Pe aceeași temă
La invitaţia Editurii Humanitas şi a Ambasadei Israelului, scriitorul Amos Oz a fost prezent la Bucureşti în perioada 27-28 februarie.
În avanpremiera acestui eveniment, scriitorul ne-a oferit un scurt interviu.
În cărţile dumneavoastră se întâlnesc, în mod fertil, cultura europeană şi o vastă tradiţie iudaică, întâlnire pe care memoria o mediază, atât memoria personală, cât şi memoria „tribului“. Cum vedeţi această întâlnire în secolul XXI?
Ei bine, cred că există o serie de gene europene foarte puternice în cultura noastră iudaică, după cum există puternice gene evreieşti în diversele culturi europene. Astfel încât, există o moştenire comună a evreilor şi a europenilor. Iar aceasta nu este întotdeauna o moştenire uşoară, o moştenire idilică; există multe pagini negre în istoria sa. Cu toate acestea, reprezintă o moştenire a noastră, a tuturor.
| SCRIITORUL |
|---|
| Amos Oz este unul dintre cei mai cunoscuţi scriitori israelieni contemporani. Scrierile sale (romane, eseuri, nuvele) au fost traduse în peste 40 de limbi şi laureate cu numeroase premii internaţionale. Ca unul dintre cei mai vocali oameni de cultură implicaţi în viaţa politică, e un susţinător al soluţiei celor două state în conflictul israeliano-palestinian. În România, este publicat de Editura Humanitas, care i-a dedicat şi o serie de autor. |
Cărţile dumneavoastră scot în evidenţă ataşamentul fundamental faţă de cultură privită ca o expresie substanţială a europenităţii. În romanul dumneavoastră Poveste de dragoste şi întuneric, tradus recent la Editura Humanitas, evocaţi figurile de oameni ai cărţii din familia dumneavoastră: unchiul Joseph Klausner, bunicul Aleksandr, unchiul David, ultimul ucis de nazişti împreună cu întreaga familie. Cum pot fi conciliate cultura şi istoria secolului XX din care fac parte atât Holocaustul, cât şi Gulagul?
Cred că nu există cale de reconciliere. Istoria secolului XX ne-a învăţat că erudiţia şi cărţile nu reprezintă, în niciun caz, garanţii împotriva sălbăticiei şi a cruzimii de care este capabilă fiinţa umană.
Poate fi cultura o soluţie pentru teroarea istoriei?
Nu, mă tem că nu.
Scriitorul nu este doar un personaj central al cărţii Rime despre viaţă şi moarte, dar şi personajul generic, liantul operei dumneavoastră. Cum vedeţi relaţia scriitorului cu utopia? Care sunt iluziile şi deziluziile scriitorului Amos Oz?
Nu cred în utopii, nu am crezut niciodată. Sunt un evoluţionist în esenţă, nu un revoluţionar, şi cred într-o îmbunătăţire treptată, şi nu într-o transformare revoluţionară a naturii umane.
Literatura dumneavoastră oferă o lecţie de toleranţă şi are gustul amar, dar puternic al adevărului. Trăim în cuprinsul unor religii diferite, al unor credinţe diferite, al unor civilizaţii şi culturi diferite, vorbind limbi diferite. Cum se descurcă literatura cu acest turn Babel? Ce înseamnă a fi multicultural pentru scriitorul Amos Oz?
Literatura înseamnă să ţi-l imaginezi pe „celălalt“. Atunci când citeşti un roman, ca cititor te pui în pielea unei alte persoane. A ţi-l imagina pe „celălalt“ este o virtute morală şi, făcând asta, noi înşine devenim mai toleranţi şi mai răbdători faţă de alte culturi, alte civilizaţii, alte religii.
Aşadar, toleranţa este o soluţie.
Da.
| APEL LA PACE |
|---|
| Amos Oz a participat activ la Războiul de Şase Zile (1967) şi la Războiul de Yom Kippur (1973). Experienţele trăite pe câmpul de luptă se reflectă în opera sa, de cele mai multe ori sub forma unui apel la pace şi demnitate: „Atunci când războiul este numit pace, opresiunea şi persecuţia – securitate, iar asasinatele – eliberare, pângărirea limbii precede şi pregăteşte terenul pentru o pângărire a vieţii şi a demnităţii umane“. |
În lumea occidentală, există percepţia potrivit căreia Primăvara Arabă va fi înlocuită de o Iarnă Fanatică. În ce măsură Primăvara Arabă a influenţat contextul regional al Israelului? Care ar trebui să fie comportamentul Israelului în acest context?
Este mult prea devreme pentru a putea avea o imagine de ansamblu a aşa-numitei Primăveri Arabe. În multe ţări pare să existe o Iarnă Islamică, şi nu o Primăvară Arabă. Impresia mea este că ea va cunoaşte o evoluţie diferită în fiecare dintre ţările arabe. Nu va avea acelaşi parcurs pretutindeni, ci se va manifesta după specificul fiecărui stat, în parte.
A căpătat conflictul tradiţional dintre israelieni şi palestinieni un nou sens?
Cred că găsirea unei soluţii în ceea ce priveşte tradiţionalul conflict israeliano-palestinian, prin intermediul unui compromis istoric între cele două părţi, este chiar mai necesară acum decât în trecut. Este crucial să discutăm şi să negociem cu elementele moderate, pragmatice ale poporului palestinian, pentru a ajunge la acest compromis istoric.
În opinia dvs., ar trebui comunitatea internaţională să intervină în Siria în baza doctrinei responsabilităţii de a proteja populaţia civilă?
Da.
Tristan Tzara (Samuel Rosenstock) a introdus în istoria culturii un cuvânt aparent absurd, cuvântul Dada. Nu l-a inventat, dar i-a dat un sens care marchează un fenomen literar. Mai mult decât atât, cu o ironie superioară, a dat un sens nonsensului. În Poveste despre dragoste şi întuneric, elogiul cărţii este însoţit de elogiul adus cuvântului. „Un Bărbat în stare să inventeze un cuvânt şi să-l injecteze în circuitul sangvin al limbii este în ochii mei doar cu puţin mai prejos decât Creatorul luminii şi întunericului.“ Aş dori, dacă nu să inventaţi, măcar să alegeţi un cuvânt pentru revista 22 şi cititorii dumneavoastră români.
Ei bine, am inventat câteva cuvinte în limba iudaică, însă ar fi mult prea complicat să le traduc pentru cititorii dvs.
Interviu realizat de ANGELO MITCHIEVICI
