Pe aceeași temă
Pentru romani, gardul de imprejmuire fata de Europa fagaduintei pare sa se ridice din nou. O jumatate de secol a fost ridicat din interior de catre regimul comunist. Apoi, cand comunismul a cazut, gardul a fost pastrat din exterior de catre democratiile occidentale pentru ca Romania nu era in carti si pentru ca romanii erau sarantoci. Cand, la inceputul anilor 2000, Romania a intrat in orbita de interese a mai-marilor din Vestul Europei, usile s-au deschis pentru romani, considerati dintr-o data ceea ce erau de fapt: cam furaciosi unii din ei, dar in general oameni harnici, buni la munci murdare si stresante si, mai ales, albi, crestini si fara grenade la cingatoare.
Si, dintr-o data, gardul tinde sa se ridice din nou. Caci cam aceasta este semnificatia noului regim de iesire din tara pe care autoritatile romane incearca sa-l introduca. Nu se stie daca la presiuni externe sau la initiative interne, pentru a lustrui niscai ghetute straine! De fapt, nici nu are importanta. Important este doar faptul ca gardul pare sa se ridice din nou.
Atunci cand, nu demult, autocare cu romani au fost oprite la granita spaniola si au fost intoarse inapoi, m-am numarat printre cei - cam putini - care au spus ca nimic nu va mai putea fi ca inainte, adica in scurtul interstitiu de libertate de calatorie pentru romani prin Europa. Acum pare sa fi venit scadenta. Aparent, nu se schimba nimic de esenta. Regimul de desfiintare a obligativitatii vizelor ramane. Dar, la ce bun daca la granita va trebui sa se prezinte nu doar banii necesari, ci si cumulativ invitatie, tichete de calatorie dus-intors si alte documente justificative?! Care este deosebirea fata de regimul de vize? Politistii de frontiera sunt transformati intr-un fel de consuli pentru acordarea de vize de iesire, in locul organelor straine in drept, care sa acorde vize de intrare in tarile lor! Care mai este deosebirea fata de regimul de vize?! De ce o asemenea ipocrizie?! Normal ar fi, daca tarile participante la reglementarile Schengen considera ca romanii le fac prea multe probleme, sa reintroduca oficial si in clar regimul de vize si sa nu se umble cu cioara vopsita in acest domeniu. Caci, de fapt, in conditiile cerintei unei invitatii, nu mai exista nici un fel de libertate de circulatie pentru romani, ci un fel de surogat care ofera doar un excelent teren pentru abuzuri. Din care napastuiti vor fi cei ce nu merita, in timp ce aceia care ar merita - si impotriva carora se sugereaza ca au fost adoptate constrangerile - se vor strecura ca si pana acum. Invitatie inseamna ca trebuie neaparat sa ai un prieten prin tarile fagaduintei, altfel nefiind permis sa faci turism pentru a le vedea, sau, in cazul de pilda al oamenilor de afaceri, de a cere in mod injositor o favoare exact celui cu care ar urma sa faci o afacere si care nu va pregeta sa traga un folos pentru sine din postura delegitimanta si umilitoare in care se gaseste partenerul roman.
Conteaza de fapt cine a initiat noile masuri doar pentru a sti in carca cui sa fie pusa responsabilitatea consecintelor. Caci acestea vor fi dramatice.
Cea mai grava este ca migratia romanilor va fi transformata urgent in emigratie. Tocmai regimul fara obligativitatea vizei pusese capat emigratiei de masa din Romania. Cea mai buna dovada este ca din ce plecau mai multi romani afara sa lucreze, din ce cresteau mai serios sumele pe care acestia le trimiteau acasa. In conditiile liberei circulatii de calatorie, romanii ajunsesera sa plece nu ca sa se stabileasca in strainatate, ci ca sa castige un ban pentru a se intoarce acasa mai instariti si mai cineva in tara lor! Acum, cu invitatii si alte parascovenii de documente - pur demagogice, pentru ca stie toata lumea ca romanii pleaca mai mult la munca decat in turism - cei o data iesiti vor face tot posibilul sa nu se mai intoarca, mai ales ca, daca intarzie putin peste cele 90 de zile admise in spatiul Schengen, risca sa nu mai iasa din tara. Si, mai ales, nu vor mai trimite bani in tara!
