Pe aceeași temă
Politicienii dau un spectacol palpitant în parlament, unde se pun bazele nesănătoase ale haosului în care pot intra finanţele ţării. Acolo, o parte a aleşilor nu au urechi să asculte cifre. Îi plictisesc explicaţii simple de tipul aceleia că bugetul încasează 100 de lei şi factura statului este de 120 de lei, deci, pentru a continua plăţile, trebuie să împrumute diferenţa de bani. Aleşii ignoră chestiunea plăţii pensiilor, ca şi când ar exista bani suficienţi. Atitudinea nu este nouă. Ea a fost exersată la ultima majorare electorală a pensiilor, din vremea Cabinetului condus de Călin Popescu Tăriceanu, când preşedintele Traian Băsescu a cerut informaţii privind finanţarea acestor creşteri. Atunci a fost un moment de coagulare a energiilor social-democrate şi liberale pentru a şterge cu buretele îngrijorările lui Băsescu, pe care îl acuzau că le pune beţe în roate doar pentru că nu stă el direct cu mâna pe butonul cu bani.
Totuşi, problema nu a dispărut aşa cum pleacă un coşmar din memorie. Probabil că Băsescu a plecat urechea la avertismentele unor specialişti, poate chiar dinspre banca centrală, care ştiau că un asemenea sistem este costisitor pentru buget. Dar politicenii au câştigat timp respingând Legea pensiilor şi vor pierde timp preţios pentru economie. În vreme ce coaliţia între stânga afişată şi dreapta liberală temporizează jocul la un scor defavorabil de 0-5 în calificările pentru 2010, Lucian Croitoru este primul caz de premier care-şi face un program amplu, pragmatic şi coerent de guvernare. Atenţie, pentru mai mulţi ani! El are o schiţă de buget în care menţine stabilitatea fiscală, nu măreşte birurile, până în 2012. Dinspre echipa care îl susţine pe contracandidatul său, subiectul buget pentru 2010 poate să aştepte până după alegeri, când mai ales stânga are planuri ambiţioase de a renunţa la cota unică.
Populismul afişat nu este însă o monedă sigură, deoarece cam toată lumea a câştigat din cota unică, iar investitorii străini sunt deranjaţi de o schimbare a filosofiei fiscale. În fine, Croitoru a ieşit la rampă cu un guvern suplu, după modelul britanic, în care ministere mici şi nu neapărat necesare fie au fuzionat cu altele mai mari, fie au dispărut. Respingerea unui asemenea program de guvernare ar fi o scenă de teatru absurd. //
