Pe aceeași temă
Forţele din opoziţie, coalizate în Uniunea Social Liberală (USL), au prezentat o primă schiţă a programului economic pe care s-ar sprijini o eventuală guvernare comună. Rezultatul este un program pestriţ, de compromis, care, aşa cum avertizează unul dintre liderii influenţi ai USL, nu este decât un exerciţiu de dialog. „Un program agreat, nu unul însuşit“, spune Adrian Năstase. În ciuda compromisurilor între cele trei forţe, stânga şi-a pus amprenta: aplicarea sa are costuri evaluate la 23 de miliarde de lei, care ar spulbera zona de siguranţă a deficitului fiscal. Dintr-un foc, impactul negativ asupra bugetului ar fi asigurat, deoarece toate aceste cheltuieli suplimentare consumă fonduri echivalente cu 4% din economie.
Programul anunţă o schimbare majoră a fiscalităţii, prin introducerea impozitului progresiv, care atacă în trepte veniturile cetăţenilor, idee clasică a partidelor de stânga.
În esenţă, USL propune un sistem de impozitare a veniturilor în trei trepte: 8% pentru veniturile de până la 800 de lei lunar, 12% pentru veniturile de la 800 la 1.600 de lei/lună şi 16% pentru veniturile de peste 1.600 de lei lunar.
Costurile aplicării unui asemenea sistem sunt estimate de analiştii Partidului Liberal Democrat la 4 miliarde de lei (aproximativ un miliard de euro). Dar factura cotelor progresive ar putea fi mult mai mare, deoarece apar costuri semnificative de administrare, avertizează analistul economic Eugen Rădulescu. „Un asemenea sistem este foarte costisitor şi birocratic“, spune Rădulescu. Măsura nu schimbă radical starea financiară a oamenilor cu venituri mici, deoarece sumele care ar rămâne în buzunarele oamenilor cu salarii mici sunt modeste. USL mai anunţă însă şi un sistem de deduceri fiscale asociat acestei noi filosofii de impozitare, însă nu dă detalii despre acesta.
Însă mesajul important al programului economic al USL este adresat pieţelor financiare internaţionale, finanţatorilor şi Comisiei Europene şi se referă la continuarea acordurilor cu Fondul Monetar Internaţional (FMI) şi la ţinerea sub control a deficitului bugetar. USL a abandonat retorica populistă, în favoarea unui pachet economic cu propuneri rezonabile pe partea de fiscalitate.
Aşa se explică şi faptul că noul program nu face vorbire de o eventuală readucere imediată a taxei pe valoarea adăugată la vechiul nivel, de 19%. Anunţă că va guverna, timp de patru ani, cu o taxă de 24%, iar de-abia după aceea se va relaxa şi va coborî TVA la un nivel necunoscut încă. Şi totuşi, s-a strecurat aici o veche obsesie, mai ales a conservatorilor, privind o reducere a TVA pentru pâine, producţia de cereale, carne proaspătă, lapte şi legume proaspete, unde producătorii îşi vor putea deduce 15% din 24%. Analiştii economici spun că măsura nu va avea un impact asupra preţurilor, lucru demonstrat şi în istoria recentă a economiei româneşti, când reducerile de TVA nu s-au reflectat decât în conturile negustorilor. Costurile unei asemenea măsuri ar fi substanţiale, de aproximativ 2,8 miliarde de lei, estimează echipele de analişti ale partidului aflat la guvernare.
Un alt pilon al filosofiei economice pe care au afişat-o cei din USL este al poverii fiscale pe muncă, prin tăierea a 5% din cota de contribuţii sociale plătite de angajator. Acestei reduceri a fiscalităţii pe muncă îi este asociată chiar o vacanţă fiscală de un an pentru acele firme care creează locuri noi de muncă. Mai mult, o a treia propunere insistă asupra fiscalităţii zero pe muncă atunci când sunt angajaţi tineri sub 25 de ani sau persoane care au depăşit 55 de ani. Ultima idee este inspirată din experienţa germană, care a acompaniat majorarea vârstei de pensionare cu o fiscalitate favorabilă menţinerii celor aflaţi în preajma pensionării în activitate. Împreună, aceste măsuri ar asigura un dezechilibru cronic al fondului de pensii, deoarece costurile imediate ale aplicării ar depăşi 2 miliarde de euro (8,47 miliarde de lei).
Ideea pe care se sprijină pachetul fiscalităţii pe muncă este aceea că, aplicate, aceste măsuri ar crea un milion de locuri de muncă. Nu este însă clar cum ar apărea milionul de locuri de muncă şi de ce un milion, şi nu 1,2 milioane. Tentaţia de a tăia cotele de asigurări sociale pentru anumite categorii poate crea într-adevăr locuri de muncă, însă prezintă şi capcana unor concedieri ale angajaţilor care nu se califică la reduceri de taxe.
