Pe aceeași temă
Războiul din Ucraina a intrat într-o fază complicată pentru Ucraina: se retrage, poate pierde Harkovul. Asistăm în acest moment la o întorsătură a războiului în defavoarea Ucrainei, care poate fi pe termen lung?
E o situație care devenea destul de clară de ceva timp, în sensul în care anul trecut SUA, cu ajutor din partea UE, dar știm că aici SUA au condus și conduc, au dat mai puțin și nu au avut leadership din acest punct de vedere. Au dat cât să reziste Ucraina și nu cât să poată să lanseze o ofensivă, de la care, în mod eronat, au fost așteptări foarte înalte, pentru că evident nu le-am dat ucrainenilor suficient nici cantitativ, nici calitativ.
După care știm că următoarea rundă de ajutor suplimentar a fost amânată mult timp și cu cât s-a amânat mai mult, cu atât a devenit mai costisitor, pentru că rușii și-au consolidat pozițiile. Acum, ajutorul ajunge întârziat și din nou este complet insuficient și atunci aveam cumva semne că această situație o să devină din ce în ce mai gravă. Încă din ianuarie am scris că scenairul cel mai prost este acela în care linia frontului să se modifice radical în cursul acestui an și lumea încă dădea ochii peste cap și nu credea. Acum devine mai clară această situație și vedem că din partea Occidentului, atât a Statelor Unite, cât și a capitalelor europene, nu există niciun fel de viziune cu privire la cum ar trebui să se deruleze acest conflict și cum ar trebui să se încheie acest conflict.
Acest ajutor american întârziat va ajuta Ucraina măcar să stabilizeze situația?
Va ajuta să stabilizeze situația parțial. Depinde foarte mult de cât ajutor ajunge cantitativ pe linia frontului și cât de repede. Nu este suficient pentru a stabiliza întreaga linie a frontului, pentru că linia frontului este foarte lungă. Depinde foarte mult, se discută acum, în contextul Harkovului, de faptul că în continuare există această restricție pe care o impunem ucrainenilor, să nu folosească armele și muniția pe care o primesc de la noi pentru a lovi Rusia pe propriul teritoriu, adică la o aruncătură de băț de granița Ucrainei, în condițiile în care în acest moment se pare că rușii încearcă să încercuiască Harkovul din est și din nord. Vom vedea probabil o culminare a ofensivei împotriva Harkovului în aproximativ două săptămâni. În acest moment se strâng trupele pentru a executa acest plan.
Dacă în continuare SUA, în special Casa Albă, dar și parteneri precum Germania insistă ca Ucraina să nu lovească Rusia în punctele în care Rusia o atacă, atunci Harkovul va pica într-un scenariu similar, indiferent de câte arme au, cu ce am văzut în Mariupol. Va fi bombardat până nu mai rămâne nimic din el. Dacă sub presiunea care se pune asupra Casei Albe această situație se va schimba și Casa Albă va da undă liberă, măcar pe o rază decentă dincolo de graniță, să permită Ucrainei să lovească, atunci poate Ucraina are o șansă să salveze Harkovul de la a fi ocupat, nu însă de la a fi bombardat.
Care este explicația acestei precauții, a acestei îndelungi ezitări?
În general se consideră că autorul acestei politici este Jake Sullivan, pentru că se dorește evitarea escaladării. Aceasta este o formulă invocată de Casa Albă de la începutul acestui război. Să nu uităm că viziunea SUA, a administrației Biden, cu privire la acest război a fost chiar înainte de începerea războiului de a-i oferi posibilitatea lui Zelensky să iasă din țară și Ucraina să fie ocupată. Faimoasa formulă „we offer you a ride”, la care Zelensky a răspuns: „I need ammunition, not a ride”. Am văzut administrația Biden făcând cu foarte multă ezitare mici modificări la presiunea partenerilor, susținătorilor și, evident, la presiunea solicitărilor Ucrainei pe parcusul ultimilor ani. Să ne amintim cât de greu a fost să primească acele Javelinuri amărâte și cât de greu a fost după aceea să crească raza de acțiune la mediu și apoi la lung. Aceeași politică rămâne, din păcate, valabilă pentru Casa Albă – lui Jake Sullivan și lui Biden personal le este frică de escaladare. Dar problema este că nu se poate face o strategie și nu se poate câștiga un război dacă este condus de frică, și nu de strategie. În continuare, la aproape doi ani și jumătate de la începutul acestui război pe scară largă, lipsește, în ciuda presiunilor ample, o viziune din partea Casei Albe cu privire la ce se dorește a se obține. „Susținem Ucraina până la capăt” nu înseamnă absolut nimic. Până la capăt până când? Cu câți bani? Pentru ce? Presiunea a crescut, ca și solicitările pentru a defini un plan clar, cu termeni, cu obiective, dar până în acest moment administrația Biden a refuzat să pună pe masă un plan și în continuare este condusă de frica de această escaladare.
