Pe aceeași temă
Cresterea puternica a euro in fata dolarului in ultimele luni pe pietele de schimb internationale a uimit pe multi, a intrigat pe si mai multi si, in orice caz, a produs mari bulversari in relatiile comerciale si financiare internationale. Marfurile americane au devenit mai ieftine, exporturile din SUA mai competitive, ajutand substantial corectarea masivelor deficite comerciale americane. S-ar parea ca, dintre cei doi piloni pe care se sprijina, America a ales, cel putin pentru un timp, consolidarea celui comercial, chiar daca in schimb trebuie sa accepte slabirea celui financiar, a carui osatura o constituie un dolar puternic.
Ceea ce America pierde insa in plan financiar - unde oricum suprematia SUA este coplesitoare - reprezinta cu mult mai putin decat castiga in plan comercial, mai ales ca un dolar slab constituie o presiune teribila asupra vest-europenilor in actualul context economic si politic. Deoarece, pentru acestia, un euro prin comparatie prea puternic inseamna un dezavantaj comercial sever, intr-atat incat pentru o schimbare sunt gata si la concesii politice.
In Romania, cresterea euro fata de dolar a starnit atatea pasiuni de parca Romania s-ar afla in centrul incrucisarilor de afaceri mondiale, si nu la una din periferiile uitate ale acestora. In conditiile in care romanilor le lipseste si cea mai insignifianta capacitate de influentare a raporturilor dintre euro si dolar, agitatia nu a putut proveni decat din absenta unei pregatiri cat de cat sumare in fata oscilatiilor monetare de pe pietele internationale, altfel fapt curent pe acestea.
De mirare insa n-ar fi! Jumatate de secol, in conditiile inconvertibilitatii leului, nu prea conta nimic din ceea ce se intampla pe pietele monetare internationale. Iar, de cand cu interschimbabilitatea leului in alte valute, dupa 1991, nu s-a cunoscut, de fapt, decat un singur traiect: prabusirea leului fata de zeul dolar! Primele probleme au aparut abia in 2000, cand exportatorii, cu debusee in proportie de 70% in Uniunea Europeana, au constatat ca, in conditiile alunecarii vertiginoase a monedei europene atunci doar de curand introduse, inregistrau fabuloase pierderi nete din incasarile lor in euro.
Atunci s-au repezit la Banca Nationala, cerandu-i sa-i apere prin decontarea tranzactiilor lor nu in dolari, ci in euro. Noroc ca Banca Nationala nu s-a grabit, pentru ca, daca facea asa ceva atunci, tendinta ce se va fi schimbat nu peste mult timp ii va fi prajit in continuare pe exportatori. Iar, acum, cand moneda europeana dovedeste impetuozitate in fata celei americane, exportatorii romani probabil regreta ca, intre timp, Banca Nationala, desi din alte ratiuni (altfel pe deplin justificate), a introdus reperul euro!
Asemenea oscilatii la doi-trei ani sunt posibile si pe mai departe intre principalele monede internationale. Si trebuie sa-i gaseasca pe romani pregatiti! Acesta este probabil principalul talc pentru romani de pe urma efectelor, resimtite si in Romania, ale ascensiunii de multi neasteptata a euro fata de dolar in ultimele luni.
Un aspect al acestui talc il reprezinta nevoia asigurarii, de catre firmele romanesti, indeosebi de catre cele care lucreaza cu exteriorul, a riscului valutar. A lasa aceasta asigurare pe seama autoritatilor (guvern sau Banca Nationala) este o optiune pierzatoare. In atatea cazuri, autoritatile nici nu pot face ceva, chiar daca ar vrea, in domeniu, dar, in esenta, asigurarea impotriva riscului valutar nici nu este treaba acestora. Este treaba firmelor insele!
Sunt operatiuni specifice de protejare impotriva riscului valutar (operatiuni de hedging sau de arbitraj valutar) pe care a venit timpul sa le desfasoare si firmele romanesti! Chiar daca tarziu, aceste operatiuni trebuie asimilate, pentru ca au devenit obligatorii in competitia mereu mai necrutatoare de pe pietele internationale, cand o simpla scadere sau crestere a unei monede in cotatii poate, in cateva zile, anula pentru o firma eforturi tehnologice si organizatorice de ani in reducerea costurilor.
Celalalt important aspect al talcului amintit este nevoia unei "diversificari monetare", valabila si pentru firme, si pentru individuali (persoane fizice). Daca ai disponibilitati, e bine a le pastra in monede diferite! Daca faci plasamente, e bine a le face in monede diferite! Daca angajezi datorii, e bine sa le angajezi in monede diferite!
In toate aceste cazuri, ceea ce risca sa se piarda intr-o parte se poate castiga, intr-o masura mai mare sau mai mica, in alta parte. Si poate fi vorba de lei, de euro sau de dolari! Cel mai probabil bilant al unei "diversificari monetare" este acela ca "nici nu castigi, dar nici nu pierzi!".
Toti probabil si-ar dori sa aiba de platit in monede in scadere si de incasat in monede in crestere pe pietele de schimb. Acest lucru se poate intampla, dar foarte rar si, oricum, nu tot timpul! Poti castiga in anumite conjuncturi, dar ce te faci la inversarea acestora?! De aceea, "diversificarea monetara" este cea mai buna paza. Si paza buna trece primejdia rea!
