ALINA MUNGIU-PIPPIDI: Zece ani de SARDe la tara legala la tara reala

Bogdan Glavan | 27.07.2005

Pe aceeași temă

Ce e Societatea Academica din Romania, care tocmai a implinit zece ani, si in mod exceptional am vazut acest lucru sarbatorit la televiziuni, care nu sunt in general prea atente la societatea civila?
SAR e un think-tank. Un think-tank e un institut care informeaza prin cercetare si lobby decizia politica. E legatura dintre intelectuali si politica, locul unde se nasc si se dezbat ideile, idei active care devin politice. Sloganul SAR este “When ideas do work“, “cand ideile actioneaza“. E adevarat insa ca ideea initiala era mai putin angajata, ca SAR, care are o lista prestigioasa de membri fondatori, dar nu e cunoscut prin ei, ci prin oameni tineri, a inceput ca un for alternativ de consacrare academica. Dupa aceea am realizat ca nu consacrarea e importanta, nu ai ce consacra deocamdata, caracterele sunt mai importante ca operele, intr-o perioada in care normele trebuie recladite ca institutii fundamentale ale societatii. Societatea romaneasca, sau altele in care lucram ca experti in dezvoltare, este cea mai importanta opera a noastra, si m-as mira ca dupa un secol cineva sa citeze cultura inalta din tranzitie: nici o tranzitie nu s-a ilustrat vreodata prin cultura. Transformarea acestei societati, nu numai cea democratica si de piata, ci transformarea profunda a normelor si regulilor jocului dintr-o tara unde toata lumea e contra tuturor, la una in care oamenii coopereaza pe baza unor norme occidentale, asta e proiectul nostru cel mai important. Initial, crearea SAR era nu doar o reactie la o Academie care nu epurase pe nimeni in afara sotilor Ceausescu, ci si la lipsa de adecvare a raspunsului intelectualilor fata de noile timpuri.
Dorinta de afirmare politica a intelectualilor era poate fireasca dupa inhibitiile comuniste, dar era adesea autointeresata, vazand in politica doar inca o forma de autopromovare: in plus, aceasta dorinta nu era insotita de modestia ca aveam totul de invatat si nu stiam de fapt nimic despre societatea asta si despre societati in general, orientarea spre discipline umaniste inalte din deceniile opt si noua nefiind o buna pregatire. Ca atare, aveam si avem fenomenul unor oameni care, de fapt, nu au curiozitate pentru societatea asta, nu sunt dispusi sa investeasca sa inteleaga ce sunt politicile, dar nu vor sa-si infraneze pornirea de a se afla in treaba, a sta la terase inventand partide sau cautand candidati la Presedintie. Noi am vrut sa construim un alt fel de abordare. Am gasit un raspuns just, dar nu universal, dovada ca am construit o institutie prospera si influenta, cunoscuta si intern, si international.