Vorbiți de o lipsă de viziune din partea SUA, dar și de lipsa unui plan, inclusiv din partea Europei, unde se vorbește pe mai multe voci, există disensiuni permanente. Ce se urmărește pe termen lung, cum este văzută arhitectura de securitate a Europei, a lumii, în ultimă instanță?
Întrebarea este atât pentru europeni, cât și pentru americani. Unde se termină linia frontului și unde începe Rusia? Unde este oprită Rusia? Această problemă este una fundamental europeană – și putem discuta despre măsura în care americanii ar trebui să se simtă obligați sau nu să ne ajute – este una de securitate europeană. Ce vor să facă europenii cu Rusia? Vor să oprească Rusia, vor să fie invadați de Rusia? Dacă Ucraina pică, ce se va întâmpla? Dacă un stat membru NATO sau al UE este atacat, precum Țările Baltice, extrem de vulnerabile – și vedem pe parcursul ultimelor zile cum Rusia se joacă cu granițele și încearcă să creeze provocări în această regiune – ce se întâmplă?. În continuare nu avem o viziune comună a europenilor despre cum dorim să rezolvăm această problemă, acest lucru este valabil și pentru americani, dacă doresc să se implice și să protejeze securitatea europeană. Problema este că trebuie să ne asumăm un țel, un obiectiv în raport cu agresiunea Rusiei și, odată ce ne-am asumat acest obiectiv comun, să creăm un plan și să stabilim niște resurse pe care le dedicăm pentru a atinge acest obiectiv. Dar noi nu facem acest lucru și nu știm ce se va întâmpla dacă în acest an sau anul viitor Rusia va ataca un stat membru NATO sau UE, ce se va întâmpla dacă americanii continuă pe aceeași linie de retragere și ne lasă pe noi să ne descurcăm singuri. Așadar, problema principală este într-adevăr a europenilor, care nu reușesc să se decidă, dar problema fundamentală este că avem în Europa Centrală și de Est cel puțin două, dacă nu chiar trei țări membre UE și unele dintre ele membre ale NATO, care sunt proruse, care așteaptă cu steagul alb să vină Rusia și cărora le permitem să boicoteze ajutorul pentru Ucraina, sancțiunile împotriva Rusiei ș.a.m.d. În primul rând Ungaria, dar și Slovacia, din ce în ce mai mult după alegeri, și Austria, care și-a crescut dependența din punctul de vedere al energiei în raport cu Rusia pe parcursul ultimilor doi ani, a ajuns la 97-98%, și noi suntem ok cu chestia asta. În continuare discutăm că nu avem o viziune comună. Trebuie să avem o discuție în cadrul UE. De exemplu, ce vrea Ungaria din această situație, vrea să fie invadată și ocupată de Rusia? Atunci nu cred că ar mai fi cazul să mai blocheze apărarea Ucrainei și sancțiunile împotriva Rusiei și să iasă din UE și din NATO.
Probabil că acestea sunt și calcule pe care le fac unii precum Viktor Orbán, care în felul acesta se pun la adăpost de o eventuală agresiune a Rusiei. Orbán spune foarte clar ce vrea, să nu mai furnizeze Europa ajutor și Ucraina să cedeze ce este de cedat. Din punctul dvs. de vedere, cum ar trebui să arate strategia, planul despre care vorbiți?
Europenii pentru a-și salva propria securitate trebuie să-și pună problema dacă preferă ca ucrainenii să se lupte cu rușii sau preferă ca ei să se lupte cu rușii. E evident că în ceea ce privește costurile financiare și umane este preferabil ca Ucraina să se lupte și atunci trebuie ca Ucraina să fie ajutată să învingă Rusia? Cum poate fi ajutată Ucraina să învingă Rusia? Cu arme și muniție. Fie le cumpărăm de la țări terțe și asta înseamnă SUA, Coreea de Sud, fie creștem producția la noi acasă, și pentru că este problema noastră. Pentru asta trebuie țări precum Germania să-și modifice politica industrială pentru a-și trece economia parțial, un 10%, un 20% pe picior de război. Rusia și-a trecut economia pe picior de război în totalitate. Trebuie și noi să ne adaptăm, pentru că Rusia e în război cu noi, cu Occidentul. Asta este o variantă.
