ANDREAS VON METTENHEIM: Relația franco-germană rămâne marcată de o profundă continuitate

Vor afecta rezultatele alegerilor din Franța motorul tradițional franco-german?

În primul rând, consider că relațiile dintre cele două țări, între cele două guverne sunt excelente și vor fi ex­celente și cu noul Executiv francez. Chiar în ziua în­ves­ti­rii sale în funcţie, preşedintele francez, François Hollande, a dat curs invitaţiei doamnei cancelar Merkel de a efectua o vizită oficială la Berlin. Doamna cancelar Merkel şi preşedintele Hollande au exprimat, de fapt, că Germania şi Franţa sunt conştiente de răspunderea care le revine pentru o bună dezvoltare a Europei, subli­niind că vor conlucra deosebit de strâns în săp­tă­mânile şi lunile ce vor urma la pregătirea unor decizii eu­ro­pe­ne.

Relația franco-germană rămâne marcată de o profundă continuitate, iar anul viitor vom sărbători în mod deo­sebit 50 de ani de la semnarea Tratatului de la Elysée.

François Hollande propune o modificare a Pactului Fiscal (construit pe austeritate) completându-l cu un Pact al Creșterii. Cum se vede din Germania această propunere?

Cerinţa avansată, de modificare a Pactului Fiscal, es­te una pe care noi nu o sprijinim dintr-un motiv foarte simplu. Există deja 25 de state membre ale UE care au ra­tificat și semnat acest Pact. Inclusiv România. Dar aces­ta nu este unicul motiv. Calea pe care Europa tre­buie să o parcurgă pentru a ieși din criză nu poate fi decât una marcată de însănătoșirea, revigorarea eco­no­miei și depășirea crizei datoriilor. Aceasta nu exclude, desigur, că vom avea un schimb intens de idei referitor la modul în care poate fi generată creştere economică.

În ce măsură criza euro a transformat relația franco-germană?

Criza europeană nu a făcut decât să întărească în mod suplimentar relația franco-germană. Criza da­to­riilor suverane a reprezentat un moment extraordinar, care a solicitat foarte puternic o implicare a unei mâini ferme în Europa. Or, Franța și Germania și-au asumat acest rol în trecutul apropiat. Este un rol pe care și-l vor asuma și în viitor, într-o strânsă cooperare cu ce­le­lalte state membre ale UE. Pe de altă parte, con­sider că diferențele care ar putea exista între noul Executiv fran­cez și opiniile Executivului german sunt mult mai mici decât s-ar părea. Pentru că și noi am poziționat ac­cen­tul în Europa nu doar pe depășirea acestei crize a da­toriilor, ci și pe o creștere economică susținută. Iar acest lucru trebuie să se întâmple în mod primordial prin reforme structurale. Un exemplu îl reprezintă re­ducerea birocrației, capitol la care România a în­re­gis­trat succese considerabile. Modul în care poate fi re­vigorată creșterea economică în Europa reprezintă de­seori un subiect de discuție pe continent și va re­pre­zenta și un subiect important în cadrul Consiliului Eu­ropean din iunie. Câteva propuneri demne de a fi luate în considerație sunt cele care vizează creșterea mij­loa­celor financiare ale Băncii Europene de Investiții, dar și euroobligațiunile pe proiecte de infrastructură, avan­sate de premierul italian, Mario Monti.

Există o reticență germană a asumării leader­shipului în Europa? În discursul de anul trecut de la Berlin, ministrul polonez de Ex­ter­ne, Radosław Sikorski, spunea: „Mă tem mai puțin de puterea germană decât de inactivitatea Germaniei“.

Prima parte a întrebării se referea la acea reticență a Germaniei vis à vis de preluarea răspunderii și a leader­shipului în Europa. Este un aspect care poate fi parțial adevărat. Nu ne-am propus mental să preluăm acest leadership în Europa. Or, suntem chemați să ne asu­măm răspunderea în calitatea noastră de cea mai pu­ter­nică economie europeană. Și o facem. Pe de altă par­te, discursul atât de important al dom­nu­lui Sikorski re­flectă o perspectivă pe care eu o înțeleg ușor altfel. În­țeleg acest citat al domnului Sikorski prin prisma ce­tățeniei sale, un polonez care întinde mâna Ger­maniei și care vrea să spună că nu se mai teme de această țară pe care o simte și o percepe ca o putere în Europa. Or, această declarație trebuie văzută la va­loa­rea istorică pe care ea o reprezintă, o valoare importantă.

Ce fel de Europă îşi doreşte Germania?