Politici influentate prin cercetari rapide

Cum s-a ajuns la aceasta notorietate a SAR?
Prin munca si inteligenta. Au fost de fapt patru faze, sau patru procese distincte. Primul, in climatul din 1996, cand eram singurii din Europa Centrala care nu reusisera alternanta, a fost de educare a electoratului. Ideea care ne stapanea pe toti in acele zile era ca oamenii obisnuiti fusesera pervertiti de comunism, dar, cumva, intelectualii scapasera neatinsi, deci era de datoria acestora din urma sa transforme pe homo sovieticus intr-un cetatean democrat normal. Previzibil, primul program al SAR s-a numit Educatie pentru Democratie si mii de noi votanti, in special elevi de liceu din ultimele clase, au deprins impreuna cu noi elementele de baza ale politicii si procedurile de vot. Intre timp, insa, am fost noi insine la scoala, etapa de autoeducare, nu doar in mari universitati americane - si in acelea -, dar si in satele in care nu se mai ara, in minele care se inchideau, in spitalele care nu mai faceau fata, ne-am educat pe noi insine, am devenit profesionisti. Pe urma, cand, in sfarsit, fortele democratice au castigat, ne-am dat seama ca nu erau pregatite sa guverneze tara. Acestia au fost anii cand SAR a organizat Academia Parlamentarilor si prima scoala de vara pentru cadre din institutii publice, am intrat in faza de educare a elitelor politice, in care mai suntem si azi. In general, incercam pur si simplu sa convingem oamenii politici ca deciziile se pot lua si pe o baza informata, nu doar pe baza de ideologie sau constransi de realitati. Am avut succese, pana si sub regimul Nastase, care nu era incompetent, ci doar corupt, de a influenta politicile prin cercetari rapide care duc la concluzii clare. “Cota unica“ e un exemplu. Dar suntem inca departe de a fi creat un sistem, influenta asta functionand mai ales pe o baza punctuala si oportunista. Nici la ora la care vorbim nu exista un centru coerent de formulare a politicilor publice la guvern si tot vechea practica prevaleaza, in care fiecare minister sau uneori fiecare parlamentar are cate o idee si tranteste cate un proiect de lege cand ti-e lumea mai draga. Am avut doi presedinti democrati, amandoi lecturau regulat rapoarte de servicii secrete, nu literatura de politici publice. Problema e ca analiza din aceste rapoarte e proasta si informatia dubioasa. SAR, nu SRI a fost cautat de Trezoreria Americana, pentru a ne intreba ce metodologie am folosit sa calculam economia informala, si SAR, nu SRI a sustinut ca sunt sanse serioase sa avem o alternanta de putere in toamna lui 2004. Metodologia noastra predictiva e buna si ma indoiesc ca exista un fenomen important pe care serviciile sa il prezica mai bine ca analistii nostri. Dar literatura lor e mai comestibila, e ca si cum ai citi Gardianul in loc de 22.

Presa face titluri din rapoartele noastre

Cum s-a ajuns aici? In fond, cei mai notabili oameni de la SAR au inceput ca ziaristi.
Asa e, dar nu ne-am oprit aici. Desi tinem mult sa comunicam chiar cele mai experte lucruri in limbajul cel mai simplu si mai direct, si de asta presa face titluri din rapoartele noastre. Toti oamenii care semneaza sub grila SAR au fost minimum doi ani si au studiat in universitati anglo-saxone. Iar SAR in sine este un loc de educatie, pentru ca tot ce se scrie este editat drastic in stilul casei, planul de cercetare si recomandarile sunt intotdeauna un produs comun, nu individual, in care colegul meu Sorin Ionita si cu mine avem o contributie decisiva. Eu am cercetat cinci ani despre coruptie, in toate tarile balcanice, pana sa imi vina ideea Coalitiei pentru un Parlament Curat. Spre deosebire de atunci cand i-am sugerat lui Emil Constantinescu sa faca un “Contract cu Romania“, aici nu a fost vorba de o gaselnita, ci de o solutie matematica, rezultata din incrucisarea catorva variabile cheie: un partid mai corupt ca altele, o opinie publica care ii detesta pe oamenii politici, dar nu facea diferenta intre ei, o presa capturata de interese obscure si un an in care Europa era mai atenta ca oricand la coruptie. Am venit intr-o zi la SAR cu o pagina de metodologie, unde toti aveau treburile lor, in programe cu clienti, finantatori etc., si am spus: “Uite ce o sa facem noi anul asta. Si sunt sanse ca asta va schimba complet climatul electoral si, poate, chiar rezultatul alegerilor“. Si ne-am apucat sa cautam aliati si bani, imediat dupa aceea. In sfarsit, asta a fost exceptia “revolutionar portocalie“, dar acesta e stilul nostru, suntem metodologi, in tarile in care lucram pentru Banca Mondiala sau UNDP e cam la fel: stau cateva zile, intervievez oameni, cer statistici, trag concluzii din cele pe care le primesc, ca si din cele pe care nu le primesc, eventual fac un sondaj scris integral de mine si, pe urma, scriu un raport care sta la baza unui plan de actiune. Fiecare informatie in parte e de acolo, guvern si societate civila, eu evident ca nu stiu asa mult despre tara lor cat stiu ei. Eu, insa, am o metodologie ca sa le construiesc cai sa ajunga la ceea ce vor. Daca vor. De ei depinde.
Si ultima etapa e educarea donatorilor. Ultima lucrare lansata la conferinta noastra de zece ani, de la Constanta, unde a deschis Traian Basescu, e o abordare critica a integrarii europene, care e nu doar publicata de SAR, ci si de CEPS, cel mai mare think-tank bruxellez, de Wilson Center din Washington etc. Integrarea va continua, si e important sa invatam din ea. Si materialul poate parea iconoclast, demonstreaza ca progresul democratiei e adus de integrare ca stimulent, ca aspiratie, si nu de negocieri in sine, dimpotriva, ca tarile stagneaza dupa ce incep sa negocieze. Trebuie sa invatam mereu din experienta, si donatorii mari fac adesea greseli enorme si banii se duc pe nimic.