Dacă vrem să nu ne obosim să creăm joburi la noi acasă și în schimb să dăm banii țărilor terțe pentru că noi nu vrem să mai producem armament și muniție, deși mi se pare o variantă greșită, dar dacă preferăm să facem lucru, atunci trebuie să dedicăm niște resurse. Bani avem. Să nu uităm că acum economia Rusiei este mult mai mică decât economia Spaniei. În contextul pandemiei, UE a reușit să strângă 500 de miliarde de euro pentru planul de recuperare, de revigorare a economiei pentru următorii 5-6 ani. Deci nu ar fi o problemă să găsim 200-300 de mld. pentru securitatea europeană, pentru a ajuta Ucraina să învingă Rusia în acest război și pentru a opri Rusia unde vrem noi să stabilim granițele. E cumva la latitudinea noastră unde vrem să tragem granițele. Astea sunt unele dintre variantele pe care le avem la dispoziție cu resursele noastre mult superioare, indiferent de ce fac SUA în raport cu Rusia.
Există însă și o altă perspectivă. Europa nu vrea război, poate ia în serios amenințările nucleare rusești, Europa a avut tot timpul interese cu Rusia...
În primul rând, deja suntem în război. Vrem sau nu vrem, Rusia e în război cu noi, ne atacă în toate modurile pe care le are la dispoziție, de la sabotaj la război cibernetic pe întregul palier, un război hibrid care devine din ce în ce mai agresiv. Ajutăm Ucraina din punct de vedere militar oricum de doi ani și jumătate, deci faptul că ajutăm mai puțin sau mai mult nu este o diferență cantitativă. Și evident trebuie să ne punem problema, dacă o să cadă Ucraina ce facem? Că nu prea mai există oameni care să poată aduce un argument rațional că atunci Rusia se va opri la granițele cu NATO și spune nu, nu o să intru în Lituania, Estonia ș.a.m.d. Este destul de puțin plauzibil acest scenariu din punctul de vedere al experților militari.
Al doilea element este războiul nuclear. Dacă ne e frică de războiul nuclear cu Rusia, atunci nu ar trebui să mișcăm niciun deget și să nu ajutăm Ucraina deloc, pentru că oricum riscăm ca Rusia să arunce o bombă nucleară în Ucraina sau să creeze un așa-numit accident nuclear, lucru pe care ar fi putut să-l facă până acum sau pe care ar putea să-l facă de acum încolo. Dacă noi am crește cantitativ ajutorul pentru Ucraina, nu văd cum ar putea să crească șansele unui război nuclear dacă până acum nu a avut loc. Sigur, întotdeauna există acest risc, dar dacă ne lăsăm ghidați fie la Washington, fie la Berlin, fie la București, de frica de război nuclear, atunci nu ar fi trebuit să ajutăm Ucraina deloc, iar dacă Rusia se decide să intre într-un război, să atace un stat NATO sau al UE, atunci tot așa ar trebui să o lăsăm să facă ce dorește, pentru că riscăm altfel să arunce o bombă nucleară. Cam astea sunt variantele.
Ce credeți că va schimba eventuala venire a lui Trump la Casa Albă? Citeam deunăzi un studiu britanic în care scenariul era destul de sumbru. Nu neapărat în sensul unei ieșiri a Americii din NATO, cât a unei distrugeri din interior cu foarte multe consecințe proaste. Vi se pare plauzibil, cum vedeți dvs. lucrurile?
În ceea ce privește chestiunea cu NATO, care ne îngrijorează pe bună dreptate cel mai mult, tind să cred un scenariu similar. Plus că au fost luate niște măsuri din punct de vedere legislativ de către Congresul american pentru a preveni ieșirea oficială a lui Trump din NATO. Nu are de ce să se obosească să meargă printr-un proces legislativ complicat pentru a ieși din NATO, nu are nevoie de acest lucru și nu este stilul lui, din ce știm din mandatul anterior.
Și atunci întrebarea este dacă Rusia atacă Estonia sau orice alt stat la graniță vulnerabil mai mic, Trump va decide să intre NATO și SUA în război pentru a apăra Estonia? Nu știu ce să spun. E greu să ne imaginăm acest scenariu. Dar trebuie să înțelegem și faptul că scenariul nu este atât de diferit dacă rămâne Biden. Dacă pică Ucraina anul viitor, pentru că așa merg lucrurile și nu cred că Biden va mai reuși să mai strângă suficient ajutor pentru Ucraina la cum am văzut tergiversările din această iarnă și primăvară, și Rusia atacă Estonia, Biden va trimite soldați americani și va mobiliza întreg NATO pentru apărarea unui stat membru? Nu știu... nu pot să spun radical da. Nu bag mâna în foc pentru acest scenariu. În lipsa ajutorului militar și a leadershipului din partea SUA, indiferent că anul viitor îl avem pe Trump sau pe Biden președinte SUA, se pare că oricine ar fi dintre cei doi șansele ca Ucraina să fie forțată să stea la masa de negocieri cu Rusia sunt destul de mari. Biden întodeauna împachetează lucrurile mai frumos și îi pasă mai mult de NATO, și a fost mai des în Europa, și are sentimente pozitive față de Europa, în comparație cu Trump, care știm că nu iubește Europa foarte mult. Contează foarte mult pentru el cât plătește fiecare pentru NATO, e mult mai tranzacțional și mai nepoliticos cu partenerii și aliații, dar substanțial nu văd să fie o diferență atât de mare între 2025 cu Trump în Casa Albă sau 2025 cu Biden în Casa Albă în ceea ce privește Ucraina, cât și flancul estic al NATO.
