Adriana Saftoiu: Demisia este mai uşoară în teorie decât în practică

Cum vedeţi decizia USL de a nu-şi da demisia din parlament?
Era relativ previzibilă. În acea şedinţă din 23 ianuarie, eram aproape convinsă că d-l Antonescu va reuşi să-şi convingă colegii de alianţă că e singurul lucru bun pe care-l mai putem face în acest parlament. Au fost voci multe şi extraordinar de vehemente în a susţine demisia. S-a pus inclusiv problema în ce măsură decizia noastră, neagreată de PSD, ar putea să ducă la ruperea alianţei. Apoi, văzând retractările altor colegi, care au fost mult mai vocali decât mine în prezentarea demisiei, mi-am dat seama că gata, asta a fost tot. În teorie a fost uşor să vorbim despre demisie, practic a fost mai greu.

Ce fel de mesaj transmite această decizie a USL după vociferările care au precedat-o?
Pe fond, nu e atât un mesaj al USL, ci, din păcate, e un mesaj şchiop al PNL, pentru că PSD de la început s-a delimitat de această propunere. PNL, de data aceasta, se arată vulnerabil şi observ că de fiecare dată partidul care-şi face probleme să nu se rupă această alianţă e PNL, şi nu PSD. Era pentru PNL un moment foarte bun de a face, până la urmă, diferenţa între noi şi ceilalţi.

Cum explicaţi, totuşi, revenirea? Sunt valabile argumentele aduse de Victor Ponta?
Domnul Ponta spune acum că schimbarea Guvernului Boc se face în parlament, cu votul parlamentarilor. Sunt de acord, numai că noi nu am pus doar problema schimbării Guvernului Boc, noi puneam problema schimbării parlamentului, a guvernului, adică a actualei configuraţii politice, care se poate face prin alegeri anticipate. Dar, ca întotdeauna, nuanţările vin după ce pui oamenii pe un drum greşit sau le dai o speranţă care se dovedeşte a fi o capcană.

S-a ajuns, până la urmă, la formula grevei parlamentare sau cel puţin aşa pare în momentul de faţă. Credeţi că ea este o soluţie?
Am mai avut această formă de protest, atunci când a fost cazul votului la Legea pensiilor. Nu a dus la nimic, n-a oprit abuzurile, nici n-a făcut puterea să se cutremure. Ba din contră, tot opoziţia ajunsese să fie într-o situaţie delicată, spunându-i-se că face grevă parlamentară, dar îşi ridică indemnizaţiile, suma forfetară, foloseşte logistica parlamentului. Greva parlamentară nu e deloc eficientă, pentru că majoritatea poate funcţiona, au o problemă doar la legile organice.

Credeţi că parlamentarii vor renunţa de data aceasta, dacă fac grevă, la salariu şi logistică?
Pe moment, da. Pentru unii colegi nu doar beneficiul material contează, unii chiar se încântă cu aura pe care le-o dă funcţia. Acum o să fiu răutăcioasă, dar pentru unii a se prezenta deputat sau senator ţine loc de prestigiu.

Crin Antonescu spune că nu există niciun membru PNL demisionat. Care e situaţia dvs.?
Tehnic, are dreptate. Ca această demisie să devină efectivă, ea trebuie să fie prezentată în plenul parlamentului, doar atunci poţi spune că mandatul a încetat şi locul a devenit vacant. Nu ştiu dacă există vreun coleg care să-şi fi depus demisia la secretariatul Camerei, dar eu voi face acest gest luni.

Deci rămâneţi hotărâtă, chiar dacă partidul a decis altceva?
Da. Chiar dacă trebuie să spun că, într-adevăr, demisia unui singur parlamentar nu schimbă cu nimic situaţia, e un act individual. Dar odată ce am luat decizia să-mi prezint demisia, considerând că e singurul lucru cinstit faţă de cetăţeni, nu am niciun argument serios să revin. Dacă aş fi crezut pentru o secundă că rămânerea mea în actualul parlament, aşa cum e el configurat şi format, cu mentalitatea de acolo, îmbunătăţeşte cu ceva situaţia m-aş fi răzgândit. Dar cred că pot găsi forme mult mai oneste şi mult mai puţin păguboase pentru banul public ca să supravieţuiesc. Nu e nevoie să rămân în parlament ca să supravieţuiesc politic.

