Pe aceeași temă
Stupefianta, pentru ca, prin aceasta ordonanta, orice agent economic devine, de fapt, "eligibil" sa primeasca esalonari si scutiri. Pericolul, care se va manifesta chiar in lunile ce vin, este ca aceasta eligibilitate ii va face pe multi acum bun-platnici, care asuda din greu sa fie la zi si integral cu platile, sa experimenteze bunavointa guvernamentala de a-i lasa sa plateasca mai putin la stat decat le-ar reveni de platit.
Rau-platnicii au putut trai pana acum pe seama bugetului numai in masura in care existau bun-platnici care isi onorau obligatiile. Prin aceasta ordonanta, rau-platnicii pot capata un fel de "adeverinta de curatenie" si toti bun-platnicii vor dori, in mod obiectiv, sa intre in posesia unui asemenea certificat nu numai pentru ca nu-i afecteaza cu nimic, ci pentru ca de fapt astfel pot plati mai putin.
Ma rog, daca statul roman este atat de bogat incat isi poate permite sa renunte la incasari care i se cuvin facand cadouri unor agenti economici, in loc sa-i scoata pur si simplu din joc daca nu-si respecta obligatiile financiare, este treaba lui! Desi este de fapt treaba noastra, caci statul manevreaza banii nostri, nu banii lui, si statul, facand pe generosul pe seama banului public, ar trebui sa ne intrebe si pe noi daca suntem gata sa facem cadouri tocmai celor care isi bat joc de noi neplatindu-si darile.
Dar ceea ce este cu totul uimitor in aceasta ordonanta este ca guvernul isi aroga, prin prevederile acesteia, dreptul de a dispune de soarta unor fonduri care nici nu-i apartin si pentru a caror gestiune nici n-ar avea vreo indrituire.
Trebuie sa se faca o neta distinctie intre resursele bugetului de stat, provenind din taxe si impozite, si resursele bugetelor de asigurari de pensii, de sanatate, de ajutor de somaj. Asupra bugetului de stat, evident, guvernul are jurisdictie. Asupra bugetelor publice de asigurari (de pensii, de sanatate, de ajutor de somaj), guvernul n-ar trebui sa aiba nici o jurisdictie, caci, organizate in sistem de asigurari, aceste bugete au resurse provenind din contributii, apartinand deci contribuentilor (adica celor care platesc), trebuind a fi gestionate nu de guvern, ci de institutii independente, indiferent cum se numesc acestea.
In cazurile in speta, asemenea institutii, chiar daca exista, exista doar cu numele, intrucat guvernul face in practica ce vrea cu banii pe care aceste institutii ar urma sa ii gestioneze.
Deci, ceea ce este straniu in legatura cu aceasta ordonanta este faptul ca guvernul isi asuma dispozitia de a acorda rau-platnicilor inlesniri (respectiv esalonari sau chiar scutiri) nu numai pentru impozite si taxe, dar si pentru contributii la sistemele de asigurari. Or, daca potentialele resurse neincasate in acest ultim caz nici nu apartin guvernului, cum ar putea guvernul, prin Ministerul Muncii, sa acorde inlesniri celor care nu au platit?
Dar cu mult mai rau! Se cunoaste ca, in cazul tuturor contributiilor la sistemele de asigurari, o parte este platita de angajat si o alta parte este suportata de angajator.
Angajatul suporta o treime in cazul contributiei la sistemul de pensii, o jumatate in cazul contributiei la sistemul de sanatate si o sesime in cazul contributiei la sistemul de ajutor de somaj.
Angajatorul suporta, in ordine, doua treimi in cazul contributiei la sistemul de pensii, o jumatate in cazul contributiei la sistemul de sanatate si cinci sesimi in cazul contributiei la sistemul de ajutor de somaj. In ce priveste partea suportata de angajat, angajatorul retine sumele prevazute din salariu, pe care urmeaza apoi sa le verse catre Casele de asigurari respective.
Evident, daca angajatorul nu varsa partile din contributii pe care el insusi trebuie sa le suporte, avem de-a face cu o evaziune fiscala, una la vedere, pentru ca nu este o evaziune fiscala in urma unei tranzactii nedepistate.
Daca insa angajatorul nu varsa partile din contributii care revin a fi platite de catre angajat, in ciuda faptului ca le-a retinut de la angajat, avem de-a face cu un furt, care este reglementat ca atare de Codul penal.
Daca Ministerul Muncii intervine, cum ar urma sa faca in virtutea ordonantei amintite, si acorda inlesniri angajatorilor la plata partilor din contributii la sistemele de asigurari, retinute deja de la angajati, nu numai ca incurajeaza un furt, dar intra astfel sub incidenta Codului penal. Caci angajatorii care au retinut contributii ale salariatilor la sistemele de asigurari, dar n-au varsat Caselor de asigurari aceste contributii, ar trebui sa primeasca nu inlesniri, ci ar trebui sa fie chemati in justitie sa raspunda pentru furt, potrivit Codului penal. Iar Ministerul Muncii, oferind inlesniri la plata angajatorilor care sunt de fapt intr-o situatie infractionala din acest punct de vedere, se face vinovat de culpa numita in Codul penal: favorizarea infractorului!