Cred că este destul de greu să formulezi obiectivul fi­nal a ceea ce ar trebui să însemne o Europă perfectă. Eu­­ropa nu poate fi văzută ca un obiect, ca o mașină ca­re, odată ieșită din producție, este considerată un pro­dus perfect. Cred că mai degrabă ar trebui să cons­truim o Europă care să reușească să facă față provo­că­ri­lor cu care se confruntă. Or, mult timp, Germania a con­si­de­rat că poate să construiască Europa fără să avem o po­litică economică comună. Însă, din experiențele re­cen­te ale crizei datoriilor suverane și ale monedei euro, am realizat că avem nevoie de o politică economică și fis­ca­lă comună. Aceasta ar fi perspectiva internă. În ce­ea ce privește perspectiva internațională, cred că aceas­ta ar trebui să se bazeze pe capacitatea noastră de a ac­ţiona la nivel global, pe o dezvoltare continuă a ca­pa­bilită­ți­lor noastre în politica externă comună. Nu ne dorim în niciun caz o Europă uniformizată. Într-un astfel de caz, nici România nu ar mai fi atât de șar­mantă ca țară, dar nici Germania. În plus, politica ex­ternă şi cea de se­cu­ri­tate a UE trebuie să fie un proces în continuă dez­vol­ta­re. Lucrurile nu se pot întâmpla de azi pe mâine. De ace­ea, se impune și ca Serviciul Eu­ro­pean de Acţiune Externă să reușească să își definească pe termen lung propriul domeniu de activitate.

Globalizarea presupune, în parte, externalizarea industriilor tradiționale și dezvoltarea masivă a serviciilor. Un model îmbrățișat de SUA, Marea Britanie, chiar Franţa. Cum a reuşit Germania să rămână competitivă fără a se dezindustrializa?

Nu e vorba de a păstra ceva ce ai avut dintotdeauna în materie de competitivitate, ci de a recupera ceva ca­re se pierduse. Și noi, în Germania, am avut o fază în care economia noastră a stagnat. Cred că elementul prin­cipal care a permis Germaniei un grad înalt de com­petitivitate la nivel global este faptul că ne-am bazat dintotdeauna economia pe întreprinderi de talie mică și mijlocie. De lucrul acesta ține un grad înalt al spe­ciali­zării companiilor noastre. Pe de altă parte, există o strânsă colaborare între aceste întreprinderi de talie mi­că și mijlocie și institute și entități din domeniul cer­ce­tării și dezvoltării. Ceea ce nu înseamnă că noi nu ex­ternalizăm anumite activităţii economice. Investițiile care se fac în afara Germaniei au datoria de a spori com­petitivitatea acestor companii germane. De pildă, sun­tem recunoscuți la nivel global pentru tehnica de pro­tecție a mediului. Ne-am păstrat în Germania o bază foarte puternică a industriei noastre, fără să investim în mod primordial sau exclusiv în servicii. Nu știu dacă această metodă poate fi transferată și în alte țări, pen­tru că, în ultimă instanță, totul are și o dimensiune cul­turală. Dar se impun anumite reguli valabile pentru ori­ce model economic modern, precum flexibilizarea pie­ței muncii, disciplina salarială și condiții cadru stabile.

De curând, Ambasada Germaniei a organizat, la Bu­curești, seminarul intitulat Transparenţă și Business. Ce ar trebui să învețe mediul de afaceri din Ro­mâ­nia din experiența germană?

Nu am arătat cu degetul spre România, ci am vrut să expunem ceea ce am reușit noi să facem în materie de transparență și business. Subiectul principal abordat în cadrul seminarului a fost cazul companiei Siemens, ca­re s-a confruntat, în trecut, cu un scandal de corupţie de mare amploare și a reușit, în timp, să im­ple­men­­teze un nou sistem de compliance, preluat ca mo­del și de al­te companii. Iar reprezentantul companiei Siemens în România spunea că și aici se pot face afaceri bune, fără să fii corupt. Dacă acest mesaj va fi propagat și de com­panii românești, cred că se poate contribui, cu succes, la combaterea fenomenului corupției. Există o tentativă de a combate acest fenomen din partea statului, dar cred că și companiile trebuie să-și aducă aportul lor.

Recent, Institutul Francez, împreună cu Institutul Goethe, au organizat festivalul de film ARTE. Ce re­prezintă ARTE pentru parteneriatul franco-german? Ce simbolizează ARTE pentru cele două societăți?

A fost o poveste unică, extraordinară. Un canal de te­leviziune care fost conceput de două națiuni atât de di­verse, pentru că în viața de zi cu zi, pentru germani și francezi, lucrurile nu stau atât de simplu. Mă refer la lucruri precum percepția asupra creativității, a or­ga­ni­zării. A fost un experiment de anvergură, care s-a sol­dat cu o calitate deosebită în televiziune. Acesta este, de fapt, mesajul de fond adresat întregii Europe. M-aș bucura enorm dacă acest Canal ARTE va reuși să fie mult mai prezent în rândul distribuitorilor de te­le­vi­zi­u­ne din România. Problema care se întrevede momentan este necesitatea subtitrării acestor programe TV. Or, în opinia mea, România, o țară atât de cosmopolită și po­liglotă, ai cărei cetățeni vorbesc franceza și germana, nu are nevoie de subtitrare. ARTE ar putea fi emis și fă­ră aceste subtitrări.

Interviu cu Excelenţa Sa, ambasadorul Germaniei la Bucureşti, ANDREAS VON METTENHEIM, realizat de OCTAVIAN MANEA