Încălcând decizia colectivă a USL, a PNL, nu riscaţi să fiţi sancţionată în partid?
Cu siguranţă, se vor găsi suficienţi colegi care să înţeleagă gestul meu de a merge până la capăt ca pe o chestiune de imagine, ca să mă salvez eu, individual. Cu siguranţă, se poate întâmpla şi această sancţiune. Dar, repet, demisia e cu totul altceva decât o decizie a unui partid privind o atitudine într-un anumit moment.

Veţi rămâne în PNL?
Nu am niciun gând să părăsesc partidul.

Dar veţi mai candida în alegeri?
Încă nu ştiu să vă răspund. În mod cert, după trei ani mi-am dat seama că nu poţi să faci nimic din interiorul parlamentului, aşa cum e el structurat, mai ales când eşti şi în opoziţie. Dacă nu se va întâmpla nimic, dacă nu voi vedea nimic care să modifice acest tip de atitudine şi de structură, există şi alte forme mult mai oneste să te exprimi politic.

Aţi criticat de mai multe ori PNL şi pe Crin Antonescu, vă mai simţiţi reprezentată acum de PNL?
E deja ştiut faptul că am avut opinii diferite faţă de anumite decizii ale conducerii. E adevărat că, atâta timp cât mai poţi să îţi exprimi punctul de vedere, e bine. Nu e bine că aceste puncte de vedere divergente sunt considerate „extravaganţe“, „obrăznicii“, membrul de partid fiind redus doar la un propagandist. La modul sincer, fac parte din mulţimea celor care nu se regăsesc, nu la modul ideatic, ci realist în partidele de acum. Avem vreun partid modern, care s-a reformat cu adevărat? Niciun partid nu pare dispus să modifice un lucru esenţial: resursa umană, criteriile de selecţie şi de promovare. Membrii de partid sunt model dacă sunt buni propagandişti. Cantitatea de elogii aduse „şefului“, „înţelepciunii conducerii“ decide locul în structuri şi apoi, ulterior, în funcţiile de decizii ale statului. Apartul critic intern e sancţionat, e anihilat. Programele pe fond sunt bune în campanie, dar, odată câştigate alegerile, primii care uită ce spun sunt chiar câştigătorii. Un aspect despre care vorbeşte fiecare partid, mai ales când e în opoziţie, e politizarea administraţiei centrale şi locale. Vrea cineva cu adevărat să depolitizeze aceste structuri? Nu, pentru că asta înseamnă să pierzi controlul, să nu mai poţi recompensa activistul.

Cum comentaţi intrarea lui Sorin Roşca Stănescu în PNL şi elogiile pe care i le-a adus Crin Antonescu?
E de necomentat.

Trecând din zona acestei aventuri a demisiilor, credeţi că se conturează, totuşi, o soluţie pentru actuala situaţie?
Pe moment, nu. Din punctul meu de vedere, lucrurile s-au cam încheiat. Alegerile vor fi în toamnă. D-l Boc e o persoană care crede despre
el că are o reputaţie planetară, se vede salvatorul naţiunii şi drept urmare e de nemişcat. Puteţi să-mi aduceţi drept contraargument pentru alegeri anticipate că ar fi un timp foarte scurt, de trei luni, că partidele nu se reformează în acest interval, că nemulţumiţii vor fi acaparaţi de Partidul Poporului. Practic, aţi putea avea dreptate. Dar eu mă gândesc totuşi că protestele de acum şi reacţia străzii - nu numai a oamenilor care au ieşit în stradă, toţi ştim că pe lângă aceşti oameni mai sunt mulţi care stau acasă demotivaţi, se uită la televizor şi speră ca cei din stradă să le rezolve şi lor frustrările -, că sub presiunea acestor zile s-au întâmplat lucruri. Preşedintele a recunoscut că a greşit în chestiunea Arafat, a acceptat să retragă Legea sănătăţii şi să o revizuiască. D-l Boc a vorbit despre dialog, vă daţi seama, după trei ani în care miniştrii domniei sale nici măcar nu respectă un lucru elementar prevăzut în regulamentul parlamentului, şi anume că sunt obligaţi să prezinte o dată pe sesiune un bilanţ al activităţii. Toate aceste modificări, care sunt mai multe decât într-un an, arată că n-au rămas insensibili la ceea ce se întâmplă în stradă şi că politicienilor le e totuşi frică de presiunea străzii. Nu că ar respecta cetăţeanul, dar frică au. De-asta spun că alegerile anticipate acum, în două sau trei luni, ar obliga toate partidele politice să fie mult mai atente la discurs, la programe, la oamenii care sunt pe liste. Până în toamnă, lucrurile se vor relaxa şi tare mi-e teamă că memoria politicianului e foarte scurtă.

