Intre „accesare“ si utilizare

Se observa fara greutate la politicienii romani, indeosebi la cei aflati la putere, o anume insistenta in a se raporta la fondurile europene si ca un fel de motor al dezvoltarii tarii in general, si ca un fel de colac de salvare pentru perioada actuala de criza financiara si economica. Nu se ezita a se spune chiar ca, in timp ce altii sunt strangulati de lipsa de bani pur si simplu si, oricum, de banii ajunsi acum foarte scumpi, noi avem la dispozitie recurgerea la fondurile europene: si abundente, si ieftine. Zicem ieftine, pentru ca, desi sunt nerambursabile, este nevoie totusi de anumite cheltuieli proprii spre a ajunge la utilizarea lor efectiva.
Oricum, exista o tendinta mai generala in Romania de a atribui fondurilor europene puteri tamaduitoare miraculoase, si pe linia scoaterii tarii din noroiul crizei actuale, si pe linia propasirii Romaniei spre lumea buna. Ar mai ramane, deci, pana la fericire, doar sa le „accesezi“.
Termenul acesta este insa suficient de imprecis pentru a face lucrurile clare. Si poate chiar de la acest termen incepe toata tarasenia. E drept, banii exista pe hartie. Tot pe hartie, sunt pentru Romania. Spre a fi folositi aici in diferite sectoare si activitati pentru scopuri precise, unul mai nobil decat altul: constructii de infrastructura publica, prezervari de mediu, cresterea competitivitatii firmelor, dezvoltare regionala, dezvoltare rurala, subventionarea agricultorilor, pregatire profesionala si altele asemenea. Mana cereasca, in general, si ce sa mai vorbim de faptul ca Romania este deficitara grav tocmai la toate aceste capitole!
Iata insa procedura-standard de „accesare“. Ai o idee, trebuie sa scrii un proiect. Acesta trebuie „birocratizat“ dupa canoanele europene si abia apoi poate fi trimis spre avizare. Avizul il da o structura guvernamentala romaneasca. Nu exista, ca urmare, nicio garantie ca aceasta este un arbitru bun, impartial, si daca nu cumva totul se afla astfel la liberul arbitru. Cu mari si nefericite incarcaturi politice si clientelare. Doar proiectele de peste 50 de milioane de euro ajung spre avizare si la Bruxelles. Acestea sunt in general proiectele mari, in care banul ar urma sa fie folosit de statul roman insusi (pentru infrastructura si mediu), si nu de structuri private, in cazul carora statul roman joaca rolul doar de intermediar intre sursa de bani europeana si destinatarul din Romania. Daca proiectul nu este avizat, banii cheltuiti cu consultantul – indispensabil pentru a „birocratiza“ europeneste proiectul – sunt pierduti. O nenorocire pentru cei mici si necajiti, care au sperat si ei sa se pricopseasca cu bani europeni. In cazul ipotetic ca proiectul a fost aprobat, incep adevaratele probleme. Aproape imposibil de depasit pentru cei care au trecut poarta fabricii de vise. Trebuie sa gaseasca bani pentru finantarea integrala a proiectului, si nu numai pentru cofinantarea care le revine potrivit tipului de ban european „accesat“, pentru ca – si trebuie sa stii bine de la inceput acest lucru! – banii europeni vin doar apoi, sub forma de decontari. Inutil aproape de spus, apropo de salvarea pe care ar reprezenta-o banii europeni in conditiile crizei, ca, acum, cand este criza, bancile au incetat creditarea, oricum pentru cei ce umbla dupa cai verzi europeni.
Ma rog, aceasta-i procedura de „accesare“ a banilor europeni. A fost stabilita evident de cei ce dau banii si nu este nimic de comentat. Calul de dar nu se cauta la dinti. Si, in plus, daca procedura nu era asa cum este, ar fi fost jale si jaf. Si asa se fura enorm din banii europeni, dar, daca procedurile n-ar fi fost stricte si birocratice, sa vezi maiculita ce de vile si masini de lux si-ar mai fi luat din bani europeni, chiar si in plina criza, banditii nostri guvernamentali si neguvernamentali.
Acest lucru nu trebuie sa impiedice cumva a se spune adevarul despre perspectivele reale, si nu teoretice sau ipotetice, ca banii europeni sa fie si utilizati efectiv. Aici este si problema cu „accesarea“. Intre „accesare“ si utilizare este un drum foarte lung. Si oricum, in timp, poate fi vorba de ani. Iar pe parcurs fiecare poate dovedi altceva – mai precis, ceea ce vrea – din datele existente. Daca prin „accesare“ se vrea a se intelege trimiterea proiectelor este una, cu totul altceva este daca referirea se face la proiectele avizate si absolut altceva daca se are in vedere banul livrat si folosit. Asa se si explica faptul ca exista niste discrepante enorme intre ceea ce spun unii si, respectiv, altii in materie de „accesare“ de fonduri europene. Pot avea dreptate si cei care pretind ca s-a „accesat“ ceva, dar si cei care spun ca nu s-a „accesat“ nimic. Luand in considerare stadiul in care se gasesc procedurile, de pilda, in materie de autostrazi, folosirea propriu-zisa a banului european in domeniu nu poate fi avuta in vedere mai devreme de 2011, daca nu 2012. Iar in materie de mediu, desi sunt avizate proiecte de circa 1 miliard de euro, demararea lucrarilor pentru aceste proiecte folosind bani europeni este, cu o anumita probabilitate, doar 2010. Oricum, in ambele cazuri, 2009 nu intra in discutie.
Si, sa fie clar: in ambele cazuri este vorba de bani destinati a fi folositi de statul roman. Apropo de absorbtia fondurilor europene, macar acestea, al caror destinatar este statul roman in sine, sa ajunga a fi pana la urma folosite! Este vorba de vreo 45% din total. Tot ar fi ceva!
De rest – adica de banul european, care prin intermediul statului roman ar urma sa ajunga la diferite structuri private – este mult mai nerealist sa ne facem griji. Acest ban, in cea mai mare parte, nu va ajunge la destinatar. Prevazutii destinatari n-au nici experienta, nici expertiza spre a-l „accesa“ si cu atat mai putin au mijloacele financiare spre a ajunge sa se si serveasca efectiv de el. Aceasta nu inseamna insa ca banul respectiv va ramane neutilizat. Va fi preluat de capitalul strain cu subsidiare inscrise in Romania pentru expansiunea in Romania. Formula, pe cat de simpla, pe atat de usor sesizabila, iese la suprafata: banul pleaca „public“ din Uniunea Europeana si devine „privat“ in Romania, folosind asistenta pentru Romania drept paravan spre a-l „privatiza“, caci altfel, vai!, ar putea fi descalificat ca ajutor de stat potrivit insesi normelor europene. Si astfel se mai da o paine buna de mancat si bancilor straine din Romania, care reprezinta intermediarul indispensabil in afacere.
Desigur, banul este in final folosit pentru niste dezvoltari in Romania, si nu aiurea, dar dezvoltari ale unor firme straine, si nu romanesti. Atata doar, sa nu pizmuim statul roman, care ar primi bani neintermediati, de pilda pentru infrastructura sau mediu. Nu va grabiti cu aprecierile, caci si contractele pentru lucrarile finantate din acesti bani sunt preluate tot de companii neromanesti, in general din nucelul forte al Uniunii Europene.