Dacă ar fi așa, atunci de ce credeți că toată Europa e îngrijorată de această potențială venire a lui Trump?
Pentru că Europa Occidentală nu plătește suficient pentru bugetul de apărare. Substanțial sub 2% sunt în Europa Occidentală, nu în Europa Centrală și de Est. Asta pe de o parte. Pe de altă parte, pentru că Trump a avut într-adevăr o politică extrem de agresivă față de Europa, în special occidentală, în ceea ce privește comerțul. Biden nu a luat niște măsuri foarte pro-europene. Inflation Reduction Act este un document cu care Franța, și nu numai, are o problemă imensă pentru că afectează enorm economia UE. Doar că din nou Biden le împachetează ceva mai frumos. Pentru Europa Occidentală, care nu riscă o invazie iminentă din partea Rusiei și nu cotizează suficient pentru NATO și bugetul de apărare, e evident că perspectiva lui Trump este mult mai neavenită decât cea a lui Biden.
Așa cum arată lucrurile, pare că fără o schimbare aproape radicală, aș zice de paradigmă, Ucraina e pierdută.
Trebuie să diferențiem aici pe termen scurt și mediu. Sigur că mă aștept ca administrația Biden să facă niște mici modificări, să permită într-un final întârziat Ucrainei să lovească pe o anumită rază dincolo de Harkov și de granița cu Rusia. O să vină la un moment dat câteva F-16 care or să facă o diferență și atunci totul se amână. Nu va fi o schimbare radicală de paradigmă și nu va fi poate o schimbare radicală a liniei frontului. Vor fi schimbări mai mici, totul este amânat. La asta mă aștept pe parcursul acestei veri și către toamnă în ceea ce privește linia frontului și cum decurge războiul în Ucraina. Dar aveți dreptate. În lipsa unei schimbări de paradigmă radicale, Ucraina pe termen mediu și lung este pierdută.
Putin și-a arătat din nou disponibilitatea de a se așeza la masa discuțiilor punând evident aceleași condiții ca întotdeauna. Mizează acum pe venirea lui Trump? Mizează că, într-adevăr, Europa nu va fi în stare să se mobilizeze și să furnizeze suficiente arme? Adică pe lucrurile pe care a mizat întotdeauna de la bun început? Sau asistăm la o schimbare de strategie?
Da, nu mi se pare o schimbare radicală. Singura schimbare pe care am văzut-o eu în ceea ce privește strategia rușilor a fost că au crezut probabil că războiul va fi unul foarte scurt și că Occidentul nu va ajuta Ucraina deloc și că Ucraina se va preda destul de rapid. Aici a calculat greșit și și-a dat seama destul de rapid Kremlinul că va fi un război pe termen mediu sau lung, așa cum sunt majoritatea acestor războaie, și că va fi un război foarte costisitor pentru Rusia. Dar Rusia se pregătise înainte de 2022 pentru a se apăra de sancțiuni și pentru a supraviețui sancțiunilor și ca dovadă că a rezistat, sigur, cu sacrificii, dar nu cu sacrificii majore. Războiul nu este vizibil la Moscova sau Sankt Petersburg, nici în supermarketuri sau în ceea ce privește venitul oamenilor sau capacitatea de supraviețuire și atunci el merge tot înainte. Putin merge tot înainte pentru că vede că UE, SUA și NATO ajută Ucraina atât cât să reziste, oarecum. Da, se adună costurile pentru Rusia, dar Rusia are capacitatea după cum vedem să meargă înainte. Faptul că Putin se joacă cu negocieri și cu amenințări nucleare sunt lucruri de retorică. Nu le-aș lua în seamă foarte mult, pentru că nu arată o schimbare fundamentală a strategiei, a obiectivelor Rusiei.
Rusia în continuare vrea, și asta este problema, nu numai anularea Ucrainei, ci și retragerea NATO la granițele de dinainte de 1997, dorește și ca SUA să nu mai aibă vreo prezență militară în Europa Centrală și de Est. Putin își urmărește obiectivele, încearcă să recupereze cât mai mult din Uniunea Sovietică și noi . Am făcut doar suficient pentru a-l încetini.