Se sugerează că după delegaţia FMI, Guvernul Boc ar putea pleca.
Aceste propuneri cu schimbarea Guvernului Boc vin întotdeauna în jurul datei discuţiilor cu FMI. Anul trecut era la fel, Mihai Tănăsescu a fost unul dintre oamenii avansaţi ca posibili succesori ai d-lui Boc, acum se vorbeşte despre Florin Georgescu. Eu cred că nu se întâmplă nimic, doar se reîncălzeşte veşnic aceeaşi ciorbă. D-l Boc, repet, este de neclintit.

Pe de altă parte, şi FMI, şi Comisia, şi Banca Mondială au apreciat totuşi măsurile luate de Cabinetul Boc. Nu e aici o contradiciţie între discursul opoziţiei şi discursul organismelor internaţionale?
Eu aş spune că nu. Pentru că oamenii aceştia se uită doar în ce măsură se fac reduceri, economii… Eu nu l-am auzit niciodată pe domnul acela de la FMI să-i spună lui Boc că relansarea economică nu există. FMI se uită să nu se risipească banul public. Şi aici, da, d-l Boc şi-a făcut temele, banul public nu e risipit. S-a tăiat de colo, de colo. Sunt o susţinătoare a reformei din sectorul bugetar şi cred că mai e loc. Dar mai e latura cealaltă, relansarea economică şi o politică fiscală care să încurajeze mediul privat. Iar din acest punct de vedere, d-l Boc n-a făcut nimic şi nici nu cred că va face, pentru că nu are viziune.

Ar accepta USL un premier tehnocrat, independent?
Nu ştiu dacă USL ar accepta, dar probabil un premier tehnocrat ar calma, pe moment, spiritele. Şi ar mai fi o nuanţă importantă: ar putea să fie mai independent în relaţia cu Traian Băsescu. Pentru că şi asta e o mare problemă, această imagine a premierului Boc supus preşedintelui Traian Băsescu şi lăsându-l, de cele mai multe ori, să joace rolul Executivului. De la conferinţe de presă sau subiecte care ţineau strict de agenda Executivului, care au fost abordate, anunţate, explicate de Traian Băsescu. Aşa că, da, un guvern cu un prim-ministru tehnocrat ar da această senzaţie, până la proba contrarie, că are o anumită independenţă şi că nu e doar o păpuşică trasă de sfori, că gândeşte, judecă şi, probabil, va fi mai inspirat şi va comunica şi cu opoziţia în mod real în parlament. Când zic în mod real, adică vii, întrebi, ţi se pun întrebări, asculţi. De la d-l Boc eu am auzit în trei ani un singur lucru: cât de greu a fost în 2008.

Pe de altă parte, tot discursul şi toate acţiunile opoziţiei par a nu ţine cont de situaţia gravă europeană, de criză. Iată, după Standard & Poor’s şi Fitch a retrogradat încă cinci ţări. Acţiunile USL, provocarea alegerilor anticipate, schimbări de guvern nu arată o fractură faţă de realitatea economică europeană?
Dincolo de realitatea economică europeană, cred că e foarte importantă şi realitatea românească. Se invocă stabilitatea economică, dar nu poţi să ajungi la ea fără stabilitate politică şi socială. Avem întâmplări recente care ar trebui să dea de gândit: cazul Guvernului Ciorbea. Trei luni s-a încăpăţânat d-l Ciorbea până când a renunţat la mandat, primele reforme începuseră şi s-au blocat. Stabilitatea economică e foarte necesară, dar nu înaintea stabilităţii politice şi sociale. Şi pe asta cum o atingem?