Comportamentele trebuie schimbate, nu legile

Ce va face SAR in viitorii zece ani?
Am construit o retea de think-tank-uri care se cheama TEN, Think Europe Now. Vrem sa convingem Uniunea Europeana ca avem competenta in noua Europa sa aprofundam europenizarea la noi si sa o ducem dincolo de granitele noastre. Ei nu au mare entuziasm pentru aceste zone de frontiera, noi avem, problemele lor au fost si ale noastre. Avem solutii si suntem solidari cu regiunea. Ucraina va reproduce Coalitia pentru un Parlament Curat la alegerile parlamentare din martie viitor. Serbia are o Lege a informatiei scrisa cu ajutorul nostru. In Rostov pe Don, care nu se integreaza in Europa, administratia va folosi pentru autoevaluare chestionarul european Sigma intr-o versiune adaptata de mine la nevoile lor. Eu circul de la Tirana la Moscova, de la Pristina la Belgrad, si peste tot ma simt legata de oamenii de acolo si de societatile astea nefericite. De toti. Pana si de batranul veteran din Caucaz cu multe decoratii, care mi-a spus ca era in batalionul care de pe Prut a bombardat mosia alor mei, ingropandu-l pe strabunicul meu sub ruine. Pentru ca l-am vazut traind dintr-o pensie mizera din care mi-a oferit o inghetata, cand am fost acolo pentru Banca Mondiala, ca sa-mi multumeasca ca am venit. Nimeni nu vine niciodata aici, mi-a spus. Ei, acum vine cineva.
Vom vedea in eventualele alegeri din 2005 o campanie a societatii civile similara celei din anul trecut?
Nu. Vom face unele lucruri, dar la o alta scara. Eu sunt de acord cu alegerile, am spus-o la Realitatea TV in noaptea exit poll-ului, dupa ce am aflat ca a castigat Basescu: “hai sa semnam Tratatul si pe urma facem alegeri din nou“. Dar si alte lucruri trebuie schimbate, nu doar majoritatea parlamentara, ca sa functioneze guvernul, mai ales capacitatea strategica si competentele pentru politici, altele decat electorale. Cred ca o sa ne concentram pe acestea, mai tipice pentru SAR, dat fiind ca democratia nu mai e amenintata la ora asta, cum era acum un an. Presedintele are o pozitie puternica, guvernul are resurse, la alegerile astea trebuie sa stea pe picioarele lor. Probabil ca o sa mergem din partid in partid, sa le cerem sa semneze un contract cu noi ca nu mai accepta migranti in partid. Comportamentele trebuie schimbate, nu legile, si schimbarea legilor are mai putina influenta asupra schimbarii comportamentelor decat se crede in genere, nici una, de fapt, daca nu exista actiune de tipul celei descrise. (R.P.)

 

TAGS:

Opinii

RECOMANDAREA EDITORILOR

Bref

Media Culpa

Vis a Vis

Opinii

Redacția

Calea Victoriei 120, Sector 1, Bucuresti, Romania
Tel: +4021 3112208
Fax: +4021 3141776
Email: redactia@revista22.ro

Revista 22 este editata de
Grupul pentru Dialog Social

Abonamente ediția tipărită

Abonamente interne cu
expediere prin poștă

45 lei pe 3 luni
80 lei pe 6 luni
150 lei pe 1 an

Abonamente interne cu
ridicare de la redacție

36 lei pe 3 luni
62 lei pe 6 luni
115 lei pe 1 an

Abonare la newsletter

© 2024 Revista 22