Pe aceeași temă
In Romania, de Sarbatori, preturile cresc.
Acesta este un fapt care nu poate fi tagaduit. De ce se intampla insa asa?
Tentatia curenta este de a pune faptul pe seama speculantilor de prin comert care, spre deosebire de comportamentul de piata al comerciantilor indeosebi din Vestul Europei, incearca sa profite de pe urma cererii, fara indoiala in crestere, din preajma Sarbatorilor. Si in Occident cererea de produse alimentare si de bunuri industriale de consum creste de Sarbatori si atunci de ce, in fata unor evolutii similare, comportamentul este diferit?
Evolutiile par a fi similare, dar conditiile generale nu sunt! Comerciantii romani, marind preturile de Sarbatori, procedeaza exact in regula cea mai normala a economiei de piata: cererea creste, creste si pretul! Si ar parea, culmea, ca, dimpotriva, comerciantii din Occident nu s-ar comporta in regula economiei de piata, micsorand preturile in conditiile cererii in crestere. Si ei, insa, nu se abat de fapt de la regula! Acolo insa oferta este in general foarte mare si, de Sarbatori, este si mai mare. Comerciantii nu se sfiesc sa se aprovizioneze din belsug, tocmai pentru a face fata cererii asteptat sporite. Si atunci tactica este nu neaparat de a vinde mai scump, ci de a vinde mai mult, chiar daca la un pret temporar mai mic.
Comerciantul roman privit in general, cu inerentele exceptii de rigoare, nu poate fi altfel decat este tara insasi. El este permanent confruntat cu puterea de cumparare scazuta a majoritatii populatiei. Astfel ca, in general, nu se aprovizioneaza cu prea mult si, chiar daca ar vrea sa o faca pentru a-l copia pe colegul sau din Occident, nu prea ar avea capitalul de lucru necesar in acest scop. Iar daca surplusul, fata de volumul obisnuit cu care s-ar aproviziona de Sarbatori nu va fi si vandut, ar iesi rau in paguba si s-ar putea sa fie chiar scos din joc. Din spirit de conservare, el nu se aprovizioneaza de Sarbatori cu mult mai mult decat in mod obisnuit si prefera sa faca rost de un ban in plus altfel: nu vanzand mai mult, dar mai ieftin (pentru ca s-ar putea sa nu aiba cui), ci vanzand doar ceva mai scump, mizand pe faptul ca saracii, din putinul pe care il au, vor fi pus ceva deoparte spre a-si cumpara macar de Sarbatori minimul traditional. S-ar putea ca sporirea cererii de produse alimentare si bunuri industriale de consum, cu ocazia Sarbatorilor, sa provina in cea mai mare parte tocmai de la paturile sarace, care sunt majoritare si care isi "ofera" de Sarbatori cumparaturi, altfel necesare, dar pe care in mod obisnuit nu si le pot permite. In schimb, paturile, de altminteri subtiri, de instariti si bogati, in oricate extravagante s-ar lansa de Sarbatori, nu pot influenta serios volumul global al cererii. Astfel incat comportamentul comerciantului roman, tot privit in general si cu exceptiile de rigoare, nu apare catusi de putin deplasat, ci adaptat conditiilor existente, desigur din punctul de vedere al intereselor proprii. Si el, ca si colegul din Occident, urmareste sa realizeze profituri cat mai mari. Colegul sau occidental, avand in fata o putere de cumparare ridicata, isi realizeaza profitul incercand, prin preturi mai mici, sa vanda si mai mult. Comerciantul roman, in fata unei puteri de cumparare reduse, incearca, prin preturi mai mari, de Sarbatori, sa extraga profit exploatand dorinta sarmanilor din Romania de a fi si ei macar de Sarbatori in randul lumii.
Daca analizam mai in profunzime cauzele cresterilor de preturi de Sarbatori din Romania, comerciantii ar putea chiar sa dispara din vizor. Caci, in ciuda unor fumigene ale unora dintre guvernanti cum ca inflatia ar fi generata de speculanti, realitatea este ca, in timp ce speculatiile, daca exista, au loc in zona comertului, cresterile de preturi din Romania provin, in covarsitoare proportie, din zona productiei.
Sursa principala a cresterilor de preturi in Romania o constituie utilitatile publice (respectiv serviciile publice de energie electrica si termica, de gaze, de apa, de transport in comun), care sunt toate monopoluri, ce isi permit, tocmai datorita pozitiei de monopol pe piata, sa-si transfere asupra pretului de livrare, deci asupra consumatorului, absolut toate problemele cu care se confrunta: de la ineficienta activitatii proprii pana la neincasarile de la unii clienti. Pozitia de monopol exclude practic dintre preocupari reducerea costurilor si instituie absurditatea cresterii preturilor de livrare ca replica la scaderea cererii. Statisticile sunt fara echivoc in a arata ca majorarile de preturi din zona serviciilor publice sunt de departe cele mai mari din economie, fiind, de ani si ani, superioare in proportie de doua pana la sapte ori indicelui general al preturilor si, ce sa mai vorbim, cresterilor de preturi, care prin comparatie apar absolut modeste, din domeniul produselor alimentare si din cel al produselor nealimentare. Intre 1996 si 2000, la o crestere generala a preturilor de 7,7 ori si la o devalorizare a leului de 7 ori, preturile au sporit de 17 ori la energie electrica, de peste 15 ori la energie termica, de 24 ori la gaze naturale, de peste 13 ori la apa, de 11 ori in transportul feroviar, de peste 12 ori in transportul in comun si de 55 ori in telefonie. Constrangerile economice din ultimii ani ai deceniului trecut au deprimat masiv consumul, coborand sever puterea de cumparare a populatiei. Si in aceste conditii, rolul motor al utilitatilor publice in proliferarea inflatiei din Romania a devenit si mai pregnant. In timp ce comertul, confruntandu-se cu scaderea cererii, a temperat relativ cresterea preturilor in livrarile catre consumatori, utilitatile publice au raspuns sistematic la reducerea consumului cu sporiri fulminante de tarife.
Tendintele au continuat in 2001. In timp ce inflatia pe plan general se apreciaza ca se va situa sub 30%, cresterea preturilor la energia electrica ar urma sa fie de cel putin 35%, cea la energie termica de peste 60%, iar cea la gaze naturale mai mult de 100%. La asemenea ametitoare majorari de tarife la energie, cel mai important factor de productie, cu atat mai mult cu cat acestea au intervenit abia din octombrie, de mirare nu este ca avem cresteri (si nu scaderi) de preturi in comert de Sarbatori, ci faptul ca se va inregistra, potrivit guvernului, o inflatie pe ansamblul anului sub 30%! Realizare posibila doar in situatia in care uriasele cresteri de tarife la energie au fost luate in calcul la ponderea scazuta din vara, si nu la cea coplesitoare din lunile de iarna, a facturii energetice in totalul cheltuielilor familiilor!