A făcut ceva bun Guvernul Boc, după părerea dvs.?
În sectorul bugetar au fost luate măsuri corecte. Poate n-a explicat suficient, poate că s-a tăiat mai mult dintr-o parte şi mai puţin din altă parte, dar reforma sistemului bugetar, cu siguranţă, da, o susţin. Ideea de pensii nesimţite, revizuirea acestei zone iarăşi e un lucru sănătos. N-o să spun că totul a fost lamentabil, dar pot spune că prestaţia per total, cel puţin a premierului Boc, n-a fost deloc una inspirată. Blocajul dialogului instituţional, cu societatea civilă, asumările d-lui Boc, lipsa unui program pentru relansarea economiei sunt restanţe pentru care d-l Boc ar trebui să se simtă responsabil.

Credeţi că greşesc foarte tare cei care pun semnul egal între USL şi PDL?
La prima vedere, ai spune că da. Tind însă să dau dreptate celor care spun că întreaga clasă politică e la fel. Oamenii aproape că nu mai fac diferenţa între partide, toţi politicienii sunt văzuţi la fel. Apoi, faptul că, de 20 de ani practic, dacă ne uităm pe listele parlamentului FSN,
în ‘90-’91, vom descoperi că mulţi dintre cei de atunci sunt acum împrăştiaţi prin toate partidele. Şi atunci sigur că oamenii pun semnul egal. De când e Traian Băsescu în politică? De când e Adrian Năstase? Crin Antonescu?

Ce ar trebui să facă USL ca să se poziţioneze ca o veritabilă alternativă, să dea oamenilor siguranţa că nu va fi ca PDL sau ca PSD din perioada Năstase?
Desigur, întrebarea e în ce măsură USL e pregătit să nu repete greşelile PDL. Sigur că la nivelul declaraţiilor asta vom spune: suntem hotărâţi să nu facem aceleaşi greşeli, să luptăm cu corupţia, clientelismul etc. Dar ce se va întâmpla e greu de zis. Din punctul meu de vedere, trebuie să se pună pe masă un proiect foarte serios, foarte riguros, dar care să nu permită niciun fel de abatere, pentru că ăsta e talentul politicianului: de a lăsa mereu portiţe. E nevoie de o lege care să fie extrem de clară în ceea ce priveşte depolitizarea administraţiei publice centrale şi locale. Asta e, după părerea mea, cel mai mare rău al României, faptul că funcţiile se dau numai pe criterii politice.

Se creionează acest Pact pe care urmează să-l propună societatea civilă partidelor politice. Au mai fost şi alte acorduri: Pactul pentru Bucureşti, Pactul pentru Statul de drept, n-au fost respectate. Ce fel de presiune ar trebui pusă pe partide, ca astfel de pacte să nu ajungă maculatură după alegeri?
Dacă pleci de la premisa că nu prea ai garanţii cu politicienii şi mai bine nu-ţi baţi capul, chiar nu se va întâmpla nimic. Pe de altă parte, ai unul-două precedente care îţi arată că se poate. Ideea e ca aceste lucruri să fie extrem de clar definite şi foarte bine articulate. Dacă spui: „noi vrem politicieni oneşti“, defineşte cuvântul „onest“. Aşa e şi cu pactul acesta. Câteva chestiuni clare, importante şi poate nu ar strica şi ceva sancţiuni. Asta ca să nu spui că ajunge doar maculatură. Într-un fel există riscul. În campanii, toate partidele sunt dispuse la dialog, la parafări de înţelegri cu societatea civilă. După ce trece campania, e mai greu.

Credeţi că Traian Băsescu urmează să facă mutări surprinzătoare? Vă aşteptaţi la aşa ceva?
Nu, deloc. Cred că uşor-uşor, Traian Băsescu va reveni la atitudinea de dinainte, cu interviuri, cu monologuri, cu lumea împărţită în bine şi rău. Nu mă aştept la nicio mutare spectaculoasă. Anul 2012 nu va fi atât anul Traian Băsescu, ci va fi anul partidelor, dar fără evoluţii spectaculoase.

Interviu cu ADRIANA SĂFTOIU, parlamentar PNL demisionar, realizat de ANDREEA PORA
28 ianuarie 2012