Este de banuit ca d-l Isarescu este innebunit. N-are cum sa nu-si dea seama de aceste consecinte. Intreg esafodajul politicii duse de Banca Nationala se bazeaza pe acesti bani trimisi in tara de bietii romani care muncesc legal, si mai ales ilegal, in strainatate. Si minunata situatie a leului, care se tot apreciaza fata de euro, si lupta impotriva inflatiei, si compensarea in parte a deficitului de cont curent extern, si liberalizarea contului de capital, toate conteaza pe banii trimisi de romanii aflati la munca in strainatate. Nici indiferenta guvernamentala fata de agresivitatea periculoasa a consumului din import nu este cladita decat tot pe ideea ca destabilizarile antrenate sunt �rezolvate� de aportul banesc al remiterilor din strainatate ale concetatenilor plecati in cautare de lucru. Daca acesti bani nu mai vin, Romania va ajunge rapid-rapid falita. Nu va mai avea cu ce finanta exorbitantul deficit de cont curent extern, strainii vor reflecta daca plasamentele lor in Romania mai ofera perspective si creditorii externi se vor grabi sa bata la usa!
Daca noile masuri au fost luate la initiativa externa, faptul nu poate arata decat ca hotararea politica a amanarii aderarii Romaniei la UE a fost deja luata. Poate o amanare sine die! Caci romanul - al carui statut este de fapt statutul Romaniei - este intors dincolo de granita. Autoritatile romane trebuie sa forteze o discutie clarificatoare cu liderii vest-europeni, intrucat, in noile conditii la care se ajunge, aderarea nici nu mai are vreun rost pentru Romania, daca din aceasta Romania se alege doar cu obligatii si costuri si cu nici un drept sau beneficiu. Inutil de subliniat ca libera circulatie a persoanelor si a fortei de munca reprezinta, in actuala faza a lucrurilor din punct de vedere economic, practic singurul teren de pe care Romania poate sa traga un avantaj prin aderarea la UE.
Daca initiativa noilor masuri apartine, dimpotriva, autoritatilor romane, in ideea probabil de a face pe placul celor care ar putea pune vreo vorba buna sau ar putea sa nu puna o vorba rea in privinta aderarii, optiunea nu este deloc una fericita. In relatia cu UE, Romania, in ciuda multor teme pe care le-a avut de facut si nu le-a facut, nu are de ce sa fie umila. Si-a pus ieftin la dispozitia capitalului vest-european intreaga economie si acesta nu si-a luat decat ceea ce n-a vrut. Oricum, axa majora a economiei (petrol, gaze, electricitate, telecomunicatii, otel, ciment, banci) apartine deja capitalului vest-european. Daca, in schimb, liderii vest-europeni ne ofera ridicarea din nou a gardului impotriva romanilor, macar sa se stie de la cine vine in mod clar oferta. Fiind de presupus ca guvernantii nostri, desi incoerenti si dezorganizati, nu sunt totusi inconstienti, inseamna ca noile restrictii au intervenit la presiuni externe. Si, in aceste conditii, dincolo de injosirea si umilinta romanilor, autoritatile de la Bucuresti au ajuns sa fie puse in situatia ridicola de a construi ele insele gardul de imprejmuire si de a mai si pune pe esafod propria economie. Guvernantii romani, daca mai gasesc cumva un ragaz in bataliile lor politice interne, nu au decat o optiune: sa spuna clar omologilor lor din UE ca, daca doresc sa ridice din nou gardul in fata romanilor, s-o faca ei insisi!
