guvern.
Cum va functiona efectiv bugetul in anul viitor, in conditiile in care noua lege a finantelor nu permite rectificarea pe parcurs?
Nu va fi usor, mai ales ca executia bugetului public, la noi, pentru a respecta tinta de deficit bugetar, a recurs sistematic la rectificari si la utilizarea mecanismului amanarii efectuarii de cheltuieli, pe care l-am mentionat. Dar exista unii factori care favorizeaza o executie bugetara mai "disciplinata": inflatie considerabil mai mica si dobanzi mai mici; finantare externa mai putin anevoioasa, dezvoltarea pietelor financiare interne.
Pericolul mare pentru executia bugetara este reprezentat de arierate (neincasarile la buget pot obliga statul la imprumuturi suplimentare), la care se adauga posibile socuri externe adverse. De aceea nu este exclus ca, in conditiile noii legi, sa asistam la devieri ale deficitului bugetar in executie fata de tinta. Dar aceasta se intampla in toate statele cu economii si institutii asezate, unde ciclul economic si diversele socuri (pozitive, sau negative) influenteaza executia bugetara. Vedeti ce dezbatere aprinsa exista in Uniune, privind actualitatea Pactului de Stabilitate Financiara (incadrarea deficitelor bugetare in limita de 3% din PIB), ce a culminat cu declaratia stupefianta a lui Romano Prodi. In mod paradoxal, asemenea devieri (asumand ca nu ating cote superingrijoratoare, asa cum s-a intamplat in Polonia, in toamna anului trecut) inseamna intrarea in normalitate cu viata bugetului: adica deficite mai mari in perioade de incetinire a activitatii economice (recesiune) si deficite mici (uneori, chiar surplusuri) in perioade de relansare economica. Rectificarile pe care le operam noi, acum, sunt o modalitate destul de primitiva de asigurare a echilibrului bugetar ca parte a echilibrului macroeconomic. Pentru a proteja echilibrele macroeconomice in viitor, este nevoie de impunerea de constrangeri bugetare in economie si o combinatie adecvata de politici economice.
Interviu realizat de Razvan Braileanu