Din grabă, neglijenţă sau pentru că schiţa va fi oricum modificată, programul USL are şi măsuri bizare, cum ar fi propunerea scutirii de impozitare pe o perioadă de cinci ani pentru dividendele reinvestite în utilaje şi echipamente tehnologice, de cercetare. Măsura este o altă idee dragă conservatorilor. Problema eficienţei sale în practică este aceea că doar un patron care-şi controlează autoritar afacerea poate investi câştigul din dividende înapoi în firmă. Pentru o companie listată la Bursă, de pildă, e aproape imposibil să recuperezi toate dividendele acordate miilor de acţionari, pentru ca o companie să poată utiliza facilitatea. Mult mai simplu şi în logica economiei de piaţă ar fi fost ca profitul reinvestit să fie scutit de taxe, dar asta se şi întâmplă deja.
Dar programul economic al USL are şi măsuri menite să umple golurile lăsate de tăierile de taxe. Una dintre ele vizează introducerea unei suprataxări a tranzacţiilor speculative. Lipseşte însă definiţia tranzacţiilor speculative. Nu ştim ce tip de tranzacţii se califică aici, lipsind informaţiile. Tranzacţiile imobiliare, cele mai vioaie afaceri speculative ale României, au cam dispărut şi se derulează, deocamdată, în pierdere. Ideea bântuie însă prin cancelariile europene şi se referă la tranzacţiile cu instrumente financiare sofisticate, dar şi la operaţiunile speculative cu diversele monede ale lumii. //
* * *
Nostalgii
Programul USL a numărat posturile ocupate politic. Ar fi cam 6.000 pe întreaga ţară. Soluţia propusă este desfiinţarea acestor posturi, şi nu înlocuirea celor care nu corespund profesional cu experţi. Mai mult, USL îşi propune reînfiinţarea unei agenţii care a tăiat frunză la câini, lipsită de transparenţă şi de eficienţă. E vorba de o agenţie pentru programele naţionale de investiţii croită după modelul ARIS. Nu ştim câte posturi va avea în schemă noul ARIS.
Asemănări
Sunt câteva puncte asupra cărora viziunea USL coincide cu aceea a coaliţiei aflate la guvernare. Acestea sunt, în esenţă, atragerea de investiţii din ţările emergente, capitalizarea Fondului de Garantare pentru IMM-uri, a CEX şi EXIMBANK, restructurarea instituţiilor de control fiscal sau aducerea unui management privat la companiile de stat din domenii strategice. Însă există şi inovaţii, cum ar fi înfiinţarea unui comitet parlamentar de monitorizare pentru creşterea transparenţei utilizării banului public.
* * *
Sacrificiile armoniei
Coaliţia din opoziţie şi-a protejat recent proiectul de guvernare în comun prin alcătuirea unui program economic, care are ambiţia de a armoniza diferitele viziuni asupra fiscalităţii ale celor trei partide. Desigur, este dificil să pui de acord viziunea protectiv-risipitoare a stângii cu aceea pragmatică a liberalismului. Şi totuşi, se poate, mai ales în caz de criză. Trebuie însă remarcată prudenţa afişată în program, faptul că nu se mai fac, deocamdată, promisiuni imposibil de realizat. Mulţi comentatori au observat absenţa populismului. Însă nu este decât o schiţă de program, în care nu se face referire la pensionari. Este posibil ca populismul să fie subtil diluat sub masca deducerilor din impozit, despre care nu am primit detalii. Până una-alta, observăm că stânga a făcut liberalilor o favoare: a limitat plafonul maxim de impozitare la 16%. Gestul are menirea de a proteja veniturile clasei de mijloc, în formare, care este, în mare parte, un bazin electoral de orientare liberală. Liberalii au abandonat însă cota unică, pe care ei au introdus-o în conştiinţa politică românească.
Programul a intrat în piaţă însoţit de o amplă critică adusă situaţiei economice actuale a ţării. Desigur, critica are o justificare politică, însă este indecentă, deoarece USL se face că nu vede cohorta de greşeli care-i aparţin. Lista este impresionantă pentru fiecare dintre cele două partide mari care au construit USL. Social-democraţii au guvernat ţara împrăştiind cinic pomeni cu o mână şi injectând inflaţie cu alta, ceea ce a ars practic valoarea banului. Dar nu lipsesc iluziile. Pe partea acoperirii costurilor, USL îşi propune impozitarea tranzacţiilor speculative şi mărirea redevenţelor pentru resursele naturale. Dacă se referă la piaţa valutară, impozitarea tranzacţiilor speculative nu va aduce obligatoriu bani în vistieria ţării. Fondurile speculative au şi abilitatea de a ocoli taxele. Multe dintre fondurile speculative au cartierul general la Londra şi, dacă vor fi taxate, banii se vor încasa acolo unde este domiciliul fiscal, nu la Bucureşti. De altfel, liberalii au ratat şansa de a impozita tranzacţiile speculative de tip imobiliar. Ce vorbim noi acum, când n-am fost în stare să impozităm tranzacţii speculative cu terenuri şi case de zeci de miliarde de euro atunci când economia duduia? //
Citeste si despre: coalizare, program USL, electoral, euro, stanga.
